Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

de ce furi ma?


de cosmacpan la: 26/03/2007 16:55:20
rezumat: nu stiu.......
taguri: palavre fara subiect precis 
voteaza:
se ia un text, eventual intre ghilimele si se arde ca ofranda pe altarul cafenelei.

"Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel."


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (47):


bre, cosmo - de maan la: 26/03/2007 17:17:44 Modificat la: 26/03/2007 17:19:08
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/6175/1

adica de ce furi de la mircea eliade?
#181326 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am zis ca......... - de cosmacpan la: 26/03/2007 17:57:57
daca tot e sa fur, macar sa fur si eu de la cineva mai procopsit si de unde nici nu se ciunoaste o cosnitza - doua. ca de la sarac tot degeaba, din doua linguri de ciorba de loboda, daca ii iei una, moare omul de foame. de unde si vorba aia, si daca fug si daca stau tot aia-ii, asa ca mai bine ma-mpiedic
#181333 (raspuns la: #181326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
PS: - de cosmacpan la: 26/03/2007 18:00:41
De unde sa stiu ca tocmai peste tine am sa dau manule..........
#181334 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ps. - de maan la: 26/03/2007 18:15:59 Modificat la: 26/03/2007 18:25:39
ce stiu yo, man?...iac-asa dam unii peste altii.
si uneori ii asa di ghini si frumos, ca nu-ti mai pasa de datile-alea cand dam prost.:)
#181338 (raspuns la: #181334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am obiectii - de Sancho Panza la: 26/03/2007 19:33:53
Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

Sinceritatea celorlalti ma poate face sa-i vad mai limpede - dar nu ma poate determina sa-i iubesc.
Sinceritatea mea ii poate face pe ceilalti sa ma inteleaga,intr-o anumita masura - caci nu (mai) cred in lepadarea totala a scuturilor.Si iarasi - asta nu ii obliga sa ma iubeasca.Ba s-ar putea sa fie chiar invers...
Daca pretindem iubire in schimbul sinceritatii,suntem jalnici.Vrem diamante platind cu...carbunele ce suntem (de la Mushil cetire).
#181369 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am obiectii - de cosmacpan la: 26/03/2007 22:27:52
la un PS.......noroc ca s-a inventat lecitina dar mai prost e ca uit s-o iau,; da pana la urna n-are importanta, bine c-o iesit bine.......cat despre obiectii, iar e bine, ca doar nu era sa fim toti de-o parere.......da bine ca nu s-a prins toata lumea c-am furat.......
#181438 (raspuns la: #181369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
oare? - de Sancho Panza la: 26/03/2007 22:29:54
nu raspund inainte de a citi.
obiectiile erau la spusele lui Eliade.
stiu,am tupeu, nu gluma...:)
#181440 (raspuns la: #181438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de alex andra la: 27/03/2007 08:49:15
Buuun. Si acuma ce urmeaza ? Ca n-am priceput regulile jocului care este, fin'ca nu-s :)))
#181538 (raspuns la: #181440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 27/03/2007 09:17:34
Asta-i un joc care seamana cu "Pacalici". Grija mare la trasu' cartilor.
#181557 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Picky - de Sancho Panza la: 27/03/2007 09:34:52
In "Pacalici" poti sa ai "mana servita" :P :)
am...uitat.
#181564 (raspuns la: #181557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sancho Panza - de picky la: 27/03/2007 13:20:19 Modificat la: 27/03/2007 14:20:13
Da. Numa' ca nime' nu-l vrea si de el a se scapa urmareste. Neunde sa-l mai si fure ...
#181668 (raspuns la: #181564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
La Pacalici - de cosmacpan la: 27/03/2007 22:15:23
te uitai dupa pereche, da am inteles ca la bridge trebuia sa ai "mana buna" daca nu un partener.....

