-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Trenul Invizibil


de Edward Nica la: 27/01/2007 11:13:00
modificat la: 28/01/2007 11:55:53
taguri: Eseuri 
voteaza:
De multe ori cand ascultam, gandurile ne sunt furate de altceva sau suntem preocupati de felul in care ne-am putea apara decat sa ascultam cu atentie ceea ce ni se spune. Fara reciprocitate, nu poate exista nimic.. Asa e natura noastra, ne atrag persoanele care ne acorda mai putina atentie..ne atrage raul si tot ce tine de el si tot ce este nesigur si intunecat. E mult mai valoros serviciul pe care i-l faci unui om atunci cand are mare nevoie decat atunci cand nu ti-l cere.
"Faptul ca cei multi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorintei sufletului de a invata: acesta fuge de ceea ce nu cunoaste, de ceea ce este intunecat si neclar; in schimb, prin natura sa, el urmareste ceea ce este manifest si poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui sa-i onoram in chip deosebit pe cei care ne-au facut sa vedem soarele si lumina si sa ne aratam pietatea fata de tatal si mama noastra, caci datorita lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinta de a gandi si aceea de a vedea. Din acelasi motiv, ne bucura lucrurile familiare si oamenii cu care suntem obisnuiti -- iar pe cei cunoscuti ii numim prieteni ai nostri. Toate acestea demonstreaza cu claritate faptul ca tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest si clar este ceva ce trebuie sa fie iubit. Or, daca acest ceva cognoscibil si clar trebuie sa fie iubit, atunci si cunoasterea si gandirea trebuie sa fie, in acelasi fel, iubite."
Aristotel, Protrepticul, fragmentul 102

De multe ori stau si ma gandesc ca acest concept e doar rezultatul imaginatiei noastre, a nevoii de a iubi pe care o purtam in noi. Uneori avem atat de multa nevoie de iubire incat o cautam in orice lucru..ne atasam de orice lucru. Atunci cand ajungem la capatul puterilor nu mai putem iubi cu aceeasi putere, atunci cand suferim un esec sau pur si simplu nu am facut nimic remarcat la momentul respectiv. Desi in sinea noastra ne-am dori acest lucru din tot sufletul. Un proverb chinez foarte profund spune: « Ofera-mi iubire atunci cand o merit mai putin, pentru ca atunci am mai multa nevoie de ea. » Sunt atatia oameni demni sa fie descoperiti incat nici nu iti imaginezi, atatea suflete si atatea trairi diferite care traiesc si mor in umbra fara ca cineva sa ii descopere... Exista multe persoane care ne iubesc dar care nu stiu cum sa o exprime. Uneori persoanele la care ne asteptam cel mai putin sunt primele care ne sprijina in momentele dificile.

"Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata. Nu esti invins decat daca refuzi lupta.[...]orice faci, orice incerci in acesta existenta miraculoasa sunt victorii" Mircea Eliade

M-am intalnit cu cativa colegi zilele acestea si mi-au spus ca mai au putin si mor. I-am intrebat de ce si mi-au spus ca "de plictiseala". Numai cand privesc apa Dunarii cum curge la vale..am senzatia ca se schimba in permanenta si ca nu se opreste niciodata indiferent ce obstacole ar intalni in calea ei. Cateodata mi-as dori sa fiu si eu asemenea apei..chiar daca are o viata foarte scurta intr-un ciclu al ei complet dar ajunge la destinatie in mod cert si pe unde doreste ea. Atunci cand te indragostesti de un lucru care curge, care se afla in miscare, capeti o noua viziune asupra vietii. Omul modern a creat o gramada de produse statice cu un grad inalt de ergonomie si de confort si a devenit sclavul lor. Evident ca se plictiseste repede pentru ca este o fiinta dinamica si are nevoie si de miscare fizica. A uitat de copaci, de rauri, de munti, de stele. Cum e posibil asa ceva? Eu simt ca mor deoarece nu am secunde suficiente sa-mi finalizez la adevarata valoare treburile si sa pot face si ceva nou..numai rutina si obligatiile imi mananca aproape tot timpul. As putea sa rezist si cateva zeci de milenii fara sa ma plictisesc, cum de se pot plictisi altii !? Eu nu cunosc plictiseala. Dar ma intalnesc destul de des cu sentimentul opus: "panica sau disperarea"

