-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

POVESTE CU O ZANA


de Alexandros la: 14/01/2007 00:32:00
modificat la: 15/01/2007 23:33:24
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti.
Pe cand oamenii isi zambeau, muzica nu avea nevoie de lectricitate
si mirosul pielii venea de la petale de trandafir si apa de izvor.
A fost un baietel.
Avea baietelul nostru de toate.
Niciodata nu i-a lipsit nimic.
Traia intr-un loc special, unde toti cei asemeni lui aveau totul.
Fiecare avea Luna lui Soarele lui, Apele lui, Cerul, Vantul, Marea, Zapada, Norii, Noaptea, Ziua, Florile, Fluturii lui.
Avea toate astea dar nu-l interesau.
Le tinea incuiate in diferite locuri si doar faptul ca se stia posesorul
lor il multumea.
El nu vedea niciodata Ziua, Noaptea, Norii, Luna, Soarle, Florile, Muntii...
Era ceva ce nu putea sa tina totusi sub cheie: Timpul.
Acesta era imens si nu reusea niciodata sa-l stapaneasca intrutotul.
Mereu pierdea din el cand incerca sa-l cuprinda.
A renuntat la lupta cu el, il lasa sa-si faca de cap, sa treaca prin viata lui si sa-l mangaie ori sa-l ocoleasca.
Uneori avea impresia ca Timpul lui e mai mare ca al tuturor celorlalti la un loc.
Era multumit de asta.
Ceilalti se plangeau ca timpul nu le ajunge niciodata, ca fuge prea repede.

-Vrei un Cer al tau?
Vocea calda il facu sa tresara.
-Am unul.
-Ai? Eu nu vad nimic.
Dar o Mare?
-Am si Mare, raspunse baietelul nepasator.
-Si? Ce mai ai? Munti ai?
-Si Munti. Am totul.
-Nu s-ar zice, dupa chipul tau.
- Ce are chipul meu?
-Nu se citeste pe chipul tau ca ai avea totul. Unde ai toate astea?
- Pai.. uite! Aici e Marea! Pune urechea!

Intradevar, dincolo de usa groasa se auzeu Valurile si Pescarusii.
Chiar si mirosul marii trecea pe sub usa.
-Acolo e Soarele. Dincolo Vantul...
-Care-ti place mai mult?
-Cum adica, imi place?
-Care-ti trezeste emotii mai mari. Care te infioara de placere si iti taie respiratia?
-Nici unul. Pentru mine toate sunt la fel. Le am si atat.
Dar cine esti? Ce vrei de fapt?
- Nu ti-ai dat seama? Sunt o Zana.
" Parca nu asa arata o Zana!"
-Stiu la ce te gandesti. Tu stiai ca Zanele sunt toate subtirele cu parul lung si cu rochii albe vaporoase.
E un zvon imprastiat de noi pentru a nu fi recunoscute de oricine. Uneori traim intre oameni si nu ne-ar fi usor daca s-ar sti.

Avea in fata o Zana cu par scurt, negru, legat in doua codite si imbracata in pantaloni.
-Oare chiar conteaza cum arata o Zana?
-Dar ce conteaza?
-Ce face ea!
-Si ce face? Ce poti face tu?
-Pai... eu sunt Zana Iubirii. Stii ce e iubirea?
- Am auzit ceva dar, nu am inteles mare lucru.
Nu. Nu stiu.
-Iubirea iti da acea stare care te face sa te bucuri de tot ce te inconjoara.
Dar ce-ti spun eu de bucurie ca tu nici sa te bucuri nu stii macar. Bucuria e starea de care-ti vorbeam mai devreme. Emotiile acelea.
-Da? Si daca-mi dai acea stare, Iubirea, ce vrei in schimb?
-Nimic. Zanele nu cer. Ele ofera.
Dar va trebui sa accepti ca Timpul tau nu fie mai fi acelasi. Iubirea se va hrani din el.
Iti va consuma aproape tot Timpul.
-Timpul!! Hahaha. Oricum nu-l pot stapani.
De fapt nici nu cred ca exista ceva ce-mi poate ocupa mie tot Timpul. Nu stii ce imens e.

Zana zambi in coltul gurii.
-Primesti? Vrei sa primesti Iubirea?
-Primesc, zise el nepasator. Am atata Timp incat nici nu se va cunoaste lipsa celui consumai de darul tau.

Zana ii lua mana intr-ale ei, iar acesta simti o caldura imprastiindu-se in tot trupul sau.
"Nu are nici bagheta?"
-Eu va trebui sa plec, insa voi fi mereu alaturi de tine. Iubirea nu tine cont de distante. O poti primi de oriunde.

Toata discutia nu dura decat cateva minute, ce parura trei zile.
Se simtea altfel.
Fiorul acela de care vorbea Zana il traversa din crestet pana in talpi si invers.
Merse la una din usi.
Nu scria nimic, insa stia ca acolo e Luna.
Deschise larg.
Nimic.
" Aaaa, Cerul!"
Elibera Cerul si Luna se aseza.
Si Stelele.
Descuia usa dupa usa.
Aparura Soarele, Muntii, Pasarile, Pomii, Florile...
Ciudat.
Timpul nu mai parea asa imens.
Era chiar insuficient uneori.
Voia sa deschida cat mai multe usi, insa Timpul acela, ce parea infinit altadata, era o piedica acum.
Nici nu stia daca toate astea erau incuiate in spatele sutelor de usi de el, ori fusesera acolo dintotdeauna.
Se bucura de tot ce vedea.
De Zapada, de Furtuna, de Arsita.
Mirosea fiecare Floarea, asculta fiecare sunet al naturii.
" Deci asta e Iubirea..."

