-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

POVESTI


de Muresh la: 22/12/2006 01:06:00
modificat la: 23/12/2006 12:05:49
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Îmi amintesc uneori de o ediţie de lux a operei lui Dante în traducerea lui Coşbuc. Cea mai buna traducere "ever", parerea mea, "no harm intended". Cind am parasit România, la vama mi s-a spus ca n-o pot lua: "Aparţine Patrimoniului Naţional", a spus vameşul intinzind o mîna pofticioasa spre carte. "Tot aşa şi "Fraţii Jderi", domnu', şi ea ţine de patrimoniu”. Asta, ultima, purta semnatura lui Sadoveanu. O semnase cu ocazia vizitei lui la Liceul National din Iaşi, cu schimbarea numelui sau în "Liceul Mihai Sadoveanu". Mai ţin minte şi azi dedicaţia: "Pentru X, [adica eu], cu urari de grabnica insanatosire". Pasami-te, eram bolnav, acasa în pat cu temperatura constanta vreme de o luna. Doctorii nu ştiau ce am. Nici ala care fusese adus special de tata din Bucureşti. "Imi moare fiul", se tot vaita tata, Dumnezeu sa-l ierte. Un doctor vestit spunea cu un glas care se voia autoritar: "L-a atacat un "macrob"". Altul era de parere ca am ceva la ficat.
In orice caz, cind Sadoveanu a venit, tata şi-a strecurat voluminosul lui corp in faţa si cind a ajuns la Sadoveanu i-a spus ce şi cum. Mai apoi a venit acasa fara sa mai aştepte sfirşitul ceremoniei şi mi-a aratat cu mare mindrie "trofeul". Veţi crede sau nu, dar mai pe sara eram sanatos. "Tot aşa şi "Fratii Jderi", domnu', si ea tine de patrimoniu", vorba vameşului. Sa ma imbolnavesc iar, nu alta. Pentru aste doua carţi lasasem in România un palton cu guler din blana de Astrahan, caci eram limitaţi la bagaj de 40Kg. per capita.

Ediţia de lux a operei lui Dante in traducerea lui Coşbuc era o minunaţie aflata la noi de trei generaţii. Era legata in piele de antilopa şi avea inchizatoare de alama incrustate cu pietre semipretioase. Hirtia era aspra şi filigranata, puţin ingalbenita de timp. Ghiliotina aceea care taie foi egale, nu fusese intrebuinţata, poate ca nu fusese inca inventata. Foile erau cu margini neregular zimţate şi miroseau a lemn de pin. Şi tiparul...Literele erau de culoare albastra-violaceu şi titlurile era scrise in roşu. Unde o fi fiind cartea asta acum? Tare aş vrea-o inapoi. Poate ca e un unicat..

Şi iac'aşa - de cite ori trec prin vama aia şi nu se intampla des, imi dau "obolul".



Bunicul

Era dupa razboi. Venisera comuniştii şi-i inchisesera bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguţatorule, exploatezi poporul?" Şi numai bine zis şi comisarul, aceaşi persoana care ii luase bunicului plapoma cu 5 ani în urma, "pentru eroii noştrii de pe front", spusese, ii trântise un pumn zdravan tarabei bunicului, care, neavînd incotro, se prabusise cu mare ruşine in colbul ograzii.
Bunicul numea şopronul acela "pravalia". Vindea acolo aţa şi nasturi. "Vindea" vorba vine, ca de vîndut vindea bunica. Şopronul acela era, de fapt, un fel de coteţ ceva mai mare de patru metri patraţi. Bunicul il construise din scanduri şi tabla dobandite la piaţa de vechituri. In spatele şopronului mai facuse el o masa la care statea mai tot timpul şi studia din carţile lui. Chiar şi scrisese câteva comentarii asupra "Cabalei" care fusesera bine primite de comunitatea evreiasca şi de Rabinul Iaşului.

