Romania proaspata membra a UE se confrunta cu o instabilitate politica nemaiintalnita de la mineriadele din 1999, cand nucelul dur national comunist fascistoid al securitatii incerca sa doboare regimul Constantinescu si sa ingroape tara in izolationism de gen Belarus. Perioada 2000-2004 a consolidat insa puterea economica a sistemului cleptocrat si a oligarhilor creati de acesta. In prezent spectrul politic romanesc pare absolut aberant pentru orice politolog normal al lumii civilizate. Convulsii si aliante sui-generis intre partide liberale si social-democrate ori partide de mucava si televizor, reflecta raspandirea "gospodareasca" a oligarhiei cleptocrate in toate partidele politice. Doctrina nu mai valoreaza doi bani, vechiul partid comunist (creta de altfel de regula din lichele ariviste) s-a scindat teoretic in mai multe linii doctrinare. Asa se face ca un oligarh liberal sponsorizeaza social democrati si un fost adulator al social-democratilor sau national-comunistilor se transforma peste noapte in "liberal".
Generalii de securitate care au creat "sistemul" sunt in prezent in starea ucenicului vrajitor, care scapa de sub control "creatia", oligarhii rosii, cu care isi disputa controlul societatii. Oligarhii sar la grumazul generalilor, strangand vartos gatlejurile stafidite de varsta si whiskey.Romania, tara de periferie a UE, piata de desfacere si aducatoare de mana de lucru ieftina, se coboara in mocirla politichiei suburbane de manea si mahala. Asa suntem, asa conducatori avem. Multumim din inima partidului si oligarhilor, ca ne dau "painea noastra cea de toate zilele". Saru' mana boierilor...saru'mana...bodaproste.
Mario