Sunt în aer de când mă ştiu. Văzduhistă.


Paris. Rue Moufftard. Intru în primul boutique ce-mi iese în cale. Am nimerit în Provence. Miros mov, de levănţică.

... Jacques Prévert. Joc, de-a Alicante... O portocală pe masa... Rochia mea înflorată pe jos, eu odaliscă în patul tău... Motanul toarce în colţul lui. Razele de soare ţes covor luminos pe podeaua galbenă. Lăptarul tocmai a trecut pe sub balcoane, zornăind din căruciorul plin cu sticle. Dinspre chicinetă vine miros de cafea şi de cornuri proaspete... O să apari cu micul dejun pe tavă şi o să ne înfruptăm din roadele dimineţii, aruncând văluri de tihnă peste zbuciumul nopţii ce a trecut.

Zbor planat. Seninul rece, încremenit, pare de sticlă. În urma mea cioburi de albastru.

Mi-au înflorit ferestrele peste noapte. Stranie primăvară în prag de an nou.

Sună telefonul. V... S-a îmbolnăvit. Pneumonie acută. Asta îi mai lipsea. Şi mie...

S-a anunţat R. în vizită. Cu viitorul soţ francez. N-am nici timp, nici chef de ei. Nu mai am loc de întors. I-am amânat deja de vreo două ori.

Mi-am amintit de Coco, cu numele lui în oximoron. Cocolaş Pompei. Pe unde vei mai fi fiind tu, cel mai cercel dintre cei cercei ? Umbra lui Coco la Croco ? Aş... E frig şi e noapte...