Nu pot sa spun ca sunt o fire pesimista pentru ca am speranta ca maine va fi mai bine, dar pot sa spun ca sunt mai atent si pun raul in fata intotdeauna. Totul merge bine cu exceptia timpului..daca as putea sa il dilat…mi-as rezolva toate problemele. Timpul este averea noastra. Vine o vreme cand ai da oricat sa poti avea cateva clipe de liniste. Traieste-ti clipa si bucura-te de viata. Mi-a spus un om batran odata ca e tare greu sa intelegem care este rostul vietii, adevaratul sens…poate doar cand vom fi pe patul de moarte ne vom da seama cum trebuia traita de fapt. Majoritatea se tem sa faca lucruri pe care nu le cunosc si sa deschida usi care poarta mister in spatele lor..chiar daca acele usi duc catre o scurtatura. Uneori prefera sa mearga pe un drum fara nici o usa care nu duce nicaieri. Prefera sa aleaga ce aleg si ceilalti sa faca si devin sclavi ai timpului de multe ori. De foarte multe ori ne folosim de timp ca sa ne planificam viitorul sau sa ne gandim la trecut ori sa asociem stimulii prezentului cu elemente tot din trecut. Nu intotdeauna timpul este generos cu noi si uneori daca nu ne miscam rapid si nu putem renunta la nici un lucru din trecut ne vom dizolva cu efervescenta in interiorul nostru cand vom constata ca avem insuficient timp pentru a mai putea sa ne concentram si la prezent. La ce ne-ar putea folosi sa pierdem timpul sperand sa schimbam trecutul? Este clar ca nu putem face absolut nimic in aceasta privinta. Cu toate acestea, o buna parte din viata ne-o pierdem printre amintiri, carora le consacram o parte atat de mare din energia noastra. Mult timp, uneori toata viata, ne intrebam cum ar fi fost viata noastra daca un lucru sau altul nu s-ar fi produs. Sa lasi trecutului ce-i al trecutului este o regula de aur in materie de fericire. Fericirea o avem cu totii integrata in mainile noastre, de aceea nu o putem vedea. Fericirea este chiar prezentul de aceea este trecatoare. Astfel prezentul ne scapa, clipa cu clipa, zi de zi cautand altundeva, cautand mai bine, cautand mai mult. Ar fi frumos sa avem parte numai de bucurii..desi poate ca, la un moment dat, ne-am plictisi.. Un mare filosof, Seneca spunea : "Nu avem la indemana putin timp, ci pierdem foarte mult timp.."

Binenteles ca..lucrurile nu se rezolva niciodata de la sine ci cu foarte multa munca si pasiune! Si nu ne putem bucura de victorie daca nu participam la lupta. Si una este sa participam la lupta in mod individual si alta este sa fim uniti si in echipe. O ambianta placuta de lucru face ca oamenii sa lucreze de placere impreuna. Oamenii care lucreaza impreuna au rezultate mai bune decat acelasi numar de persoane care lucreaza individual. Se creeaza efectul de sinergie. Sa ne imaginam puterea focului in diverse ipostaze. Atunci cand ai zece gramezi de lemne si pui zece flacari de puterea unui bec pe fiecare apoi astepti.. Vei constata dupa timpul pe care l-ai asteptat pentru a vedea prima gramada facuta cenusa ca unele sunt nearse (neterminate)..altele inca mai ard, iar altele s-au stins fara a termina toata cantitatea de lemne atribuita. Sa zicem un timp de 12 ore spre exemplu. In acelasi timp sa luam fiecare gramada in parte..sa punem zece flacari pe ea dispuse strategic, asteptam..cred ca mai putin de o ora..mutam flacarile la a doua gramada...de data aceasta avand o putere mai mare de ardere cele zece flacari pentru ca au si lemn in ele (stiu deja ce trebuie sa arda si cum sa arda)..iar pentru restul s-ar putea sa dureze jumatate de ora pentru fiecare gramada! (timpul se va reduce la jumatate).