regula jocului? nu e. vorbeam de ofranda.....
#181813 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pane... - de Sancho Panza la: 28/03/2007 10:26:56
vorbeam de ofranda.....
s-a-nteles despre ce vorbeai.
poti evita repetitiile :)
#181941 (raspuns la: #181813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nerabdatorului....Sancho - de cosmacpan la: 28/03/2007 13:03:49
mai avea de spus de trei ori.... ofranda...si scapam de farmecele astea...dar asa, ai strigat in gura mare si mai trebuie sa umblu fro 2 saptamani cu pielea asta pe mine....(dintr-o Povestea...porcului...., nu ca vine Pastele nu Craciunul....)
#181990 (raspuns la: #181941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
3 nespuse + 1 spusa = 4. - de Sancho Panza la: 28/03/2007 15:07:23
te-a pacalit vrajitoarea.
vrajile nu se desfac cu cifre pare.doar se fac.
#182036 (raspuns la: #181990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Bon:))) - de alex andra la: 28/03/2007 17:49:03
Si dupa ofranda asta ce domane iarta-ma mai urmeaza ?:)))
#182077 (raspuns la: #182036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
o alta ofranda...... - de cosmacpan la: 28/03/2007 23:14:32
"Noaptea nu s-a mai dus în dormitor, şi-a continuat somnul pe canapea.A doua zi, în a treia, poate a patra…s-a trezit în zori, avusese un somn lung, uşor şi fără obişnuitele vise sau coşmaruri.A intrat în baie şi s-a bărbierit. S-a privit în oglindă, avea un chip odihnit.S-a îndreptat spre bucătărie, le-a dat porumbeilor de mâncare, şi-a pregătit un ceai neîndulcit - nu mai avea zahăr. Abia în clipa aceea a simţit că nu mâncase de câteva zile , poate şi mai mult.Ii era ,însă,bine, nici urmă de slăbiciune, nu mai avea nici cel puţin obişnuitele sufocări. S-a aşezat în fotoliu şi în timp ce răsfoia o carte şi-a zis: sacrificiu, asceză, post, iniţiere, credinţă şi iluminare. A citit până aproape de prânz, apoi şi-a sprijinit capul de rezemătoarea fotoliului şi a încercat să se odihnească puţin.Vechile întrebări au început să-i dea târcoale."De ce Ghilgameş n-a folosit iarba nemuririi după ce Utanapishtim i-a dezvăluit secretul zeilor?A luat iarba şi a pornit la drum.După o vreme i s-a făcut sete, s-a aplecat să bea apă dintr-un izvor , un şarpe a simţit parfumul plantei magice. I-a furat-o şi a fugit.I-a lăsat în schimb pielea de pe corp.De ce n-a profitat Ghilgameş de şansa avută? Eşecul unei probe iniţiatice să fie mai important decât reuşita ei, adică veşnicia? A vrut el oare să ducă planta lui Enkidu, prietenul său ? Oamenilor din cetate? Sau poate taina e ascunsă în "pielea şarpelui", adică schimbarea, transformarea, o viaţă nouă după o moarte şi o înviere? Inţelegerea morţii cu ochii deschişi să aibă sensuri mai profunde decât "tinereţea fără bătrâneţe"? !…Dar Abraham? Prietenul meu Abraham!El de ce a vrut să-şi ucidă copilul? Nici măcar n-a înţeles semnificaţia crimei cerută de Dumnezeu! Aaaa! Dacă ar fi fost ca Mesha, regele Moabiţilor, care şi-a sacrificat fiul pentru a obţine Victoria în războiul pe care îl ducea, atunci da, aş fi admis. Dar Abraham nu s-a îndoit de justeţea cererii lui Dumnezeu ,cum a făcut totuşi Iov, care s-a lamentat şi a blestemat ziua în care s-a născut, datorită nedreptăţilor şi încercărilor trimise asupra lui. Oare adevărata cunoaştere a tainelor se află dincolo de raţiune? Oare Dumnezeu este singurul care ştie sensul unui gest, astfel încât uciderea fiului să nu fie considerată o crimă? Numai credinţa adevărată îţi dezvăluie misterul ce se ascunde în spatele unui fapt oarecare? Da! Aşa este! Atunci când crezi, totul e posibil.Si dacă nu crezi în miracol, nu crezi în nimic…oricum, în fiecare dintre noi stă pitit un Ghilgameş sau un Abraham…"

#182145 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
asta... - de Sancho Panza la: 29/03/2007 10:11:37
mi-a placut mult.:) o iau cu mine si merg sa o intorc pe toate partile, sa o luminez din toate unghiurile.
#182240 (raspuns la: #182145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si a fost si a treia - de cosmacpan la: 31/03/2007 21:33:20
Era dimineata si un soare proaspat stralucea in aur peste clipocitul marii domoale. La o mila de tarm, o barca de pescari legase prietenie cu apa, iar chemarea pentru Breakfast Flock scinteiase in aer, pina cind aparu un stol de o mie de pescarusi care incercau, zvicnind si zbatindu-se, sa obtina citeva firmituri de hrana. Incepea o noua zi de munca.
Dar departe si singur, strain de orice barca si tarm, Pescarusul Jonathan Livingstone exersa. La trei sute de picioare inaltime, el isi cobori picioarele palmate, isi ridica ciocul straduindu-se sa-si mentina, cu greutate, aripile intr-un arc dureros.
Acesta ii ingaduia sa zboare nespus de incet, si-acum el incetinise pina ce vintul ii devenea o soapta-n obraz, iar oceanul statea neclintit sub el. Isi ingusta ochii intr-o concentrare cumplita, isi tinea rasuflarea, isi incorda aripile ... inca ... inca putin. Penele i se zburlira, se afla in limita de viteza si cazu. Pescarusii, dupa cum stiti, n-ating niciodata acest prag.
A se poticni in zbor este pentru ei rusine si mare ocara.
Dar Pescarusul Jonathan Livingstone, fara a se rusina, isi intinse din nou aripile in arcul acela tremurator, mai incet, si mai incet, si incerca poticnindu-se din nou ; nu era o pasare ca oricare.
Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decit elementele de baza ale zborului - cum sa ajunga de pe mal la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zborul conteza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, insusi zborul era o hrana. Mai mult decit orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingston ii placea sa zboare.
Acest fel de a gindi, observase si el, nu este deloc mijlocul prin care sa devina popular printre celelalte pasari. Chiar si parintii lui se ingrozisera vazind ca Jonathan isi petrecea zile intregi de unul singur, facind sute de planari joase, exersind.
#182938 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
of....bine c-am ajuns....zise a patra - de cosmacpan la: 31/03/2007 21:58:26
Iată o scrisoare către verişoara lui:

“Dragă R.,
iată povestea omului care merge pe sârmă.

