Foaia imaculata de hirtie
Ti se daruie supusa
Ca o mireasa-nvesmintata in alb,
Si iti primeste scrijilaturile gindurilor tale indiferenta,
Fara nici un murmur sau semn de impotrivire,
Lasindu-te s-o intinezi cu toate mizeriile ce se pot aduna intr-o minte de om:
Perfidie, rautate, gelozie, ura, miselie, minciuna...

Eu nu sunt o foaie de hirtie si nici imaculata nu-s.
Nu ma daruiesc de buna voie nimanui;
Mireasa n-am fost niciodata, si nici nu voi fi.
Nu pot suporta orice produs al mintii altora
Fara sa murmur si sa ma impotrivesc cind nu pricep sau nu accept,
Eu nu sunt atit de inteleapta ca foaia de hirtie
Ca sa pot accepta fara nici un murmur sau impotrivire
Tot ce scrijilesti tu de atitia ani in mine:
Perfidie, rautate, gelozie, ura, miselie, minciuna....

Urasc tradarea si tradez ura
Dar asta nu ma mai ajuta demult la nimic,
Ba dimpotriva, imi cauzeaza....
Mintea mea incepe sa nu mai gaseasca sensul vietii
Ba il pierde si pe-acela de l-a avut vreodata,
Si ce-mi mai ramine oare alta decit tacerea,
Tacerea si singuratatea....
Poate moartea?
Nici macar ea nu curata ce zace-n mintea ta omule:
Perfidia, rautatea, gelozia, ura, miselia, minciuna...