Aminteste-mi despre ce e vorba in film, cred ca l-am vazut.

Dogville, un film excelent. O solutie regizorala extrem de originala, iar Nicole Kidman joaca fenomenal. Recent am vazut Closer, si am regasit un mod de a msica camera si un gen de replici similar cu Dogville.

Cine are rabdarea sa priveasca (cu placere si incantare) aproape 3 ore un spectacol de tip brechtian se poate considera intrat in randul cineastilor.
Lars von Trier,poate cel mai inovativ regizor al generatiei actuale, a avut si norocul sa o poata distribui pe Nicole Kidman in rolul lui Grace.
Recomand a se vedea si urmarea "Manderlay", facut in acelasi stil, numai ca Grace nu mai e Kidman ci Bryce Howard. De data asta sunt tratate problemele rasiale din anii '30. Lauren Bacal joaca iarasi si -remarcabil- Danny Glover (Lethal Weapon).
Lars von Trier a inceput in '92 un film (proiect) "Dimension" pentru care nu toarna decat 3 min pe an. Proiectul ar fi gata in 2024, eu probabil ca nu o sa mai apuc sa il vad gata ( as avea atunci peste 80 ), asa ca rog pe cine o sa-l apuce sa-mi povesteasca si mie dupa aia cum a fost !.
Sal'tare si noroc

eu recunosc cu tristete ca nu m-am putut uita la el. m-am plictisit de moarte in primele 10 minute si apoi am renuntat. oricum, nu-mi place nici ideea de decoruri trase cu creta, vezi doamne, minimalisto-inexistente. daca vreau asta, ma duc la teatru.

zaraza

N-am vazut filmul. Sunt de parere ca ar putea fi la un momendat, aroganta sinonima cu toleranta. E sufucient doar sa pornesti de la ideea ca deseori toleranta e sinonima cu indiferenta. inca un pas in directia asta si intram in suma orgoliilor care ne aduca in pragul desconsiderarii "altceva-ului".

Nu am vazut filmul. Despre titlu ce cred eu : o extensie a tolerantei ar putea fi sinonima cu o extensie a arogantei.

mi s-o-ntamplat de multe ori sa fiu considerata aroganta fiindca nu faceam ca ei, desi nu am incercat niciodata sa-i conving ca eu am dreptate si ca atitudinea mea-i cea mai buna.

Mi-am amintit - n-am avut suficienta rabdare. :|

placut. "Ipocrizia si aplicatiile ei practice" in lumea noastra mica.

inteleg ca nu ati avut rabdare. am mai incercat sa vad filmul odata, dar eram foarte obosita si nu am rezistat. nu e genul de film la care sa te uiti dupa o zi de munca grea.
prima impresie: decorul minimalist si sumbru m-a respins. incet-incet m-a prins desfasurarea actiunii, m-am simtit printre personaje (fiecare dintre ele creionate genial: atat din replici cat si din camera de filmat).
dupa jumatatea filmului deja simteam atat de acut totul, incat devenise aproape insuportabil. umilintele prin care trece Grace, felul in care alege ea sa ierte totul si sa priveasca numai inainte ma umpleau de revolta. parca voiam eu sa fiu in locul ei, sa fac ceva! sa pun punct cosmarului absurd in care ea se varase de buna voie.
finalul (pe care nu vi-l dezvalui - poate vedeti filmul candva) este unul dintre cele mai perfecte pe care le-am vazut vreodata: neasteptat, dar in acelasi timp partial intuit.

cinefil infocat sunt! dar intotdeauna exista o anumita stare sufleteasca care te poate alunga sau apropia de un film. multumesc pt informatiile despre Lars von Trier. sunt foarte curioasa cum o sa iasa filmul "dimension". de ce a ales sa filmeze asa? fiecare trei minute din film trecerea unui an... interesant.

Interesant este sacrificiul pe care Grace il face pentru as-i duce la capat experimentul. Eu asa vad ceea ce face ea in Dogville, ca pe un experiment. Sfarsitul m-a pus pe ganduri...mi-am pus intrebarea daca comportamentul ei a fost justificat de greselile celor din oras...desi ea si-a asumat rolul de victima in fata societatii.

am pus si "closer" pe lista filmelor pe care le voi vedea.