A fost odată un om care o viaţă întreagă a încercat să meargă pe sârmă. Şi după multă trudă a reuşit, şi atunci a luat sârma şi a plecat în târg; a legat sârma dintr-o parte într-alta a târgului şi-a început să meargă pe ea, dar sârma era veche şi s-a rupt. Atunci omul căzut a spus:
*O viaţă întreagă înveţi, ca să ajungi ceva, şi când crezi că ai terminat, iar trebuie să înveţi. Uite şi eu acuma, am căzut, mi-am rupt piciorul şi când s-o însănătoşi, iar trebuie să învăţ să merg pe sârmă. Şi dacă mereu înveţi, când te opreşti, tot nimic nu eşti. Şi atunci iţi aduci aminte că ai uitat să fii copil! De ce? Fiindcă învăţai!.*”



#182940 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cinci.....cinci......cinci..... - de cosmacpan la: 03/04/2007 20:33:15
"Sunt zilele de targ pe duca
Si care incotro apuca;
Isi strange tolbele tolbasu'
Si cei setosi beau aldamasu';
Si cat sorbim la halbe pline
Si ne-mbatam si ne e bine,
Pas sa ne dea prin gand atunci
Ca leghe scotiene lungi
Si balti si ape si parleazuri
Si bolti cascate pri zaplazuri
Ne stau in cale pan-acasa
Unde nevasta neguroasa,
Bufnind, spancenele si-aduna
Ca norii negri de furtuna
Sau furia si-o dadaceste,
C-alminteri, mare, se raceste."
#183925 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
povestiri furate fara permisie - de cosmacpan la: 09/04/2007 21:24:05
Am devenit hot profesionist furand pentru militian (XXXI)

La 18 ani, Petre Dogaru a ajuns in arestul militiei, fiind acuzat ca a furat un portofel. Era nevinovat. Nu se pricepea inca sa fure. A fost o greseala a militienilor, pe care Dogaru a platit-o cu puscaria. Dupa ce a iesit, un plutonier l-a initiat in arta hotiei. Pana la el, era doar "pescar de posete".

Aveam 18 ani in primavara lui 1975, venisem din Beresti – Galati in Bucuresti si m-am angajat la Santierul 4 ICM, ca muncitor necalificat. Aveam dormitorul, un fel de baraca, la Podul Grant, la piciorul podului. Duceam viata unui tanar muncitor necalificat, curios si cam speriat intr-un oras mare cand, intr-o zi, au venit in baraca doi militieni si cu un barbat imbracat civil. Au intrat prin camere, iar civilul a aratat spre mine: asta e. Omul fusese victima, victima unui hot de buzunare.

M-au urcat in masina, intr-un IMS, m-au dus la Circa de Militie de langa Podul Constanta, acuzat ca furasem un portofel. M-au pus sa dau declaratie cum am furat portofelul persoanei respective. Eu nu vazusem persoana respectiva, asa cum nu te-am vazut pe dumneata pana n-ai venit la mine, la penitenciar la Galati. In primul rand ca nu ma pricepeam sa fur, in al doilea rand, chiar dupa ce m-am apucat de furat, in viata mea nu am furat un portofel din buzunar de la nimeni. Am fost talhar si spargator de case, nu borfas. In fine, n-am fost de acord sa dau nici o declaratie si cei doi militieni care m-au dus m-au luat la incins. Ori erau prea nervosi, ori mai servisera ceva, dar m-au incins rau de tot. M-au bagat in arest, singur in camera, si cel care era de serviciu pe arest venea si ma verifica, sa vada daca mai misc.

Am stat patru zile, au chemat un barbat care mi-a facut niste injectii, mi-a dat si niste pastile, in a cincea zi, seful de arest m-a scos si m-a dus la seful lui. Mi-am dat seama ca e un superior, ca se invarteau in jurul lui ca valetii, nu stiam cine e, m-a intrebat, "mai, baiete, cate zile ai de cand esti aici la noi?" "Am cinci zile." Mai, ti-e foame, vrei sa mananci ceva?" "Nu mi-e foame, domnu..." "Bai, ia du-te si adu-i la baiatul asta niste mici sau niste carnati!" N-as fi mancat, dar ma gandeam ca, daca fac pe bolnavul, nu le convine si ma mai tin pe aici niste zile... Carnatii erau buni, i-am inghitit lacom, cu teama ca or sa-mi stea in gat.
#185607 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sapte pacate...... - de cosmacpan la: 11/04/2007 23:01:00
"Era o seară obişnuită în cartierul X. Grupuri de tineri se strângeau în faţa blocurilor. Se asculta muzică, se înjurau profesori, se cucereau fete. Lumea la crepuscul căpăta o aură de mister, extraordinarul şi banalitatea deveneau concepte relative. Neobişnuitul serii a venit de la Dan: "Băi, aseară am fost dat afară din casă şi am dormit în scara doi, la etajul şapte, am găsit un pat acolo..." Simţeam nevoia să vedem, aşa că eu şi cu Nicu ne-am hotărât să urcăm pe scările lipsite de lumină. Pe la etajul patru, o uşă s-a deschis brusc şi s-au auzit ţipete.
- Hoţul, hoţul!! Aţi venit iar la furat, nu v-ar ajunge!
Sunt un leneş. Nu-mi place să fug. În timp ce Nicu dispărea rapid pe trepte, eu m-am trezit faţă în faţă cu o femeie corpolentă, tipul clasic de gospodină, cu părul permanent, îmbrăcată în haine "de casă" (adică îngrozitoare), agitată şi roşie la faţă.
- Tu, tu mi-ai furat aseară chiloţii! I-am pus pe sârmă şi, când să mă duc să-i iau, dispăruseră!
M-am uitat să văd încotro îşi îndrepta acuzator degetul. Pe un balcon cu intrare din casa scării erau întinse sârme pe care atârnau diverse articole de lenjerie. M-am amuzat. Cu un ton calm, cu o faţă serioasă, încercând să eman încredere, stabilitate, statut, am încercat să o potolesc.
- Doamnă, fiţi vă rog rezonabilă. Am eu faţă de hoţ?
M-a cântărit. Deşi nu prezentam încredere din punctul ei de vedere - eram tânăr, aveam părul lung şi în priviri mi se citea o oarecare zeflemea - nu eram infractorul tipic. A scuturat din cap şi a continuat să răcnească:
- NICI O REZONABILĂ! SĂ VINĂ POLIŢIA!"