Durerea este singurul sentiment care nu iti poate ascunde gandurile dar iti poate creea altele noi. Uneori este bine sa fii singur ca sa te poti dezvolta mai mult, sa iti poti rezolva planurile fara sa stie nimeni de ele..si sa-ti poti pastra echilibrul care este cel mai greu de pastrat. Stii..cea mai cumplita singuratate este singuratatea in doi! Adica sa ai pe cineva si sa te simti tot singur, ba mai rau, sa te incurce mai tare decat iti poti imagina. Mi-a placut intotdeauna sa lupt pana la sacrificiu si sa fac atat obiectivul meu cat si al celorlalti pana la capat chiar daca mi s-ar incetini un pic cursa. In schimb nu mi-a placut niciodata sa o fac din datorie pentru sefi. Am considerat ca munca este ca un joc de golf la care eu am onoarea sa ma antrenez gratuit. Indiferent daca bila se duce sau nu la destinatie..eu ma bucur la sfarsit ca am participat la joc. Si indiferent cat de departe este bila de gaura..eu voi fi mai aproape de ea la a doua lovitura... Atunci cand lucrezi cu placere si asociezi anumite parti din activitate cu un anumit joc data viitoare ti se va parea mai putin de lucru..desi tot acelasi timp il vei avea la dispozitie. Trebuie sa lucrezi ca si cum ai lucra pentru tine, ca si cum te-ai antrena pentru marele concurs. Atunci cand o faci din datorie pentru patron munca te poate ucide.

I-am dat acest titlu insemnarii deoarece la inceputul anului am avut un vis foarte complex (cosmar..o previziune) in care ma aflam intr-un tren pe care il conduceam tot eu si de frica sa nu intru in coliziune si sa nu ma confrunt cu un alt tren, l-am abandonat. Voi trece prin noi experiente in realitate pe care probabil ca le voi dezvalui in viitor. In tren eram eu cu prietena mea si cu un fost coleg de serviciu de la firma unde am lucrat. Mi s-a dat mie sarcina sa conduc acel tren (avea o locomotiva foarte puternica si usor de pilotat..nu era foarte mare trenul..cca 7 vagoane) si sa car niste marfa cu el nu foarte departe. Pe la a treia cursa nu am mai fost atent la schimbarea macazului si am intrat pe traiectoria altui tren... Femeia m-a tinut de vorba si mi-a distras atentia dar tot femeia ne-a atras din nou atentia si ne-a salvat viata. Pe langa noi treceau alte doua trenuri mai rapide dar pe acelasi sens asa ca mai aveam de asteptat daca vroiam sa-l parasim sarind din el.. Secundele le numaram pe degete pana la impact... Am auzit sirena trenului care se deplasa din sensul opus catre noi..dar era prea tarziu, am incetinit trenul...am sarit cu totii din el la fix deoarece trecea un alt marfar pe langa noi din sensul opus...apoi ne-am uitat la catastrofa inevitabila ce avea sa se petreaca. In cateva secunde a intrat trenul meu a intrat ca un obuz in personal. Oamenii din acel tren cred ca erau teferi dar cei din locomotiva au fost raniti. A fost ceva foarte sinistru, o bubuitura puternica mi-a taiat rasuflarea si un sunet metalic foarte lung..mi-a zgariat timpanele ca un clopot. Ne-am urcat fulger in alt tren tip sageata apoi am plecat in alta destinatie. M-am trezit cu o senzatie de parca s-ar fi intamplat ieri lucrul asta si azi ma odihneam. Ce am inteles eu din acest vis este ca trenul vietii poate fi distrus dar sufletele din el merg mai departe iar iubirea se poate urca in orice tren doreste. Si..se poate intelege intr-o oarecare masura ca dragostea este ca o coliziune de trenuri. Pentru ca iubirea este la fel de valoroasa ca si clipa. (clipa este unica, nu te mai poti intalni cu ea niciodata) Daca ea nu m-ar fi atentionat in acea clipa...booom! De aceea in multe situatii facem schimb de iubire cu „clipa” (cate mii de accidente s-au intamplat in astfel de situatii...) Se mai pot intelege unele lucruri din acest vis si anume ca am sacrificat totul pentru o clipa de iubire, m-am dat jos din trenul vietii pentru a mai avea cateva clipe de iubire chiar daca a trebuit sa ma urc apoi in alt tren (mai rapid pentru mine si pentru care nu aveam bilet). Poate avea foarte multe intelesuri aceasta povestioara..fiecare intelege ce vrea din ea..unii poate se regasesc in aceasta si au visat ceva similar...Acesta a fost visul anului...poate chiar al schimbarii macazului vietii mele. Am foarte multe schimbari in plan, tocmai schimbarea este insasi esenta vietii, este chiar viata. Un mare ganditor spunea ca „Nimic nu este vesnic, numai schimbarea este vesnica” Multi oameni rateaza clipele fiindca nu le traiesc, mereu incearca sa le asocieze cu trecutul ori se gandesc la viitor imaginandu-si lucruri mai frumoase decat au fost in trecut. Si in tot acest timp, o singura clipa ne poate scapa printre degete exact cand avem nevoie mai mare de ea. Moartea poate veni oricand. De multe ori, ca sa pot analiza mai bine o situatie si sa stiu la ce renunt mai intai ca sa pot lua decizia optima imi spun in gand. "Ce as face altfel daca maine ar veni un dezastru extraordinar si as pierde totul?" Si atunci nu mai pierd vremea cu amintiri, cu planuri de viitor, cu prostii, cu orgolii, cu vesnice nemultumiri, nelinisti...ramane doar ceea ce conteaza mai mult pentru mine si prezentul meu, raspunsurile la adevarurile de astazi le voi afla in viitor cu siguranta. Cu cat iti planifici viitorul mai mult, cu atat mai obosita vei avea atentia catre un lucru minor cum ar fi schimbarea unui macaz sau evitarea unei buturugi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


