Cu bratele tale lungi si subtiri m- ai cuprins, Noapte! Mi- ai prins luceferi in par si stelute in priviri Mi- ai daruit Luna sa imi lumineze cararile sufletului, insa tu, Regina, nu te- ai gandit ce am sa ma fac cand e furtuna?! Si, vai!...ploua, ploua tare, ca o perdea de fum e ploaia in sufletul meu...Si m- am pierdut de mine...Si ratacesc pe cararile pustii si pline de mal, incercand disperata sa ma regasesc...Ca intr- un cerc ratacesc prin mine..." always beginning, never ending "...Si am palmele reci si ude si goale...Si inca simt in palma dreapta rasuflarea fierbinte a mainii tale, desi s- a intamplat de mult....Intr- o alta viata, parca!
.....Si fulgere adanci imi arata uneori rascrucile...Si atunci nu ma mai tarasc incercand sa adulmec precum un caine urmele pasilor tai...Atunci intrezaresc umbre ce imi par a fi pasi si alerg repede sperand ca e drumul cel bun...Insa mereu am ratacit cararea. Regina!
.....Dar tu, Noaptea mea, ma iei mereu in brate, ca pe propriu- ti copil si ma mangai cum stii tu...Si trimiti vantul sa imi usuce ploaia din priviri...Si imi tanguiesti cantece de dor cu vocea ta de zmoala...
.....Si vreau, dar nu iti mai pot intelege glasul, ca e furtuna apriga si tuna, si tuna mult, tuna a amar...Si vocea ta se amesteca atat de mult cu a mea, incat nu mai stiu...este cantecul tau de leagan sau e durerea din mine?!
.....Da , Noapte, eu sunt copilul tau rebel in sufletul caruia ai uitat furtuna...
.....Si cred ca mi- e bine asa, cred ca am inceput sa ma obisnuiesc sa am hainele ude si palmele reci...Mi- e draga mangaierea ta si sarutul vantului...Mi- e drag tremurul asta, singurul care imi mai aduce aminte ca totusi sunt vie...
.....Eu inca iti caut pasii prin furtuna, desi genunchii sufletului meu sunt juliti si sangereaza...

...."always beginning, never ending"....