(de L.V.)
#186331 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
al opt... - de cosmacpan la: 13/04/2007 21:52:31
Acuma dacă eşti mort, mort să fii şi nu mai tot vorbi atâta gândeşte-te la repercusiunile pe care ai putea
să le ai şi deşertă un flacon de colonie să amăgească putrefacţia. Hai da, să zicem că am fost trimis aici
cu bursă, oare nu s-ar găsi ceva mijloace financiare pentru expedierea mea în ţară. Eu nu cunosc nici un
fel de venit, lipseşte un capitol la buget, dar nu are nici o importanţă, după ce te înmormântăm mai stai
un timp pe aici, cum se zice ai scăpat de examene, treci pe la teatre, asculţi câteva concerte, de bilete îţi
fac eu rost, în definitiv avem noi grijă de morţii noştri, dacă o să ai vreo neplăcere o să ţii minte că mi te
poţi adresa prieteneşte. Eram parcă un flacon de parfumuri duhneam dulceag ca pentru un rendez-vous
şi ce pot deduce eu din astea, repet încă o dată ce pot eu deduce din toate acestea. După înmormântare
am avut un program suportabil, mă ţineau ca pe jăratic, ştiam că se pregăteşte ceva, dar nu ştiam că
nopţile erau insuportabile, dar ziua ieşeam cu câte o fată şi ne distram, dar neliniştea nu slăbea, dacă
responsabilul căminului ar fi avut influenţă, o trecere la forurile superioare nu mai trebuia să-mi plimb
corpul de-a lungul bulevardului, să văd cum îşi întorc privirile după mine strâmbând din nas, era astfel o
situaţie mai acceptabilă. Era un miros urât, perfidia, viclenia unui miros, se aseamănă cu şiretenia unei
vulpi, de multe ori mirosurile au dărâmat imperii, de multe ori le-au înălţat. M-am dus la miliţie să solicit
viza de ieşire adăugând că sper să nu se tergiverseze formele, sergentul de serviciu, un mustăcios, se
interesă confidenţial dacă sunt mort şi dacă sunt e probabil necesar să fac rost de un coşciug de plumb,
dar n-am ruble pentru o asemenea investiţie. Scrie în acest caz o petiţie în două exemplare în care să
spui că eşti de acord să se perceapă suma pe scheletul dumitale, bineînţeles atunci când faza dumitale
de descompunere va permite evaluarea obiectului inventariat. Se duse la frizer îşi făcu tunsura, îşi calcă
pantalonii la dungă, şi-a îmbunătăţit ţinuta, toate acestea se întâmplară cam cu o lună înainte de a constata că nu poate părăsi catafalcul şi atunci se adresă comandantului căminului, eu dragul meu am
terminat cu toate, ce se mai poate cere de la mine?! Răbdare, multă răbdare, cu toate acestea dacă vrei
să te întorci în ţară poţi să ceri o audienţă, am cerut-o şi se întoarse la gândul lui, că pot să declanşez o
molimă dacă sunt lăsat aşa, nuca genunchiului era frământată de reumatism şi scoase un icnet. A trăi o
viaţă mort e mai rău decât a muri pur şi simplu, el învia permanent pentru un ideal şi decis să-şi rezolve
situaţia trimise o telegramă la vârful cel mai înalt, a plămădit un text cu o formă minuţios şi convenabil
dozată, răspunsul a mai durat trei ani, dar a venit. Cărnurile mele sunt în putrefacţie Iosif Visarionovici! E
adevărat că ai jefuit un sat în numele revoluţiei sau a fost probabil un vis urât, ce ne facem cu tine Izidor.
Deloc nu-mi face cinste ripostă Mânecuţă să fiu declarat mort şi netransportabil. Nu cunosc tovarăşe
Izidor nici o obligaţie faţă de defunctul cu care mă aflu. Eşti singur-singurel! Expectativ el se gândi să-şi
evoce meritele trecutului său. Şi acest Izidor Mânecuţă crede că eu voi accepta să schimb legile naturii şi
să fac un pas spre inconştient, eu te rog să te mulţumeşti cu ce putem să-ţi oferim, un sicriu plumbuit şi
să te refugiezi modest în neexistenţă. Dar viu sau mort eu exist, da şi aşa cred că vom avea mai multă
ordine, noi suntem rivali; îţi ofer un ceai cald, spuse el şarmant, ceai gruzin, o să sorbim din ceşti
chinezeşti şi o să-ţi explic în ce constă rivalitatea noastră, tu eşti un coşmar iar eu sunt şi voi conduce şi
după moarte, cred dragă Iosif Visarionovici eu acuma nici după moarte nu pot şi nu ştiu ce să mă fac cu
mine, România duce lipsă de revoluţionari, de cadre. Nu e chiar aşa, în ţara dumitale e semnul meu care
va guverna după regulile locale, eu ţi-am afirmat vei fi un mort frumos, lasă revoluţia pe mâna celor care
nu cred în ea, ei se descurcă mai bine. Voi sunteţi prea incandescenţi, să vă torn jar pe foc eu prefer o
soluţie mai călduţă şi eu care voiam să te dispun, dar lăsăm astea pentru când vei învia
#187226 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si a fost noua - de cosmacpan la: 16/05/2007 21:17:40
(Cosmin este intr-o galerie de la metrou unde nu razbate nici o raza de lumina si unde se aude la intervale regulate zanganitul de fiare al metroului. Dupa cateva clipe de tacere, incepe sa aprinda bete de chibrit, privind flacara tremuratoare pret de cateva clipe apoi altul si altul…)

