-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Socializare cu orice pret


de aelade la: 13/01/2007 10:35:00
modificat la: 15/01/2007 23:07:05
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
E marti dimineata, iar eu, cu castile-n urechi si gindurile-aiurea, ma urc in S-BAHN. Privirea-mi ratacita imi cade instantaneu pe ceva rosu, o uniforma de care e plin vagonul, pe care scrie SECURITY, asa ca ma-ntorc automat pe calciie si cobor din nou pe peron. Prea multa siguranta imprejuru-mi imi face rau, caci si pre dinauntru sunt aproape la fel de sigura ca abonamentul pe care il posed nu-mi ajunge sa calatoresc pina la destinatie. Timpul ma cam stringe, caci intr-o jumatate de ora am interviu pentru un posibil job, dar nefiind neaparat curioasa sa aflu cit m-ar costa o calatorie frauduloasa, pornesc deindata in cautarea unui punct de informatii.

Ba il si gasesc relativ repede, numai ca ce folos, asemenea mie, frumos insiruiti si avizi de cunoastere, in fata mea mai asteapta vreo 12 persoane. Cu toata bunavointa-mi nu am vreme sa stau cumsecade la coada, asa ca ma invirt in jurul ghiseului si dau sa plec, cind un tinar binevoitor imbracat in uniforma garii ma intreaba ce doresc. Ii explic deindata unde vreau sa ajung si il rog sa ma povatuiasca de citi firfirici trebuie sa imi mai iau bilet.

Amabilitatea lui depaseste orice asteptare, caci ma insoteste la automatul de bilete din apropiere si apasa cu propriu-i aratator pe butonul impricinat, punindu-si amprenta pe biletu-mi de calatorie pe care eu nu mai trebuieste decit sa-l achit si sa-l ascund degraba in buzunar, ceea ce si fac si multumindu-i cit se poate de frumos imi iau la revedere si cobor din nou pe peronul unde S-Bahnul ce ma va duce la destinatie tocmai soseste.

Ca de obicei cind totu-i in ordine, nu ma controleaza nimeni, si cobor 3 statii mai devale fara sa ma fi imbogatit cu vreo noua experienta. Ba ajung foarte repede si chiar usor mai devreme la locul intilnirii. Imi comand o cafea si astept sa apara Domnul care urmeaza sa ma intervieveze si care din cele citeva e-mailuri schimbate, pare cit se poate de amabil. Se scurg citeva minute, dar nu se mintuie sfertul academic de ora si de masa mea se apropie cu mina intinsa un domn inalt intre doua virste si foarte jovial in ciuda-i sanatoasei origini germane de care da dovada. In timp ce ii scutur strasnic mina-i dreapta, concluzionam scurt ca eu sunt intr-adevar doamna X, iar dumnealui tocmai domnul Y si il poftesc sa se aseze, ceea ce si face. Citeva secunde ma priveste piezis, dar nu-mi ia mult sa imi dau seama ca de vina-i soarele care-l lumineaza direct in ochi, si anume in amindoi. Ii propun asadar sa schimbam masa precum si unghiul de incidenta in raport cu soarele, ceea ce si facem.

N-am apucat eu pina acum sa ajung la prea multe interviuri aici in Deutschland, dar daca ma gindesc bine, acesta e primul care se desfasoara intr-o cafenea. Cu-atit mai bine, am si mai putine motive sa ma simt stressata de oficialitatea momentului, sau sa-l iau prea tare-n serios.

Vorbim de una, de alta pe marginea stufosului meu CV care in general induce o oarecare admiratie de moment de genul: "Oho, ce de chestii ati facut pina acum, si ce diversitate...", dar pe de alta parte in mintea sablonata a germanului de rind diversele mele ocupatii si studii nu se potrivesc citusi de putin cu standardul, asa ca admiratia se rasufla repede intocmai ca un balon intepat cu boldul.

Din fericire, am renuntat demult la prostul obicei de a ma simti deziluzionata, anapoda, descurajata sau trista ca dintr-un motiv sau altul, ori din pricina mai multora la un loc, nu ma potrivesc in nici un profil german. La naiba cu profilul, fiecare om e unic in felul lui, iar eu de cind sunt aici am avut destula vreme sa ma conving de propria-mi unicitate.