* - de picky la: 28/01/2007 15:09:06
Adrian Fuchs :

Crestomatzia adnotata din personalu' de Caracal. Vagonu' cu bufetu'.
#171744 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu sunt din Caracal ;-) - de Edward Nica la: 28/01/2007 23:33:38
Buna Adrian, mersi pentru comment. Esti la dublul distantei dintre mine si Caracal si la intersectia distantei dintre a fi adevarat ce am scris si a te gandi la o eventuala deraiere in acest moment. Mai ales daca este personal :d Am scris cateva ganduri de-ale mele si am dezvoltat unele idei tocmai pentru sublinia anumite lucruri. Desi imi place sa ma plimb cu trenul si m-am plimbat prin multe orase nu m-am inspirat din personalul din Caracal. Nu inca ;-) Imi place cum scrii..am citit multe creatii publicate de tine, eu nu scriu atat de frumos ca tine pentru ca nu mi-am ales aceasta specialitate in viata dar imi place sa scriu anything atunci cand simt ceva. Stii...e ca si intr-un tablou - nu ma gandesc sa-l fac pentru altii la inceput si nici nu am vreun gand..sa-l vand..il fac sa-mi placa mie. Il fac ca asa am simtit eu atunci la momentul respectiv ca trebuie sa fac acel lucru. Daca intr-o buna zi nu ai mai avea pe nimeni si nimic de criticat ce ai face? (Sa vad daca stii ce as face eu..din trei raspunsuri ;-) )

"Seeing is believing, but feeling is the truth." - Thomas Fuller
#171778 (raspuns la: #171744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de picky la: 28/01/2007 20:42:59
Adrian Fuchs :

1. Te-ai duce misionar in Burkina Faso.
2. Ti-ai taia mana dreapta (sau stanga de esti stangaci, sau toate doua de esti ambidextru) si te-ai da Fan Coca.
3. Mi-ai pune mie calush.

Eu insa, de n-ar mai fi pitpalaci, as deschide un aprozar. Si in prealabil as lista "creatiile" cu pricina. Sa am in ce impacheta ridichile si pastarnacii si gogonelele.
#171845 (raspuns la: #171778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de miha_ela la: 10/06/2007 18:23:51
referitor la ideea ca nu ii poti intelege pe unii cum de se pot plictisi cand sunt atatea de facut si timpul e limitat....pai...sincer ...eu sunt genul care gaseste scuze la orice...ma gandesc ca exista oameni pe langa care trece timpul si ei nu se agata de nimic.Poate ca inca nu au gasit ceva profund in viata si nu vor sa se implice in lucruri simple.Poate gasesc totul superficial si asteapata clipa cand ceva profund le va iesi in cale.Sunt intr-adevar multe de facut ....a avut grija omul de-a lungul timpului sa dezvolte destule domenii dar sincer...nu le gasesc nici un rost.
#204818 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: