Amalia are 8 ani si este de la centrul de plasament.Picteaza literele si stie ciferle pana la 10. Are o pasiune pentru cercei si pentru tot ce este colorat si stralucitor. In ora plange si se tavaleste pe jos pentru ca ramane in urma cu copiatul de pe tabla. Ceilalti copii o tachineaza si ea le raspunde luandu-le stilourile si aruncandu-le pe jos.Mama ei o ia acasa in weekend. Lunea Amalia ne povesteste, si ne arata, ce a facut mama cu prietenul sau prietenii ei in camera; putini boschetari au un vocabular mai bogat decat al Amaliei si stiu mai multe gesturi erotice. Uneori nu vorbeste. Sta in banca ei din fata catedrei si deseneaza sau se uita fix la tabla. Iar au batut-o acasa. Amalia sta cu mine de mana cand coboram jos la careu, ea stie ca nu trebuie sa se grabeasca si sa se impinga sa fie prima la usa, ea sta cu doamna. Nu are caiete si cand are le scoate doar cand vrea ea din ghiozdan.O cert pentru ca vorbeste in ora, dar pe ea n-o deranjeaza, se supara pe mine doar cand nu o mai iau de mana cand mergem la careu. O data m-a amenintat ca se arunca pe geam. S-a dus la fereastra si s-a aplecat jumate afara; clasa e la etajul 2. De furie ca n-am bagat-o in seama a aruncat cu cutia de la lapte si a inceput sa se smiorcaie; a trecut la ea in banca si si-a scos caietul. Amalia ma maimutareste in ora, in ea imi vad ticurile verbale si gesturile de care nu sunt constienta. Azi mi-a artat caciula ei rosie cu ciucuri si bilute colorate. O are de la mama. Unde e mama Amalia? lasa ochii in jos si-mi spune ca a plecat in Germania, se intoarce peste 3 ani. Ce face acolo? Da din umeri,nu stie. Avea o geaca subtire pe ea, pe cea groasa i-o spalasera la camin. Nu ti-e frig Amalia? Nu, am caciula.