Acum intelegea de ce altii din jurul lui nu tineau Soarele ascuns.
Iubeau.
Zana era departe de el dar apropiata, asa cum promisese.
Iubirea ei il napadea in valuri.
Venea de peste Mari si Tari si si aducea cu ea tot ce intalnea in drum.
Vanea sarata, lichida si albastra cand traversa marile si oceanele.
Era impadurita, inzapezita si incetata, cand trecea muntii.
Cand venea prin jungla era plina de liane si miresme.
Lua cu ea adancimea "Marianelor", inaltimea "Himalaiei".
Uscaciunea, auriul Saharei, ori involburarea Niagarei.

Era ceva neinchipuit Iubirea asta.
El gasea mereu cate o usa inchisa si minune, avea chei aproape pentru fiecare.
Unele se deschideau mai greu, e drept, dar se deschideau.
Asa s-a intamplat unde erau Visele, Sperantele...
Nu a putut sub nici o forma sa deschida unde erau Tristetea, Durerea, Infrangerea, Resemnarea, Dezamagirea, Tradarea...
Nici nu-i pasa de cateva usi nedeschise cand putuse sa deschida sute.
Era intr-o stare de euforie permanenta.
Deschidea, admira, se bucura, zambea.

Si a trait baietelul nostru aceasta stare mult timp.
Nu se stie cat, pentru ca timpul avea alta valoare si dimensiune pentru el.
Cred ca a trait cateva luni ce parura lumi.
Si ar fi trait si astazi daca....

Intr-o zi aparu Zana in fata lui.
A primit-o cu bucurie in suflet si un zambet mare pe fata.
Un zambet care s-a sters dupa primele ei cuvinte:
-Vreau sa-ti dau o "veste".

Nu stia ce veste dar Instinctul si Presentimentul(pe care le eliberase de curand) ii spusera ca nu era o veste buna.
-Am sa fiu sincera cu tine.
La noi, la Zane, cum ti-am mai spus, lucrurile nu stau chiar asa cum se zvoneste.
Avem ierarhii si insarcinari, iar atunci cand nu esti eficienta intr-o activitate esti mutata la alta.
Nu putem refuza.
Celor ce nu se supun Zana Zanelor le ia nemurirea.
-Si?!
-Si am fost mutata la Nefericire.
-Si?!
-Pentru a incepe noua insarcinare va trebui sa-mi eliberez sufletul de toate promisiunile facute candva.
Sa plec de la zero. Altfel voi fi eu insami nefericita.
-De acum nu mai imparti Iubirea , ci Nefericirea?
-Altcineva se va ocupa cu Iubirea. Nu o cunosc. Nu prea ne stim intre noi. Negresit va veni si la tine... Sau mai bine sa nu-ti promit eu ceva de care nu sunt sigura.
Poate va veni.
Cam asta e..
Sper sa nu-mi porti pica.

Ii intinse mana ei alba.
Dupa o strangere usoara disparu de parca n-ar fi fost niciodata.

Privea pierdut si nu intelegea ce se petrece cu el.
Oare incepea sa viseze, ori acum se trezea dintr-un vis?
Cerul, Soarele, Luna, Marile, Muntii, Florile, Fluturii, intrau singure in camerele de unde iesisera cu ceva vreme inainte, iar in urma lor usile se ferecau zgomotos.
Totul se petrecea cu repeziciune.
Mai repede cu mult decat au fost eliberate.
Cu cat mai multe din acestea dispereau in spatele usilor, Timpul devenea tot mai imens.
Si il durea.
Descoperea ca Timpul doare.
Acum avea iarasi Timp din belsug.
Uneori mai gasea cate un Fulg de Zapada, cate un Nor ratacit si fara nici un sentiment, le baga in camere ale caror usi se incuiau singure.
Intr-o zi gasi cateva chei intr-un loc unde cu siguranta nu fusesera niciodata.
Se potriveau la niste usi pe care nu le-a putut deschide pana acum.
Tristetea, Infrangerea, Resemnarea, Dezamagirea, iesira din spatele lor si se amestecara cu Timpul si asa imens, de nu mai stia care e mai mare timpul ori Tristetea.

Isi privi chipul intr-o picatura de Roua, pe care se pregatea sa o arunce in intunericul unei camere reci.
Nu mai era un baietel.
Era un batran garbovit si trist.
Zana ii facuse iarasi un dar.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


alexandros - de onutza la: 17/01/2007 00:08:52
ce cauta lacrima asta in coltul ochiului(meu)? stii. nu-i drept.


---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
#169184 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
! - de Sancho Panza la: 16/01/2007 23:51:19
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Si uite cum se povesteste un om intr-o poveste...
Nus'h de ce nu s-a apropiat nimeni de textul asta, ca tare-i fain.Si multi isi citesc aici povestea.
Sau poate tocmai de aceea...
#169220 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
La fel de frumos ca "Porumbel - de flavie la: 09/02/2007 23:35:20
La fel de frumos ca "Porumbelul alb"..numai ca mult mai lucrata..imi place..dar am un suras trist..








"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)
#174371 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
& - de vrancioaia la: 10/02/2007 08:57:15
putini au darul naratiunii. frumos!
#174379 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Sane la: 18/04/2007 11:44:37
of, Doamne! imi pare rau c-am descoperit-o abia acum
#188755 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...