Subversivitatea epitetelor

Faptul ca romanii accepta fara a incni macar, aparente valori, ii face pe unii sa foloseasca aceste cuvinte mari, tocmai pentru a combate ceea ce ei, subliminal, atesta...trist frate!
M-am trezit vorbind despre epitet fara a putea sa dau o definitie corecta din pc de vedere gramatical...ca e un adjectiv, ca e pe langa un ...u know...substantiv. Ma macina frumusetea limbii romane de care noi, romanii , nu ne mai putem bucura pentru ca nu mai stim ce e. Pot sa recunosc ca eu fac parte din astia trei la suta, care inca mai cumpara carti...o zic sec, cum as cere o bluza la reduceri unei vanzatoare nenorocite, pentru ca nu ma mai bucura reusitele sintactice...atat timp cat eu nu pot sa ii zic iubitului meu cat de mult il iubesc.
Adevarurile generale mi se par atat de greu de procustat in cuvinte...
Imi vine sa arunc cu tastatura pe geam...m-a intrebat daca sunt fericita si am zis ca da....fara a sti ce inseamna....pai de ce mai denumim stari daca nu stim ce sunt ele in esenta?
N-am sa imi pun intrebarile existentiale pentru ca mi se par idioti cei care, inca, mai incearca sa afle raspunsul?
Cica, buricul literaturii contemporane insumeaza urmatoarele: ''sa nu spui nimic mare, doar nimicuri, si cititorul sa simta, totusi, contactul cu arta...''
Frumusesea (dracu stie ce inseamna!!) se vede in contraste...evident, din punct de vedere contemporan. Si atunci e firesc sa nu putem spune ''subversivitatea sexului anal..'' ci , bineinteles, ''subversivitatea epitetelor'' pentru ca nu stim ce inseamna epitet, dar de sex anal scrie, intr-un context sau altul, orice mare prozator!!!
Daca nu mi-ar placea sa ma imbat cu orice poate sa produca delirul, mi-as da un sfat: Diana draga, scoate din vocabular tot ce iti poate ridica o intrebare...dar tot eu vin si spun...si cainii, in ham-ham-urile lor, comunica, dar, cu ceritudine, nu vorbesc despre esenta inefabilului...asa ca MULTUMESC, pentru fiecare neintelegere a existentei mele.