Prietenul meu: Salut Cosmine? Ce mai faci?
Cosmin: Fac pe dracu. Nu vezi ca m-au alungat? Ca-s singur? Ca nu mai am nimic?
Prietenul meu: Cat de usor spune omul ca nu mai are nimic?
Cosmin: Cat de usor iti este tie sa vorbesti. Da tu nu stii ce inseamna…..sa nu mai ai nimic…
Prietenul meu: Oh dragul meu, hai sa vedem daca stiu sau nu. Imagineaza-ti ca atunci cand te trezesti ai pierdut tot, dar tot si nu mai ai nimic. Da nimic decat un suflet pustiu si singur. Plus o desaga de regrete dupa ceea ce ai avut.
Cosmin: Bine, dar eu chiar nu am avut si nu am nimic.
Prietenul meu: Nu se poate. Nu este om care sa spuna ca nu are sau nu avut nimic.
Cosmin: Ba uite ca la mine se poate.
Prietenul meu: Esti sigur?
Cosmin: Da!
Prietenul meu: Hai sa vedem, ai mama?
Cosmin: Nu stiu, ca de cand m-am nascut tot prin spitale si orfelinat am stat.
Prietenul meu: Gresit. Ai alaturi cea mai buna mama, care se roaga mereu. Ai tata?
Cosmin: Nu. Ca daca as fi avut nu m-ar fi lasat al nimanui.
Prietenul meu: Gresit. Toti suntem copii LUI si EL nu ne uita niciodata, chiar daca uneori ne incearca. Prieteni ai?
Cosmin: Nu stiu si nici nu cred. Aici in strada e care pe care. Dobori, traiesti. Nu dobori, esti doborat sau devii sluga.
Prietenul meu: De aceea stai singur? Retras…….
Cosmin: Da. E mai bine, cu toate ca imi doresc si eu pe cineva alaturi. Fug pentru ca nici nu vreau sa dobor, dar nici nu vreau sa fiu doborat.
Prietenul meu: Deci nu ai pe nimeni?
Cosmin: Ba nu. Te am pe tine il am pe Misu, pisoiul tarcat. De fapt pe el l-am gasit aici, iar tu m-ai gasit in gara.
Prietenul meu: Ai picioare?
Cosmin: Vezi bine ca am.
Prietenul meu: Altii nu au. Ei nu cunosc bucuria mersului, a plimbarilor a alergatului. Se uita cu jind la cei ce o pot face. Ai multumit vreodata pentru ca le ai?
Cosmin: Sa multumesc? Cui?
Prietenul meu: Ochi ai?
Cosmin: Tu razi de mine?
Prietenul meu: Altii nu au. Te-ai gandit vreodata sa ce inseamna sa traiesti in bezna? Da, da, intuneric, nu ca aici in galerie. Sa nu stii nici macar ce-iI licarul stelelor? Ce e o floare? Un fluture? Un fir de iarba?
Cosmin: Da dar ei pot pipai.
Prietenul meu: Uite, inchide ochii si pipaie ceea ce eu iti voi pune in palma. Ceva ce nu ai mai vazut niciodata. Pipai si-mi spui totul despre el. Incercam?
Cosmin: Aaaaaaa……….mai bine nu………
Prietenul meu: Aha, deci asa. Dar maini ai?
Cosmin: Adica?
Prietenul meu: Te poti imbraca….
Cosmin: Daca ai cu ce.
Prietenul meu: ………… poti culege o floare, poti sa mangai obrazul unei fete……..
Cosmin: Eu sa mangai obrazul……..cred ca te-ai prostit………
Prietenul meu:……poti sa o strangi in brate……te-ai gandit ce simte un om care si-a pierdut bratele?
Cosmin: ………Nu……..
Prietenul meu: Ai urechi?
Cosmin: Bine dar……..
Prietenul meu: Toate intrebarile au fost doar ca sa vezi cat de multe ai. Nu ai pe nimeni? E vina lor, nu a ta. Nu stiu ce au pierdut, caci esti unic si poti oferi un munte de imbratisari si de sarutari. Lacrimile tale au acelasi gust ca si ale lor. Zambetul tau e la fel ca al lor. Durerea lor este aidoma cu a ta. Nu ai casa? Sunt altii care stau in casa dar nu au o casa. Nu ai mancare? E trist dar sunt multi altii care isi ascund saracia in spatele usilor si traiesc cu o felie de paine cateva zile. Nu ai haine? O sa ai. Dar cel mai important lucru pentru tine: uita-te bine inlauntrul tau si ai sa vezi cata lumina si caldura se ascunde acolo. Nu lasa intunericul sa te cuprinda. Si asta-i cel mai important pentru ca esti unic. Iar cel ce sufera isi aminteste.
Cosmin : Bine, bine, dar niciodata nu mi-ai spus cum ai ajuns aici.
Prietenul meu meu: Ma crezi sau nu, dar am ajuns aici pe o carare de lumina. Stii ce spune vorba din batrani : Mai bine aprinzi o candela decat sa blestemi intunericul. Tu ai aprins-o. Cosmin : Parca am mai auzit asta undeva…………