Aroganta de toleranta.
Am mai spus-o de-a lungul cafenelei:)
a fi tolerant inseamna a te autositua pe o pozitie superioara celui tolerat.Ori, cel ce"beneficiaza" nu vrea altceva decit sa fie egalul tau.
Personal,cine imi da impresia ca m-ar tolera nu face decit sa ma ofenseze.

inteleg ca aia de-ti sar la beregata iti dau sentimentul ca te respecta? :)

zaraza

a fi tolerant inseamna a te autositua pe o pozitie superioara celui tolerat. N-am perceput niciodatat toleranta la modul asta. M-ai pus pe ganduri. Acuma depinde ce intelege fiecare prin toleranta. Eu o iau in sensul de acceptare a diferentei. Si in cazul acesta nu poate fi vorba de aroganta. Dar se poate interpreta si cum spui tu. De fapt cred ca asta e sensul curent.

cum spune Lascar. inclusiv iertarea presupune auto-situarea pe o pozitie superioara celui iertat.

ca poate nu ati inteles de ce ii dau dreptate lui Lascar (si lui Lars von Trier).
intoleranta in cazul de fata nu are nimic de-a face cu sovinismul (discriminarea). a tolera in sensul perceput de mase inseamna a da circumstante atenuante cuiva. gandirea gen: "nu-i ala de vina saracu' ca e un criminal sau dobitoc, a avut o viata grea", ne pozitioneaza automat pe o treapta superioara. de aici aroganta.

ala care-mi sare la beregata pt o greseala/crima pe care-am facut-o, inseamna ca ma considera perfectibila, capabila de evolutie...

Filmul nu l-am vazut dar am facut rost de el si maine seara o sa-l vad.M-ai facut curioasa.
In rest, se poate vorbi de toleranta(tolerarea)arogantei,sau de aroganta tolerantei.Si care este oare unitatea de masura?

se pare ca din proiectul "dimension" nu o sa mai iasa nimic. Regizorul voia initial sa lucreze filmul luand in consideratie procesului de îmbatranire al actorilor. Filmarile aveau loc in fiecare an in perioada premegatoare craciunului. Unul din actori Eddie Constantine a murit intre timp, avand in vedere varsta acorului era cumva de asteptat pana in 2024. Pentru chestii de astea autorul era pregatit. Cum insa trilogia americana (dogville, manderlay si ce o mai fi) ii lua prea mult timp a incercat sa paseze regia proiectului lui Katrin Cartlidge, care juca in proiect si a mai jucat pentru el in "Breaking the Waves". Scurt timp insa dupa ce s-a hotarat chestia a murit si ea saraca de tetanus, asa ca proiectul e dat la gheatza si nu e clar daca va mai fi continuat...

...nu la film ma refer, ca inca nu-l gasesc pe nicaieri. Cred ca indiferentza e aceea care te auto-situeaza pe o treapta superioara, tolerantza presupune generozitate si intelegere. Indiferentza e aroganta, ea zice "eh, da-i pace, asa-i el!", e, daca vreti, o tolerare, cu superioritate, a efectului, fara a incerca sa se umble la cauza; tolerantza zice: "ok, de data asta, am inteles cum/de ce faci asta, hai sa-ti explic cum/de ce nu pot accepta eu, s-ajungem la un compromis, nevoiti fiind sa convietuim" (unde "convietuire" poate fi luat la orice scara: aceeasi casa, acelasi cartier, aceeasi tzara, in cele din urma, aceeasi Terra). Indiferentza isi croieste carare prin desisuri, tolerantza face strazi cu dublu sens. Tolerantza cauta unda comuna, incercand s-o mentina inlaturand bruiajele prin a le intelege si a le asimila acesteia in cele din urma. --->
Lascar, cuvantul "tolereaza" nu prea e folosit cum trebuie, cred eu, fiindca-l vad mai degraba sinonim cu "accepta", intelegi? Si, de exemplu, prietenii, nu asta fac? Ne accepta asa cum suntem, incearca sa ne inteleaga, ne mai trag de maneca atunci cand sarim calul, reflectam impreuna asupra defectelor noastre, ne sprijina in actiuni nebunesti pe care poate nu le aproba... nu e asta tolerantza? Asa cum pui tu problema, i-o indiferentza chiar daca-i adresata: "Hai, bine, fa ce vrei si nu ma mai plictisi!" --->
Irma, cel care-ti sare la gat te crede perfectibil in masura in care ar sta sa reflecteze la asa ceva inainte. Inclin sa cred, mai degraba, ca scopul e sa inlature din cale ceva ce nu poate ignora sau nu e ignorat de ceilalti pe cat si-ar dori. Daca pot fi de acord ca acela care ma ataca imi ofera un fel de atentie, mi-e greu sa cred c-ar face-o in folosul meu, ori fiindca mi-ar fi descoperit nu stiu ce deschidere. Cel care ma crede perfectibil imi atrage atentia: "vezi ca nu faci bine!" sau, macar: "vezi ca ma calci pe coada, inceteaza!". Atacul poate fi o forma de arogantza: "fiindca pot", sau de recunoastere a unui adversar bun: "lupta dreapta, ori eu, ori el", sau lehamite: "hai ca prea ti-ai luat nasul la purtare!".

