-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Frânturi de copilărie ... bunica ! =fragment=


de Lady Allia la: 26/03/2007 16:26:16
taguri: Eseuri 
voteaza:
Soarele strălucea cu putere, iar în curte se auzeau vocile vesele ale verişorilor mei. Bunicul pufăia Mărăşeşti, iar bunica frământa aluatul
de pâine cântând. Eu eram cocoţată pe pat şi o priveam cum îşi îndesa mânuţele în aluat, până şi când frământa pâine bunica iubea! Iubea mereu să facă ceva bun pentru noi, iubea să muncească pentru noi, iubea aluatul ăla pe
care când îl plesnea de albia corojită de vreme zicea: „Ţuce-te D-zeu şi binele să te ţuce de aluat că drag mai îmi este să te frământ” şi, aşa era. Bunica trăia pentru fiecare zâmbet al meu şi uneori chiar şi acuma simt că mai face asta trăieşte prin zâmbetul meu.
Fiecare nepot aveam pâinica noastră pe care aşeza o literă făcută din aluat, iar eu eram fericită că eram singura nepoată care avea litera ei şi numai a ei „R”! Ştiam că eram preferata bunicii, deşi niciodată nu a făcut ceva să îi facă pe restul nepoţilor să se simtă mai puţin iubiţi, dar eu ştiam! Era o legătură puternică între mine şi bunica şi nimeni nu putea să o rupă!
- Dar ce faci acolo iubita mea?...mă întrebă bunica scoţându-mă din visele mele pierdute în aluatul ei fermecat. De ce nu ieşi şi tu să te joci cu fetele?
- Păi, dacă îmi spui tu buni să ies...eu ies, dar tare aş vrea să mă laşi să te ajut! Măcar un pic.
Bunica începu să râdă şi mă sărută pe creştet. Doamneeee, ce îmi plăcea când făcea asta. Mi se părea că sigur am mai crescut câţiva centimetri.
- Dacă tu vrei să mă ajuţi draga bunichii ajută-mă, dar tare mi-e teamă că o să te frământe el pe tine, nu tu pe
el!
- Nuu buni, nuu, căci am mai crescut şi acum pot mai tare, am îndrăznit eu gândind că sigur de data asta voi învinge aluatul.
- Păi, dacă este aşa şi sigur este aşa, haide să ne luptăm împreună cu el până face bulbuci.
- Buni, dar de ce trebuie să facă aluatul bulbuci?
- Pentru ca să ştim noi că el este frământat cum se cuvine şi el este pregătit pentru a fi băgat în cuptor.
Şi frământam până aluatul făcea bulbuci, bulbuci mari asemeni celor pe care îi făceam atunci când mestecam gumă şi făceam balonaşe.
Cuptorul era mare şi alb, iar bunica muncise mult până să poată strânge banii necesari ca unchiul să i-l poată ridica. Veneau multe nane (femei bătrâne din sat) la noi să îşi coacă pâinea sau cozonacii, iar bunica le lăsa pe toate.
- Să fie şi copii tăi fericiţi că găsesc bunătăţi pe masă când vin la tine, zicea ea încurajându-le pe toate.
Şi...aşa era! Toată lumea e fericită atunci când ajunge acasă să găsească pe masă o felie caldă de pâine sau cozonac zâmbetul senin al mamei...
Mie cel mai mult şi mai mult îmi plăceau „moşocoarna” bunicii, care era un fel de plăcintă din aluat de pâine umplut cu prune proaspete şi zahăr. Nici nu vă închipuiţi ce mireasmă ieşea din cuptor când o scotea bunica şi ce bunătate era! Mereu mă frigeam la degete şi la buze pentru că nu aveam răbdare să o las să se răcească, dar, dacă aş da timpul înapoi tot aşa aş păţi pur şi simplu este delicioasă şi nu mă pot răbda să nu o gust cât mai repede.
Vara, la bunica eram şapte nepoţi, iar bunica ne făcea la fiecare plăcinta noastră, cozonacul nostru, pâinica noastră...şi mereu avea grijă să nu fie una mai mare sau una mai mică. Nu pot nici acum însă să înţeleg cum putea bunica să facă atâtea într-o zi şi nici nu cred că voi reuşi vreodată.
