Domnul profesor universitar, Gigi Fasole (Gica, dupa cum le placea colegilor, elevilor, prietenilor si, nu in ultimul rand, necunoscutilor sa il alinte) intreprinsese, cu patru ani inainte sa iasa la pensie, un studiu major care, dupa cum preziceau cartile matusii Vasilica, trebuia sa il imbogateasca in urmatoarele trei... Trei ce? Zile, saptamani, astenii? Ei, aici se pierdea legatura cu eterul; insa matusa Vasilica spunea ca, dupa statistici si niste calcule ezoterice mai complicate, prevestirile se indeplinesc in jur de trei luni.
Din respect pentru stiinta, la auzul acestor afirmatii, Gica isi dadea palaria pe spate, pleca ochii, se freca la nas, isi dregea vocea si, sub pretextul ca are de lucru, se retragea in birou unde emitea un „Ha!” ironic.

Domnul profesor universitar, Gigi Fasole (Gica, dupa cum le placea colegilor, elevilor, prietenilor si, nu in ultimul rand, necunoscutilor sa il alinte) provenea dintr-o familie saraca, dar de pronume bun, din Sannicolau Mare. Spre deosebire de ceilalti copii singuri la parinti, Gica nu fusese niciodata rasfatat. Ai lui isi varsau tot amarul pe el, precum laturi porcilor; cand erau certati, ma-sa ii predica ca ta-su e un bou un nemernic o canalie; pe cealalta parte, ta-su isi golea halba de tuica de prune facand-o pe ma-sa cu ou si cu otet. Bietul, dupa ce ca era pe post de jurnal intim, il mai si trageau de coperti! Va puteti imagina cu ce bucurie a plecat, in sfarsit, la facultate, la varsta de 19 ani (si ce ani!). El visa sa devina aviator insa, la insistenta parintilor, a dat la Facultatea de Agricultura Ion Ionescu de la Brad din Iasi - eventual ca sa adune mig-uri de pe camp. La urma urmei, oriunde era bine, atata timp cat ii stia pe ai lui la o distanta rezonabila.
In anul 19... - nu se mai stie cat exact, dupa cateva luni de facultate in sanul agro-penuriei, isi stranse catrafusele si pleca pe jos la Bucuresti, unde urma, timp de patru ani, facultatea de Matematici si Statistica. Mai apoi se muta in alt cartier si vecinii pierdura firul. Zvonul spune insa ca s-a insurat la 30 de ani cu o bucuresteanca care avea toata familia stabilita in Sannicolau Mare.

Domnul profesor universitar, Gigi Fasole (Gica, dupa cum le placea colegilor, elevilor, prietenilor si, nu in ultimul rand, necunoscutilor sa il alinte) abia isi incepuse, cu patru ani inainte sa iasa la pensie, studiul care urma sa faca din el un poet desavarsit si care trata, foarte specific, de mirosul pe care nu il mai degaja picioarele dupa o anumita varsta. Studiul in sine era de o nebunie desavarsita, si Gica stia asta; faptul ca strangea din pleoape si din falci de fiecare data cand isi punea problema, era altceva. Insa nu vroia pentru nimic in lume sa renunte la idee, care parca picase din cer anumit pentru el, intr-o dimineata banala de primavara.



[va urma, poate]