Toleranta nu are nimic de-a face cu aroganta si de fapt nu cred ca asta e mesajul lui Lars in Dogville. Se confunda mult toleranta cu “indulgenta” sau “ingaduinta”, asa cum bine arata DEX-ul plin de definitii gresite. Toleranta nu-i nici indiferenta si nici situarea pe o pozitie superioara celui tolerat. Si nicidecum nu inseamna “a da circumstante atenuante cuiva. gandirea gen: "nu-i ala de vina saracu' ca e un criminal sau dobitoc, a avut o viata grea"” cum spui tu. De altfel, crima, nu poate si nu trebuie sa fie tolerata. Toleranta are limitele ei si e bine sa stim cand trebuie sa fim toleranti si cand nu. Exemplu, nu poti fi tolerant cu intolerantii, etc.

Eu inteleg toleranta ca o atitudine cultivata, rationala, de intelegere si acceptare a unei anumite situatii in conflict cu propriile principii, pentru a mentine un echilibru. Asta nu presupune superioritate, doar o divergenta de opinii pe care omul rational invata sa o accepte pentru un beneficiu comun.

Chestia cu iertarea: “inclusiv iertarea presupune auto-situarea pe o pozitie superioara celui iertat”. E fals, si te-a indus sa crezi asta filmul, sau mai bine zis Grace acuzata de aroganta si de a se crede superioara celorlalti care nu stiu sa faca deosebirea intre bine si rau.

Revenind la filmul Dogville, tema principala asa cum spune chiar Von Trier este razbunarea (mult mai interesanta cea feminina, tot el). Tot el zice ca exprima viziunea lui ca strain despre SUA. Daca cunosti cat de cat stilul lui Lars si-i citesti interviurile, iti dai seama ca si in cazul asta e valabil efectul “despicarea firului in x-shpe”: cand se recurge la alegorie sau parabola, de cele mai multe ori interpretarile publicului sunt muuuult mai intortocheate in comparatie cu intentia autorului. Cum ar fi viziunea teologica asupra filmului - Isus, Crestinism, iertare, dreptate, in fine, tot tacamul...

Toleranta nu are nimic de-a face cu aroganta si de fapt nu cred ca asta e mesajul lui Lars in Dogville. Se confunda mult toleranta cu “indulgenta” sau “ingaduinta”, asa cum bine arata DEX-ul plin de definitii gresite. Toleranta nu-i nici indiferenta si nici situarea pe o pozitie superioara celui tolerat. Si nicidecum nu inseamna “a da circumstante atenuante cuiva. gandirea gen: "nu-i ala de vina saracu' ca e un criminal sau dobitoc, a avut o viata grea"” cum spui tu. De altfel, crima, nu poate si nu trebuie sa fie tolerata. Toleranta are limitele ei si e bine sa stim cand trebuie sa fim toleranti si cand nu. Exemplu, nu poti fi tolerant cu intolerantii, etc.

Eu inteleg toleranta ca o atitudine cultivata, rationala, de intelegere si acceptare a unei anumite situatii in conflict cu propriile principii, pentru a mentine un echilibru. Asta nu presupune superioritate, doar o divergenta de opinii pe care omul rational invata sa o accepte pentru un beneficiu comun.

Chestia cu iertarea: “inclusiv iertarea presupune auto-situarea pe o pozitie superioara celui iertat”. E fals, si te-a indus sa crezi asta filmul, sau mai bine zis Grace acuzata de aroganta si de a se crede superioara celorlalti care nu stiu sa faca deosebirea intre bine si rau.