#197924 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pane, Pane... - de Sancho Panza la: 16/05/2007 22:20:36
ce de comori prin sipetul tau!
#197932 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si a fost si a zecea............ - de cosmacpan la: 23/05/2007 22:33:59
furaciune, pradaciune, pribegie,

"(Suntem in gara pe ultimul, peron chiar la poalele zidului. Cosmin sta pe jos rezemat de perete si se joaca iar cu chibritele. Dinspre gara se apropie tarsindu-si pantofi jerpeliti Eric, imbracat cu un trenci zdrentaros, nespalat, naclait, cu parul valvoi si ochii sticlosi. Se aseaza langa Cosmin, scoate dintr-un buzunar interior o sticla de rachiu iar din sacosa jegoase pe care o taraie dupa el o paine si o bucata de salam invelita intr-un celofan unsuros. Scoate un pachet de tigari motolit si se apropie de Cosmin cu tigara in gura).

Eric: Da ba si mie un foc.
Cosmin: Poftim!
Eric: De unde esti ba?
Cosmin: De pe-aici. De ce?
Eric: Asa. Am intrebat si io. Vrei sa te lovesc c-o tigara?
Cosmin: Nu, ca nu fumez.
Eric: Da-te ba ca nu te cred.
Cosmin: Treaba ta.
Eric: Da o gura de tarie vrei?
Cosmin: Nu.
Eric: Oi fi boier? Bei numai sampanie…
Cosmin: Si? Care-i problema?
Eric: Io-te ba ce coltos………
Cosmin: Ai vrut un foc, ti-am dat. Altceva?
Eric: Da tot nu mi-ai zis de ce te aprinzi betele daca nu fumezi…….
Cosmin: Da tu cand m-ai intrebat?
Eric: Nu te-am intrebat?
Cosmin: Nu.
Eric: Iote te-ntreb acu. De ce?
Cosmin: Asa ma joc eu. Ca n-am jucarii.
Eric: Da cati ani ai mai copilas?
Cosmin: Ce-ti bati capu’…
Eric: Zi ba bulane, ca ma pricep si io la chestii d-astea de vrajeli……..
Cosmin: Nu-i nici vraja, nici vrajeala. Asa ma joc eu……asa-l astept pe Prietenul meu…..
Eric: Aha……..si cand vine prietenul asta..al tau………
Cosmin: Pai a venit. Se uita la tine si nu-i vine sa creada………
Eric: (Se uita speriat imprejur) Aha. Da. Si ce spune?
Cosmin: Chiar vrei sa stii?
Eric: Hai zi daca nu costa………
Prietenul meu: Ia aminte ca usa sufletului tau sa nu fie larg deschisa ; bucuriile si necazurile ar curge puhoi, fara sa tina seama de marginile sufletului si astfel risti sa fii doborat de acest potop de fericire ori nenorociri.
Eric: (privind mai atent la Cosmin sa vada daca rade de el sau nu) Iote-ba al dracu’
Cosmin: Ti-am spus eu ca se uita la tine si nu-i vine sa creada…….
Eric: De ce?
Prietenul meu: Iubirea este un lucru sfant. De aceea sa nu faci din iubire o vorba goala.
Eric: Ba da le zice asta………prietenul asta……..
Cosmin: Mda….
Eric: Si de cate ori te intalnesti tu cu………asta………….cu prietenul asta………
Cosmin: Cand vreau ma gaseste, cand vrea il gasesc……….
Eric: Si io care ziceam ca e prost………
Prietenul meu: Aurul e maleabil intotdeauna, mintea omului e astfel numai la tinerete.
Eric: Adica io-s terminat? Io nu-s maleabil? Io nu mai pot fi ca auru
Cosmin: Nu stiu. Da ce-ti bati capu? Si-asa tu nu crezi…..
Eric: Ce sa cred?
Cosmin: Pai……….in EL……….
Eric: Pai cum sa cred ma daca nu-l vad………
Cosmin: Pai cine te pune sa nu te uiti?
Eric: Unde?
Cosmin: Unde ma uit si eu………
Eric: Adica sa ma joc si io cu chibritele?
Cosmin: Sti ce mi-a spus odata?
Eric: A?
Cosmin: Nu te insoti decat cu cei apropiati tie si vei fi fericit.
Eric : Adica io nu-s de nasul tau ?
Cosmin : Cine stie ? Poate ca ne vom mai vedea.
Eric : Da tot nu mi-ai spus cum te cheama…..
Cosmin : Cosmin. Daca tot mi-ai spus si tu.
Eric : Si unde te gasesc ?
Cosmin : Ai vreo treaba ?
Eric : Si n-ai vrut sa iei o gura de rachiu. Sa fim si noi tovarasi………
Cosmin : Hai da sticla, sa nu spui ca ti-am stricat ziua……….(Cosmin apuca sticla de la mijloc si ia un gat).
Eric : Bravo Cosmine. Asa te vreau. Iote………Cosmin ???"

Pazea ca vin......ca Baronul Munchausen
#200149 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
11 de furat....daca avem timp.... - de cosmacpan la: 13/06/2007 23:11:50
"Avem timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-la reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

(OP)
#206109 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si a fost 12.......... - de cosmacpan la: 14/07/2007 21:25:50
"When people see some things as beautiful,
other things become ugly.
When people see some things as good,
other things become bad.

Being and non-being create each other.
Difficult and easy support each other.
Long and short define each other.
High and low depend on each other.
Before and after follow each other.

Therefore the Master
acts without doing anything
and teaches without saying anything.
Things arise and she lets them come;
things disappear and she lets them go.
She has but doesn't possess,
acts but doesn't expect.
When her work is done, she forgets it.
That is why it lasts forever."

Si uite asa devenim mai urati, mai rai....dar de uitat......ne uitam mai greu datornici......
#216002 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Cri Cri la: 14/07/2007 22:07:55
mi-a lipsit un 13 ieri, am pierdut o zi de marti si tot nu stiu unde gasesti toate cele pierdute sau de ce.
rodia s-a deschis, dar nu era apa sufcienta... mai au drum de umblat papucii lui Pak Kikir :)
#216012 (raspuns la: #216002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cine se teme......de .....13? - de cosmacpan la: 20/07/2007 22:49:57
" 39. Iată lucrurile care dintru început primiră unitatea: graţie unităţii, Cerul avu neprihănirea; Pământul- stabilitatea; Spiritul- cunoaşterea; Golul avu plinătatea; Fiinţele avură naşterea; Împăraţii - deveniră pilde pentru lume. Iată creaţia unităţii. Dacă Cerul nu ar fi neprihănit, ar fi în primejdie să se întunece; dacă Pământul nu ar avea temeinicie, ar fi în primejdie să se fărâmiţeze; dacă Golul nu s-ar umple, ar fi zadarnic; dacă Fiinţele nu s-ar mai naşte, ar pieri definitiv; dacă Împăraţii, din orgoliu, ar înceta să mai fie pilde pentru lume, ar fi primejdie de răsturnare. Demnităţile se reazemă pe ceea ce este obişnuit - mărirea pe ceea ce este jos. Împăraţii se numesc ei înşişi "slugi nevrednice", oameni fără însemnătate. Nu arată ei astfel că mărirea nu izvorăşte din ei înşişi, şi că este întemeiată pe cei de jos? Adevărat, un car fără roţi nu mai e car. Împăratul nu trebuie să fie nici suprapreţuit ca diamantul, nici nebăgat în seamă ca piatra." si a fost 13 fara spaima mare ca doar toate le pot intru cunoastere......
#217552 (raspuns la: #216012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
14 incet apare......el e oare? - de cosmacpan la: 26/07/2007 23:40:50
“Unde ma aflu? Intrebarea rasuna in pustiu cu toate ca stiam ca nu are cine sa imi dea raspuns. In fata ochilor mirati, au inceput sa apara imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca intr-un caleidoscop. Multe, ca sa nu spun ca toate, imi pareau cunoscute, dar nu stiam de unde sa le iau. Din pete de intuneric au inceput sa se teasa chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din povestile copilariei: Iepurasul coconasul, Veverita strengarita, Turtita – nfumurata si ridichea cea umflata, Scufita cea rosioara cu cosul la subtioara, chiar si fata mosului si punga cocosului, zgripturoaice, vrajitoare, copile si ursitoare, Feti – Frumosi cu stea in frunte, voinici cu plete carunte, nuieluse fermecate si covoare minunate. Cai focosi si iuti ca vantul, ce cuprind in zbor Pamantul, flori, Maiastre, pitigoi, care-au fost si pe la voi, Cosanzene, pricolici, zmei mai mari si zmei mai mici, lighioane si jivine ce-au trecut si pe la tine si tot felul de palate, batute cu nestemate, si pescari si pestisori, si casute, si feciori, si-mparati, si printi si zei, croitorasi sau derbedei, pacalici si pacaliti, lupi si capre si pitici, toti si toate se-adunau si cu drag ma-nconjurau.
- Hei dar unde am nimerit? Unde oare am ratacit?
- Esti in lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
