Te iubesc Maricico! Te iubesc pentru zâmbetul tău letargic.
Te iubesc pentru umbra de demon ce-ţi transcede prin pleoapele pale,
Când luna-i ucisă brutal sub obloanele grele ale camerei tale.
Te iubesc pentru whisky-ul tău fals, cu mireasmă de otravă,
Pe care mi-l torni, violându-mi gâtlejul, dintr-o cizmă de catwalk, concavă;
Te iubesc pentru sânge, pentru briza marină, pentru tot ce-am uitat, pentru tot ce regret,
Te iubesc pentru tot ce-i în mine murdar, violent şi abject.
Te iubesc pentru spectrul unei posibile crime, a cărei victimă sunt, în final,
Când un rânjet pervers e răspunsul la fapta de a-ţi găsi printre palme, rătăcind un pumnal.
Te iubesc pentru noapte, pentru neagra beţie de simţuri şi fapte,
În care m-aruncă diluviul de lapte al buzelor tale răscoapte.
Te iubesc, Maricico!