Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Clipe Albastre


de Feiticeira la: 04/02/2007 09:49:00
modificat la: 11/02/2007 23:13:09
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
...fâşiile de o lumină rece, aproape morbidă, penetrau timid încăperea. Era trecut de miezul nopţii. În cameră, lucrurile păreau doar o umbră a ceeea ce ar putea fi. La fel ca relaţia lor. Spontană şi ciudată. Întinsă în patul cu lenjerie bleu, cu privirea fixată spre geam, privind în gol, ca un copil invalid ce refuză a se juca cu fleacurile lipsite de viaţă numite jucării, Veronica aştepta ceva ce părea să întârzie a-şi face simţită prezenţa. Unii îl numesc vis. Alţii speranţă. Ea prefera să-l numească simplu – Paul.
Se auzea doar respiraţia ei parcă mută şi amorţită , temându-se că ar putea speria gaura din cearşaf – locul gol din pat şi în acelaşi timp din inima ei. Se întoarse pe partea cealaltă, suspinând adânc. Pe noptiera ei zăcea o cană plină pe jumătate cu ceai rece, două cărţi şi o cremă de corp aruncată neglijent. Noptiera lui era goală. Parcă îi reflecta sufletul. Strânse încet cearşaful mototolit cu mâna stângă. Privi din nou în gol. De data aceasta pe tavanul ucis de clipe monotone. Auzi maşinile de pe stradă şi observă jocul perfid al luminilor de afară pătrunzând în camera rece.
Un scârţâit puternic şi zgomotul unei uşi trântite o făcură să tresară. Era el. Cu o impacienţă aproape puerilă sări din pat şi fugi spre uşă. Îl privi dându-şi jos haina şi pantofii cu graţia unui scriitor veneţian, sorbindu-i mişcările, aerul şi privirea aceea plăcută şi încrezătoare...
Se întoarse înapoi in pat, aşteptând sunetul paşilor lui greoi pe parchetul vechi. Auzi zgomote prin sufragerie, apoi, peste câteva minute care îi părură o veşnicie, parchetul din hol scârţâind, chinuit de paşii lui domoli. Se târî în pat, lângă ea. Era trei dimineaţa. Mirosea a vin şi a ţigări tari. Veronica se cuibări lângă el. Vroia să o strângă în braţe şi să o mintă că îi simţise lipsa. Nu îl întrebă de unde vine. Era sătulă de afirmaţiile lui departe de a fi verosimile, cu care o îmbrobodea mereu, de buzele lui care rosteau parcă îngheţate aceleaşi minciuni, fleacuri aruncate aiurea pentru a o face să se simtă mai bine. Care o făceau să se simtă mai bine, dar doar pentru câteva clipe. Erau ca doi actori care se minţeau frumos. Veronicăi i se prelinse mocnit o lacrimă pe obrazul stâng. Doi străini care dormeau în acelaşi pat cu lenjerii bleu, în aceeaşi cameră rece, cu lumini albastre care se jucau pe acelaşi tavan ucis de clipe monotone de câte ori trecea o maşină cu farurile aprinse, ce perturbau falsa intimitate creată de veşnicele jaluzelele ieftine, prăfuite.
“Azi plec.” , îşi zise ea, cu ambii obraji deja sfârtecaţi de lacrimile reci, obosite, ce se încăpăţânau a se opri. Aşteptă până adormi Paul, căci ştia că nu era capabilă să plece sub ochii lui. Îmbrăcă în fugă pantalonii de pe scaunul din stânga mesei, apoi bluza şi geanta. Luă creionul aruncat pueril pe biroul lui şi incepu să scrie:

“ Dragă Paul,

Când vei citi acest bilet, eu nu voi mai fi la fel. Am plecat. Nu contează unde, doar.. departe de aici. Îţi aminteşti când mă strângeai de mână de parcă nu mi-ai mai da drumul niciodată? Ai fost singurul care m-a cunoscut cu adevărat. Îmi cunoşteai partea aceea care nu o arătam nimănui. Ştiai de la început că tot ce puteam să îţi ofer a fost sufletul meu ciopârţit. Regret că nu a fost de ajuns. Nu ştiu cum s-a ajuns aici, ştiu doar că nu aşa îmi doream să se sfârşească. Se zice că trebuie să învăţăm din propriile greşeli. Eu nu consider asta o greşeală, doar că îmi doream să se termine altfel povestea. Pentru că încă iubesc cu fiecare părticică a corpului meu persoana cu care o împart.


Veronica ”


Aruncă foaia galbenă cu ultimele cuvinte pe masa din bucătărie, se întoarse în cameră şi îl privi. Îl sărută pentru ultima dată pe genele lungi. Mâna-i tremurândă i se plimbă încet pe chipul adormit, şi, orbită de lacrimi, plecă. Coborî în grabă scările.
Se îndreptă spre gară. Îşi întoarse pentru ultima dată capul, privind melancolic vechiul bloc din cartierul sărăcăcios. Suspină, dar ştia că nu mai putea continua aşa. Luă un taxi, iar apoi, ajunsă în gară, îşi cumpără un bilet spre un oraş oarecare şi se urcă în tren. Pleca. Pleca... simţea că îşi pierduse odată cu el toate speranţele, visele, grijile, durerile, problemele. Şi pentru prima dată în atâta timp, se simţea liberă.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):


* - de picky la: 12/02/2007 10:41:53
Adrian Fuchs :

Si uite asa se vand biletele de tren. Din fuga de Pauli si din cauza de Veronici ... alergatoare dupa melodrame.
#174930 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Feiticeira - de mazariche la: 12/02/2007 10:52:08
Pe mine m-ai pierdut de la ¨temându-se că ar putea speria gaura din cearşaf ¨.
Stii cearceafurile alea freaky cu gaura pentru impreunare?


#174935 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
m-e rau - de maan la: 12/02/2007 11:09:43
veronik se pregateste sa moara.
sirop de tuse n-ai, c-asa ma zguduie-n chept de doua zile...mi-e si frica sa ma gandesc.
#174944 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
# - de onutza la: 12/02/2007 20:27:44
"temându-se că ar putea speria gaura din cearşaf ...
Îmi cunoşteai partea aceea care nu o arătam nimănui"

doua fraze...interesanrte...:(
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
#175054 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de Sancho Panza la: 12/02/2007 22:27:46

noroc ca-i scurta.
banal...banal...banal.


"Cea mai inversunata lupta este lupta cu tine insuti.Te afli in ambele tabere."
#175083 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Wild guess - de thebrightside la: 13/02/2007 13:29:24
Ai talent. Prea multe clisee insa: locul gol din pat şi în acelaşi timp din inima ei. ; Noptiera lui era goală. Parcă îi reflecta sufletul ; Erau ca doi actori ; Doi străini care dormeau în acelaşi pat ; samd... Platitudini. Lucrurile astea trebuie doar conturate, nu ingrosate - cred eu.

tavanul ucis de clipe monotone
Originalitatea nu este unica cerinta.... metafora ta "suna"... SF!

creionul aruncat pueril Artificial.

Nu intentionez sa fac pe desteapta sau sa te intristez. Unicul motiv pentru care am facut aceste comentarii este acela ca, in ciuda celor de mai sus, am citit textul cu placere. E cursiv, dinamic si are acel "ceva". Mult succes!

P.S. Criticile aduse se muleaza prea bine si pe tentativele mele de literatura, probabil din acest motiv am identificat minusurile atat de rapid... poate acum ma "cert" pe mine... :|

Rather be wrong and be sorry
Than misjudge and don't worry.
#175184 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...