Duminica seara de vara in Melbourne....Am atitea emotii in asteptarea Amy Lee & comp. ca nici nu ma mai intereseaza agorafobia mea. Sint pregatita ca de un eveniment, o sarbatoare a sufletului...Toate fetele sint in dantele negre, catifele si manusi....ghete de lac....ma inscriu in decor...impreuna cu Vlad, fiul meu.Stau si ma gindesc acum....cum Doamne am devenit, redevenit, reinventat sa pot "vorbi" aceeasi limba ca Evanescence. Cum am ajuns sa simt atit de intens, pina la identificare stilul asta de rock wagnerrian.
"HAUNTED"...da, bintuita de tot ceea ce a fost sau as fi vrut sa fie..."GOIND UNDER"...de cite ori nu am cintat singura in nopti lungi si fierbinti...simtind ca ma scufund, ca am pierdut sensul, ca lupta asta cu mine insami si mai apoi cu viata, ma doboara.."EVERYBODY'S FOOL"..mai ales oboseala de a pastra aparentele:sa arati ca un inger cind in interiorul totul este sfisiat de monstrul disperarii..."MY IMMORTAL"...si dragostea si lacrimile si minciuna si extazul si caderea."BRING ME TO LIFE"....wake me up inside...speranta,furia, dorinta de a-ti urla sentimentele...
Concertul...o multime dezlantuita...doua ore in care am transpirat penibil,mi-am descarcat energia alaturi de o multime compacta in mijlocul careia am avut unica senzatie ca sintem toti un corp comun...cu o singura inima batind nebuneste...inerentele cazuri de lesin de la supraemotii...10.000 de suflete exprimindu-si ,de fapt, revolta fata de lumea asta care caaaaade si decaaade.In care imaginea vinde si minciuna are picioare din ce in ce mai lungi....ca e la moda...Sint fericita si nefericita, frumoasa si urita, buna si rea,dulce si amara, blinda si cruda...miloasa si razbunatoare.SINT.E BINE CA SINT.
In Australia...m-am schimbat mult si uneori nu stiu cine mai sint.Privesc atunci in ochii fiului meu si reinteleg:sint Claudia, sint mama cuiva...Ies cu fiul meu la concerte si unii ne confunda cu un cuplu...sint ,de fapt, o binecuvintata...