Acum, daca nu mai avea "pravalia", bunicul se reprofilase. Invaţase de la cumnatul lui din Huşi meseria de "haham", adica se ocupa cu sacrificarea gainilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi placea. Dupa datina evreii n-au voie sa consume singe. Sacrificarea consta in a face o taietura mica la gitlejul gainii pentru ca tot singele sa se scurga afara. S-o vezi pe gaina asta jucind tontoroiul in colbul ţarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul incerca sa ma linisteasca spunind ca gaina sufera mai putin decit daca ii tai capul de tot. Mai tarziu am citit ca asa este. O fi,... aş intreba gaina. Apropo, de chestia cu sîngele: pentru a face disparut tot singele, gospodina o mai şi sareaza şi o pune la uscat. Jmecherii aia care susţineau ca evreii fac azima de Paşti cu singe de copil creştin (vezi pina şi fratii Grimm), vorbeau prostii.
Şi-i spune intr-o buna zi bunicul: "Hai nepoate la un şpaţir la Ştefan cel Mare". Ii dau eu mina ca sa nu ma taie fere vreun car cu boi si hai la şpaţir - plimbare, adica. Şi-l vad pe bunicul ingindurat şi fara gust de vorba. Tocmai inflorisera copacii de tei si eu aveam ceva nelamuriri pe chestia asta. Şi-l vad pe bunicul ca tot arunca priviri furişe in dreapta şi-n stinga. " Ce e bunicule?", intreb. "Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici, sa-l rup. Numai 50 de creminali fac puşcaria. Unde-s toţi ceilalţi?"

Ben-Gal
===============[
"CUM NU M-AM NASCUT ORFAN
Povestea mea incepe in 1913, in ziua in care s-a nascut cea ce mi-a dat nastere. Mama ei, bunica mea, a murit nascind-o. Bunelul a ramas singur cu cinci fete, prima in virsta de 12 ani, mama mea abia nascuta. Bunicul era om al cartii nedeprins cu cresterea unui copil. Sora bunicii, o copila de 17 ani, a venit si a luat gospodaria in mina. A spus rabinul: “Fata tinara locuieste cu un vaduv tinar sub acelas acoperis, nu e bine. Biblia interzice”. A spus bunicul, atunci in virsta de 35 de ani, tinerei sale cumnate: “Fetico, du-te acasa si lasa-ma singur. Rabinul nu permite sa stai cu noi”. “Cumnate”, a spus fetica, “daca-i asa, facem nunta. Eu pe astia mici nu-i las singuri”. Si iac-asa nunta. Intre miri, 18 ani diferenta de virsta. Dar de crescut cinci fete fetica nu a putut. Era doar cu cinci ani mai mare de a mare. Si-asa au dat-o pe mama bunicilor s-o creasca ei. Intre timp bunicul a devenit iar tata. De data aiasta, baiet. Bucurie mare, dar reintoarcerea mamei mele acasa nu a mai fost posibila. Si iac-asa creste mama cu doi batrini obositi, daparte de tata si surori. De fapt nimeni nici nu-i povestise ca-i are. Ea credea ca bunicii sunt parintii ei. Toate astea pina ce mama a implinit sapte ani. Bunicii murind, a trebuit luata acasa. Si s-a trezit mama cu familie mare si a zimbit cu bucurie, caci sa rida nu stia.
Poveste in poveste:
Fratele bunicului ramine singur cu sotia. Cei doi flacai al lor, feti frumosi de doar 18 ani, murisera in aceeasi zi de meningita. Vind ei gopodaria si merg in America. Fratele bunicului cumpara acolo o mirtoaga si o cotiuga si hai la impartit lapte gospodarilor americani. Mare veselie nu e acolo si nici bani nu cine stie ce. Dupa doi ani moare mirtoaga si fratele bunicului spune sotiei: “Alt cal nu cumpar caci tare l-am iubit pe cel mort. Hai acasa la Romania”. Ce agonisisera, pentru America era un mai nimic, dar in Romania el era om avut acum. Cumpara fratele bunicului cea mai mare si frumoasa casa din cartierul evreiesc si viata merge inainte. Se tot invirt ei prin casoiul al mare si plictisul ii cuprinde. Spune batrinul bunicului: “Suntem bogati, dar stingheri. Da-mi una din fetele tale. Oi inzestra-o cu toate cele si la moartea noastra va mosteni casa”. Trei dintre surorile mamii erau maritate. A patra se pregatea se plece in Palestina. Era lipsa de femei acolo. Anul 1931. Mama, in virsta de 18 ani, a fost aleasa. La 21 de ani, maritis. Tata, mai mare ca ea cu 12 ani, era contabil cu diploma si locotenent in rezerva. Casa bogata. O partida buna. Tinerii casatoriti primesc un apartameni in casoiul acela, dar parintii adoptivi spun: “Nu vrem riset de copil aici. Prea ne-ar aminti de feciorii nostri". In 1940 parintii adoptivi mor in aceeasi saptamina. In 1941, Octombrie 10, ma nasc eu. Trecusera doar trei luni si zece zile de la Pogromul din Iasi, cind tata a fost luat la moarte. Pasa-mi-te, golanii gasisera la el uniforma si sabia de parada: “Aha, jid, cu uniforma asta ai intrat in bazele noastre militare si ne-ai spionat. D’aia au stiut rusnacii cu avioanele unde sa arunce bombele.” In drum spre plutonul de executie, pe Str. Stefan cel Mare, tata fiind tot intepat cu baioneta ca sa mearga mai repede, caci mai erau si alti tradatori jidani de omorit, il vede pe Mitica, fostul lui coleg de banca la Scoala de Subofiteri din Oradea. Tata, om voinic cu voce de stentor il striga. Mitica era in dreptul Mitropoliei, pe celalalt trotoar. Tipete, vaiete, impuscaturi, dar Mitica il aude. “Ce vreti voi de la evreul asta, mai soldati?”. “Sa traiti, domn ofiter. E un tradator. Am gasit la el uniforma. Il luam la plutonul de executie.” “Sigur ca ati gasit, e doar ofiter”. In regula, domn ofiter, vi-l dam”. Spune tata: “Mai Mitica, amu e bine, dar or veni iar. Lasa-mi doi soldati de paza la mine acasa”.
Si iac’asa, nu m-am nascut orfan."

www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=4178



Articole de acelasi autor...


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


Muresh - de cher la: 19/03/2007 18:07:42 Modificat la: 22/03/2007 21:26:40
N-am inteles, articolele sunt scrise de tine sau le mentionezi din spirit anti ? In cazul ca le-ai scris tu le apreciez foarte mult si chiar ma mir ca un om asa acrit cum esti cateodata poate scrie asa frumos. In cazul asta ai talent cu carul si trec peste firea ta gata de hartza felicitandu-te.
Am aceasta impresie (ca esti acrit)pentruca am discutat cu tine mai de mult pe tema Iisus si Maria Magdalena si erai pornit tare impotriva forumului lui Pruteanu si al nostru a tuturor !
Am mai citit si alte texte de tine si chiar imi place cum scrii. Chiar nu poti sa iubesti Rimania ? Imi pare rau !
#178566 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Cher - de Muresh la: 30/04/2007 00:13:06
Cher draga. Sa stii ca eu iubesc Romania.
Cit despre talent, ....mai va.
Ma stradui si io.
Pruteanu?
Vezi
www.pruteanu.ro/8forum/afisaref.php?id=46155
Cum sa nu fiu "pornit"?.
Cit despre Iisus...
Nu-s pornit de fel contra lui.
El era un Rabin pe cinste si am invatat mult de la El.
Maria Magdalena = Maria din satul Migdal? Nu am nici o parere.
Mi-ar face placere sa-mi scrii la
ben_gal_2@yahoo.ca
#192192 (raspuns la: #178566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de jeniffer la: 30/04/2007 00:38:09 Modificat la: 30/04/2007 00:39:59
Ar trebui sa remarci ca de mult au fost conflicte intre popoare. Cele din timpul comunismului au fost de o natura diferita, mult mai periculoase, iar oamenii erau influentati. Ideile despre egalitate intre popoare apartin epocii noastre.
#192198 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...