Asadar ma bucur oarecum si de asta data sa aud ca nu coincid intocmai cu tiparul si caut sa vad partea buna a situatiei si anume, ca cel putin pot taia de pe lista posibilelor joburi inca unul, caci e mare lucru sa stii macar unde NU trebuie sa cauti.

Dupa mai bine de o ora de conversatie, in care gropitele din obrazul drept imi sunt remarcate, accentul si greselile de gramatica in limba germana sunt considerate sarmante si stilul imi este considerat practic remarcabil, interlocutorul meu se arata mai nefericit decit mine cu deznodamintul, asa ca imi propune sa ii las timp de gindire pina saptamina viitoare in speranta ca imi va gasi totusi un loc in firma lor.

Amabila cum mi-s, m-arat intelegatoare cu timpul de gindire, ii multumesc pentru participare si-mi iau zborul inapoi spre casa. Sincera sa fiu, speranta ca va iesi ceva din dialogul asta, nu-mi acopera motivational vorbind nici macar valoarea drumului si a cafelei, dar parca ce mai conteaza, cel putin am "socializat", cum le place specialistilor sa afirme, si la drept vorbind tare mai sunt in afara societatii de cind imi tirasc zilele pe-aici, si nu putine-s...

Astfel gindind ma trezesc din nou in fata automatului de bilete, numai ca amabilul june care mi-a tiparit biletul la venire a ramas acolo, asa ca trebuie sa ma descurc singura. Caut asadara un bilet de 1,50 intocmai ca cel cu care venisem, dar in ciuda faptului ca apas pina la plictiseala toate tastele existente, nu reusesc sa gasesc decit unul in valoare de 1,55.

Pe sanatosul si adincul principiu. "Mai bine sa ramina decit sa n-ajunga", imi tiparesc biletul cu pricina fara sa iau prea tare seama ce scrie pe el," hauptsache der Preis stimmt, si-nca le mai dau si 5 centi bacsis, nu poate sa fie decit ok", imi zic, si cu sufletul cit se poate de impacat ma urc asadar in S-bahnul din care in mod normal trebuie sa cobor 3 statii mai incolo.

Zic in mod normal, pentru ca dupa prima statie, bag de seama ca ma aflu intr-o situatie mai putin plicticoasa decit la venire. Jur imprejur calatorii incep sa se caute prin posete, buzunare si genti, asa ca in ciuda faptului ca nu aud nimic din pricina castilor din urechi, nu-mi trebuie prea mult efort de inteligenta sa deduc ca se cer biletele la control. " Ce bine, imi zic, de data asta nu mi-am luat bilet degeaba..." si senina scot la vedere bunatate de bilet, basca cu 5 centi mai scump decit ar fi fost necesar.

Cel care imi ia biletul, in loc sa mi-l dea pur si simplu inapoi, da semne ca vrea sa facem conversatie, numai ca eu nu-l aud si nici nu ii dau prea multa atentie pina cind nu incepe sa gesticuleze larg si insistent. Imi scot castile si ce-mi aud urechile???? Ca biletul nu e valabil citusi de putin, si ca imi trebuia altul. "Ei, asta chiar ca nu se poate, ii zic cit se poate de calma, la venire m-am informat cit se poate de precis, ba unul dintre colegii dumitale mi-a tiparit cu profesionalismu-i de rigoare biletul acesta" si ii arat si biletul cu care venisem. "Nu e bun nici asta", zice domnul controlor vadit scos din pepeni " dar oricum nu mai e de actualitate"..." ce noroc, gindesc, macar nu ma poate amenda dus-intors"...