Revenind la filmul Dogville, tema principala asa cum spune chiar Von Trier este razbunarea (mult mai interesanta cea feminina, tot el). Tot el zice ca exprima viziunea lui ca strain despre SUA. Daca cunosti cat de cat stilul lui Lars si-i citesti interviurile, iti dai seama ca si in cazul asta e valabil efectul “despicarea firului in x-shpe”: cand se recurge la alegorie sau parabola, de cele mai multe ori interpretarile publicului sunt muuuult mai intortocheate in comparatie cu intentia autorului. Cum ar fi viziunea teologica asupra filmului - Isus, Crestinism, iertare, dreptate, in fine, tot tacamul...

Este un film tulburator. Teza logica (a fi ingaduitor = a fi victima) l-ar desfiinta pe Isus. Asa, confirma istoria oamenilor inclusiv rastignirea), incercand sa acrediteze ideea (si o face "dumnezeieste") ca au trecut cam degeaba 2 000 de ani.

Pe celalalt plan, mi se pare un atac la adresa Americii, poate mai devastator ca 11 septembrie. Filistinismul acestei comunitati emblematice, definita in mod fenomenal de mucavaua platoului (o lume care se ofera permanent filmarii!), in care gangsterii cei mai cruzi reprezinta "remediul"... ma-maaaaa, ce idee! De altfel, omul nostru (von Trier) e suparat rau de tot pe America asta. L-au luat la un'spe metri, cum de si-a permis sa faca un film despre realitatile lor fara sa fi pus piciorul pe acolo... si atunci le-a mai tras unul.

o sa-ti dau eu filmul, pt ca eu ma refer in special la film si la felul in care m-a facut sa vad anumite lucruri.:)

1. definitia unei notiuni nu are prea mult de a face cu definitia din dex (definitiile nu sunt gresite, doar lipsite de amprenta personala, ceea ce mi se pare firesc)

2. eu vorbeam despre film, in particular. in general nu prea vad rostul unei discutii axate pe propriile persoane, intrucat de cele mai multe ori oamenii una spun si alta fac, foarte rari fiind aceia care se cunosc pe ei insisi atat de bine incat ceea ce spun despre ei sa se potriveasca cu ceea ce sunt ei cu adevarat.

3. Lars von Trier este un geniu si artist in acelasi timp. ca orice geniu este capabil sa te faca sa-ti pui intrebari pe care el nu le-a adresat decat la nivel subliminal. poate nici nu le-a adresat constient.
in genere nu mi se pare important sa stiu ce l-a inspirat pe un artist in opera lui. masura adevarata a geniului este tocmai capacitatea lui de a te face sa simti ceea ce a simtit el si chiar mai mult!
de asemenea nu ma uit niciodata la interviuri sau recenzii inainte sa ma uit la un film, pentru ca vreau sa am posibilitatea sa-mi formez propria mea parere despre opera respectiva.

Filmul e facut in stil modern cu actiune ce pleaca de la banal si ajunge la absurd.
Autorul vrea sa arate ca ipocrizia nu e o trasatura a omului complex, ci se gaseste in in stare latenta in orice om simplu oricat de sanatoasa ar fi educatia lui.
Grace nu are o filozofie proprie si nu e inca hotarata daca sa fie aroganta ori toleranta. Doar experimenteaza. Ca si personajul principal masculin (Tom), care trece prin toate fazele de la bun, cinstit, drept, iubitor, la ipocrit, las, etc.
Filmul pana la jumate te relaxeaza. Lipsa decorurilor e un artificiu introdus pentru a nu incarca sau distrage atentia de la dialoguri si situatii.
Dupa jumatate incepe sa te tina in tensiune si sa-ti dea senzatia de neputinta in fata nedreptatii, pe care o incerca si Tom, iar sfarsitul, neasteptat raportat la restul filmului, arata cum se indreapta o nedreptate cu alta nedreptate. E ciudata senzatia de justitie (dreptate) pe care ti-o da finalul filmului.

Acum separat de film, eu cred ca aroganta nu are nimic cu toleranta ci mai degraba cu ignorarea, cu trufia, sau cu ingamfarea.
Toleranta inseamna un pic de complicitate iar aroganta inseamna doar a lua act fara a fi de acord.
Doar un element au comun toleranta si aroganta: pozitia de superioritate.

am inteles, sa traiti! :)

Grace nu are o filozofie proprie si nu e inca hotarata daca sa fie aroganta ori toleranta.
Te contrazic,Grace fuge de acasa tocmai din cauza unei filosofii proprii care face intolerabila convietuirea alaturi de tatal sau.Dar sirul de umilinte gratuite indurate in orasel i-o rastoarna, dramatic.Imbratisarea (sau acordul intru...)violentei, la care ajunge in final,echivaleaza cu faramarea imaginii idilice despre oameni.

Ca si personajul principal masculin (Tom), care trece prin toate fazele de la bun, cinstit, drept, iubitor, la ipocrit, las, etc.
Eu il vad (gradual,pe parcursul desfasurarii actiunii)slab, oportunist,feroce in egoismul lui.

Lasand la o parte caracterizarile, filmul mi s-a parut exceptional.Prin acel crescendo al absurdului, prin crudul realism al finalului, prin renuntarea la orice fel de menajamente in analiza naturii umane.

Cand ziceam ca Grace nu are o filozofie proprie, me refeream la cele doua atitudini pe care le tot experimenteaza:
aroganta si toleranta.
Personajul e mult mai complex.
Von Trier e un geniu al vivisectiei naturii umane cum foarte bine s-a exprimat irma.
Iti recomand cu mare placere continuarea acestei capodopere(Dogville),un film ce muta actiunea si experimentele lui Grace in alta lume inchisa, ca si cea din Dogville, cu alti actori (mari actori).
Filmul se numeste Manderlay si sunt convins ca iti va placea mai mult decat celalalt.
Vei vedea o vivisectie a societatii americane post sclavagiste (lucru ce a atras critici impotriva lui Von Trier) SI multe similitudini cu postdecembrismul nostru(sclavii debusolati, administrarea resurselor, lipsa regulilor, etc.).
Si aici ai sa gasesti ipocrizia despre care spuneam in comentariul anterior.

Observand mai bine comportamentul personalului Tom din Dogville, cred ca aroganta si toleranta la care se referea irma intrebandu-se daca pot fi impreuna, e tocmai aceasta ipocrizie.

Observand mai bine comportamentul personalului Tom din Dogville, cred ca aroganta si toleranta la care se referea irma intrebandu-se daca pot fi impreuna, e tocmai aceasta ipocrizie.
Mda, e un punct de vedere! O sa caut sa revad filmul, privind personajul din acest unghi.

"Dogville" e un film excelent!
si Kidmann joaca ff bine;

asa am zis si eu la Dogville in primele 10 min; incearca sa "rezisti" 30 min si mai vorbim

sa stii ca citind comentariile, incepusem sa bag coada intre picioare.
concluzia: o sa-l vizionez cap-coada.

si mercic.

zaraza

Pana la dogville n-am avut un film preferat. Poate pt ca imi placeau mai multe care erau oarecum " la egalitate". Insa dogville a devenit imediat Filmul. L-am deschis intr-o noapte de insomnie. L-am oprit dupa primele 5 min si ma uitam la ecran.. mi-am dat seama ca trebuie sa privesc cu atentie sau sa il opresc si sa ma uit alta data. Asa ca m-am adunat, si i-am dat drumul. L-am oprit de nenumarate ori pe parcurs, si am dat rew. Nu imi venea sa cred ca poate exista un film ca asta, care sa zguduie din temelii toate tiparele in care cazusem si eu, ca toti ceilalti. Atunci am stiut ca eu as fi ucis. Si lucrul asta m-a speriat ingrozitor. N-am stiut niciodata asta despre mine pana atunci.

daca ar fi sa-l numesc printr-o expresie, as zice "patul lui procust".

mi s-a parut interesanta cel putin una din idei: grace este aroganta pentru ca-i iarta pe oameni.este foarte fina linia de demarcatie(:D) intre aroganta si toleranta personajului.chiar parand toleranta prin faptul ca-i iarta, manifesta un soi de aroganta pe care oamenii o si taxeaza.
are aroganta de a se pozitiona oarecum deasupra tuturor.
de revazut, cu siguranta.:)

chiar parand toleranta prin faptul ca-i iarta, manifesta un soi de aroganta pe care oamenii o si taxeaza.
are aroganta de a se pozitiona oarecum deasupra tuturor.

prin fraza asta, mi se pare ca ai trecut "cu arme si argumente" in tabara locuitorilor orasului...:(
cred ca ar fi fost mai bine daca ai fi vazut filmul inainte de deschiderea acestei conferinte.
sa-l lasi sa te zguduie pur si simplu, faca sa cauti anumite intelesuri.
pur si simplu, sa vine ele spre tine,in functie de forta lor.

de cand am vazut filmul ma tot gandesc si rasgandesc. mi-a placut mult de tot.
ma intreb cati dintre noi nu s-ar pozitiona de partea locuitorilor orasului."si isus a venit la ei, dar ei nu l-au cunoscut" ceva de genul asta zice biblia. o constiinta mult elevata majoritatii duce la excuderea ta.isus reuseste sa-si transceada conditia, lucru pe care grace, ca simpla fiinta umana nu reuseste.si reia ciclul de agresivitate.

da, probabil ca ai dreptate. ar trebui sa mai astept ca sensurile sa creasca in mine. sau pur si simplu sa-l simt.:)

Atunci am stiut ca eu as fi ucis. Si lucrul asta m-a speriat ingrozitor. N-am stiut niciodata asta despre mine pana atunci.

da, si eu am simtit ceva aseamanator. nu e ingrozitor faptul ca te vezi ucigand, ci faptul omorul iti pare legitim.

ma intreb cati dintre noi nu s-ar pozitiona de partea locuitorilor orasului

depinde ce bagaj de experiente cara fiecare un spate. :)

depinde ce bagaj de experiente cara fiecare un spate. :)


si de toleranta si proprie iertare.:)

Adaugirea ta mi se pare mai degraba un apendice al ideii, nu un arc ce inchide cercul...:) De ce? Capacitatea de a ierta , fie ea si nativa, poate suferi transformari, in anumite conditii.Capacitatea de a tolera ( o tratez separat pentru ca mi se par, clar, doua notiuni diferite)- de asemenea. Poti tolera multe prin detasare,prin distantare, deci "la rece".Da, o froma a arogantei.Insa o forma ce-si are rolul ei de autoprotectie a propriului sistem de valori.Iertarea? Asta implica deja intelegerea mobilului "agresorului", a modului sau de a gandi si actiona, ceea ce nu-i mereu posibil.Ori nu e posibila identficarea pana la capat.Suntem oameni, nu zei...:)

Suntem oameni, nu zei...:)

asta spuneam si eu intr-un alt comentariu.
de acord cu tine ca toleranta si iertarea nu-s acelasi lucru. ca sa tolerezi poti sa si urasti persoana tolerata, dar pentru a ierta mi se pare necesar sa o iubesti.iar din punctul meu de vedere ca sa poti ierta pe altii, trebuie sa te fi iertat prima oara pe tine.

bag de seama ca sufar de claustrofobie.:))

sarbatori fericite sa ai!:)

Paste luminat si tie! :)

Nimic nou sub soare ,ca si eu am fost cutremurata de film
Nici nu poti sa spui prea multe despre el,de film vorbesc ,decat ca ramane intrebarea care se refera la cine si cui ii putem oferi increderea noastra ,in cine ne mai putem pune visele despre ideea de bine .
Cam confuz ,nu?
Ei dar filmul mi-a placut ,desi nu stiu cat de repede il maipot revedea ,emotional vorbind.

pate ca era mai bine sa fi citit celelalte comentarii ,inainte de a avea o parere ,dar asta e .

nu conteaza ca n-ai citit comentariile. e mai importanta impresia ta "virgina". :)

iti recomd sa vezi si Breaking the waves..tot a lui Von Trier..apropo de simtiri acute si umilinte duse la extrem
Filmul lui Lars von Trier nu este nici decum unul relaxant pt auditoriu..nu-i genu de film la care poti sa mai bagi o samanta,o maslina..
vrei nu vrei te implica direct..il traduc intr-o forma de depasire a limitelor suportabilului, greu de digerat dar totodata genial..
se joaca atat cu personajele cat si cu auditoriul...te lasi prada sensibilitatilor,atunci trebuie sa le porti in spate pana la sfarsit,,,si musai,sa devina din ce in ce mai grele:)

Breaking the waves.
Super film.
Acolo vedem ca diagnosticul bunatate( e pus chiar asa la un moment dat) are urmari dramatice.