Ţin doar minte cum într-o dimineaţă de vară m-am trezit pentru că mi se părea că aud glasul bunicii. Când am deschis ochii afară era încă noapte, iar bunica frământa pâinea. Pe atunci nu se găsea pâine, iar pentru o familie mare trebuia să frământe cam de 2-3 ori pe săptămână. Pe sobă fierbeau două feluri de mâncare, iar bunica avea grijă şi de una şi de alta, ca să nu mai vorbesc că după ce termina trebuia să hrănească văcuţele, căpriţele, galiţele (păsările de curte: găini, raţe, gâşte, curci...) şi porcii, deoarece bunicul nu vedea pe atunci şi nu a văzut mulţi ani. I se făcuse o cataractă pe ochiul stâng şi după operaţie doctorul care era prea plictisit de o altă operaţie şi nu a luat-o în serios i-a scos şi cristalinul odată cu cataracta, iar bunicul nu a mai putut să vadă cu ochiul stâng niciodată. În timp, odată cu bătrâneţea, bunicul a făcut cataractă şi la ochiul drept şi au trebut mulţi ani ca bunicul să mai accepte o operaţie. Îi era teamă să nu
rămână orb şi de celălalt ochi, dar faptul că frăţiorul meu s-a născut, iar el îşi dorea mult să îl vadă i-a dat ambiţia să facă operaţia. Nici nu vă închipuiţi ce fericit era când a putut să vadă.
Parcă acuma îl văd:
- Bace (expresie folosită pentru a defini un om în vârstă...de gen masculin) Mitre..., spuse doctorul Firicel cu un zâmbet larg după ce îi luă pansamentul de pe ochii..., acuma poţi să deschizi ochii şi să ne vezi.
- Da, o să îi deschid, dar vreau să fie lângă mine Ramona mea!...Vreau să o văd prima!
Şi eram acolo îl ţineam de mână cu oarecare emoţie şi zâmbeam larg, deşi în sufletul meu Doamne ce aş mai fi plâns! Însă nu am vrut nici o clipă să îmi vadă bunicul emoţia şi teama...cu atât mai mult nu vroiam să mă vadă plângând i-aş fi frânt inima.
A deschis ochii şi...mi-a pus mâna pe faţă mângâindu-mă fericit:
- Daa, da...fata bunicului..., dar tare frumoasă te-ai mai făcut! Doamne, dar ce mă bucur să te pot revedea elfişorul meu iubit!
L-am îmbrăţişat şi l-am pupat pe toată faţa şi mâinile. Nu mai ştiam ce să fac de bucurie.
Dar să revenim la ziua aceea în care bunica era trează cu noaptea în cap. Ceasul era trei noaptea, iar bunica gătea, frământa, pregătea cuptorul şi ce era mai rău ştiam că bunica va trebui să meargă să muncească şi pe câmp, deoarece era vremea CAP-ului şi avea normă întreagă. Am început să plâng, iar bunicul m-a văzut:
- Dar, de ce plângi soarele meu?
- Mi-e milă tare de bunica! Vreau şi eu să pot să merg cu ea la sapă, dar nu am sapă bunule.
Bunicul m-a sărutat pe frunte, a oftat şi după ce s-a îmbrăcat a ieşit afară. A stat destul de mult că deja şi bunica se tot întreba:
- Da unde s-o fi dus şi omul ăsta de nu mai apare?
Şi...a apărut! Avea în mână o săpică mai mult pentru răsaduri de flori, dar era o săpică.
- Uite! Ţi-am făcut o săpică aşa micuţa ca şi tine ca să mergi cu buni să o ajuţi!
Nu cred că vă închipuiţi cum am zburat în braţele bunicului şi îl pupam şi îl strângeam în braţe de fericire, iar mândria mea când am mers de-a lungul
satului cu bunica cu sapa aceea în mână nu pot să o explic. Îmi străluceau ochii şi sufletul de fericire că pot să o ajut.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


cand cineva (brod, cred) a facut - de maan la: 27/03/2007 10:14:23
doua bucati din compunerea lui, o avut noima.
#181573 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 27/03/2007 13:18:09
Pai si aici are noima : mimetismul.
#181666 (raspuns la: #181573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...