Si uite-asa, ca prin vis, inconjurata de 6 tineri vinjosi, ma trezesc din nou pe peron, cu toate ca pina la destinatie ar mai fi o statie. Cel mai efectiv dintre ei, dealtfel singurul care pina acum mi s-a adresat si care pare ca are dreptul sa foloseasca pixul, scoate chitantierul si se-apuca hotarit sa imi scrie amenda. Ma-ntreb la ce is buni ceilalti 5 tineri, dintre care unul imi zimbeste prietenos, altul ma priveste cu condescendenta si oaresicare intelegere, al treilea imi rinjeste oarecum timp dupa gustul meu, iar ceilalti doi sunt prinsi intr-o discutie ... pe de alta parte imi spun ca munca in echipa face mai mult Spaß, si zimbesc proprie-mi amintiri: "De ce umbla politaii cite 3???Unul stie sa scrie, unul stie sa citeasca, iar al treilea ii pazeste pe cei doi oameni de stiinta...." Se vede treaba ca in Germania e si mai si, cind se gaseste unul care stie sa scrie o chitanta, trebuie sa-l pazeasca macar 5...

Si uite-asa, pina ma hlizesc eu timp gindind aiurea, "Omul de stiinta" a mintuit de scris factura si imi intinde chitanta intrebindu-ma pe un ton iritat si prea putin prietenos : "Ce e de ris in asta..."

Ma trezesc asadara din visare...imi inghit zimbetul si chiar ma arat acra intrebindu-l cum e posibil sa capat informatii false de la angajatii metroului si colac peste pupaza sa mai iau si amenda fiindca am fost sfatuita prost...

"Fiecare are cite o poveste pregatita, imi zice "Omul de stiinta al garii", mie putin imi pasa daca ati fost informata gresit au ba, ar trebui sa ziceti merci ca nu v-am dat 40 de euro amenda, ci doar 15"... Nici nu bagasem de seama ce noroc pe capul meu ... sigur ca da, doar am convenit cu mine insami sa gindesc pozitiv in orice situatie, si sa caut de e nevoie si cu luminarea partea buna a lucrurilor ... asadar rationez cit se poate de logic in felul urmator... "Ce bine ca mi-am luat totusi bilet, asa am economisit 25 de euro pe care i-as fi platit in plus daca ma prindeau fara nici un fel de bilet, basca inca 15 ce m-ar fi putut costa daca ma controlau si la venire, asadar in total am facut un plus de 40 de euro pe ziua de azi...de ce sa imi mai bat capul la gindul ca falsa informatie m-a costat 15 euro basca inca 3 euro si 5 centi biletele invalide.

Fara sa mai comentez nimic, platesc amenda imbogatindu-ma cu doua chitante si un formular unde cica pot reclama eventuala-mi nemultumire...Ba controlorul imi da inainte de a ne desparti inca un motiv de resemnare si mingiiere, informindu-ma ca amenda o pot scadea de la impozit..."Ca bine zici, de la impozitul pe prostie in orice caz...Multumesc si n-am cuvinte".

Spirutu-mi de dreptate imi da ghes sa merg inapoi la amabilul june ce imparte informatii eronate pe linga ghiseu si sa ma iau de piept cu ´mnealui. Dupa ce ma invirt bine de tot prin toata gara, reusesc sa dau de biroul cu pricina, ba chiar si de junele impricinat care de data asta s-a inscaunat pe tronul ergonomic si imprastie mai departe informatii de data aceasta cit se poate de oficial, din spatele ghiseului. Ii spun ce si cum si zice ca el m-a povatuit cit se poate de corect, dar se vede treaba ca Domnul controlor nu stie ce vorbeste. "De-ar fi numai vorba, da io-te si scriitura", zic. "N-am timp acuma, nu e greseala mea, controlorul e vinovat".....prinde orbul scoate-i ochii, ca doar nu i-am cerut controlorului informatii despre datele personale, adresa de mail sau numarul de fax, de unde sa-l mai iau???

Hai ca incep sa ma plictisesc si ma simt eroina principala intr-un film cu prosti care tocmai ruleaza live...imi indes castile in urechi, consider ca m-am socializat suficient pe ziua de azi si pe drumul catre casa imi vine o idee geniala....daca nu exista, apoi musai sa se faca o societate de asigurari impotriva informatiilor false primite de la profesionisti....si nu pentru de-alde terchea berchea astia de la metrou...ce de despagubiri ar trebui sa plateasca domni politicieni....mama, mama.

Iata ca m-am ales cu ceva pe ziua de azi, 40 de euro virtuali, si o idee de afaceri....
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


* - de picky la: 16/01/2007 16:12:19
Adrian Fuchs :

Da' ai muncit ceva, nu gluma.
#169141 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...