- Cum, chiar am ajuns aici? Printre zmei, printi si pitici? Jack, batrana, unde sunt? Ei pe unde-au ratacit? Ce-i cu ei? Ce au patit?
- Chiar iti pasa ce-au patit? Unde-s, unde-au ratacit? Esti aici si esti cu noi!
- Sunt destul de fericita, fericita si uimita. E un vis ce nu-l credeam. O lume ce-o cautam. Dar…..ceva tot nu e in regula……altcineva trebuia sa ajunga la voi….vedeti…..Jack avea cu adevarat nevoie de voi….va cauta cu disperare…
- Daca ne-ar fi cautat dupa cum spui, ne-ar fi gasit……poate ca a gasit altceva, poate ca el cauta altceva…..daca…..daca ne cauta, de ce nu este aici cu tine?
- Nu stiu. Poate drumu-a ratacit. Poate poarta n-a gasit….
- Sau poate ca altceva si-a dorit?
- Unde sunt am inteles, dar de ce? Si cu ce rost?
- Cineva intr-o poveste spune ca “gasim doar ceea ce cautam cu toata inima”.
- Si eu am gasit lumea de poveste? Merit eu?
- Ai gasit o lume, niste prieteni, poate viitorul.
- Viitorul? Stiu ca munca mea imi va face viitorul. Stiu ce fac si imi place ceea ce fac.
- Oare? Stii prea bine ca daca intri in viata cu o idee neclara despre ceea ce vrei sa faci in viitor, poti fi sigur ca nu va exista nici o intamplare fericita care sa aranjeze totul in locul tau. Nimeni nu va gasi fericirea in locul tau. Daca vrei sa o ai, trebuie sa muncesti pentru ea.
- Da, da, asa e. Dar eu am munca mea, pacientii mei…..pentru ei fac totul….
- Dar esti fericita?
- Atata timp cat nu-mi lipseste nimic important pentru viata, pot spune ca sunt.
- Chiar asa? Fericirea este data doar de ceea ce mananci sau de locul unde iti pui capul pentru o noapte? Nu-i prea putin?
- Nu si cand vezi chipul copiilor carora pot sa le alin putin din durerea lor. Oare ati uitat ce-i aia fericire? Credeti ca-n viata este ca-n poveste?
- De ce nu, Julie?
- Pentru ca povestile-s povesti, dar viata este viata. Cu dureri si cu….bucurii…
- Noi credem ca viata copiaza povestile, caci altfel toate povestile s-ar termina rau si nici un om nu ar mai fi fericit.
- Voi chiar nu vedeti ca lumea voastra este pe cale de disparitie, ca moare incet, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am vazut.
- Si aceea nu-i tot o poveste?
- E tot o poveste, dar ma doare ca in cativa ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-si va mai aduce aminte de voi.
- Asta daca si tu vei face ce fac ceilalti, adica nimic.
- Ce simplu spuneti voi nimic. Dar ce pot sa fac? Sa vorbesc? Sa scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
- Spunand aceste povesti copiilor de care ai grija poti sa-i faci fericiti. Crezi ca e putin? Singurul lucru pe care nu-l poti cumpara este fericirea din sufletul unui copil, bucuria ce se revarsa din ochisorii lui. Nu crezi?
- Doamne, dar eu nu pot spune: “lasati copii sa vina la mine”….
- Nici nu trebuie, te vor gasi ei singuri….
- Dar ce vor spune oamenii?
- Este treaba lor ce fac sau ce spun ceilalti oameni. Uita-te in jur! Uita-te la ele…..
Jur imprejur se strangeau forme, da forme ca un abur usor, fara trup si fara chip, numai niste forme de abur care semanau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, paduri, cer, soare, dar toate erau numai abur usor.
- Ce-i cu ele? Cine sunt?
- Sunt noi personaje care asteapta pe cineva care sa le dea viata. Julie, nu vrem ca lumea povestilor sa moara.
- Nici eu nu vreau, dar totusi, ce pot sa fac? Chiar crezi ca pot sa scriu?
- De ce nu? Tu ne-ai iubit si ne-ai respectat intotdeauna. Avem incredere in tine ca o sa faci treaba buna.
#219965 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mda - de Intruder la: 27/07/2007 00:13:17
am sa revin...:)
nu-i rea ideea, dar trebuie timp! :(
#219968 (raspuns la: #219965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
! - de Intruder la: 27/07/2007 10:07:06
Bătaie în uşă. Come in! “Eu am plecat. Vrei ceva?” “Ziarul, dacă nu te superi.” “Vezi, că ai şedinţă la şcoală la şase,
la Marele Tău Roşcat.” “Mâr-mâr-mâr” “Şi ce dacă-i meci internaţional, în definitiv, dirigul lui nu-i un găgăuţă din mafia ta? Ce, tu nu i-ai chemat pe părinţi în ziua concertului lu’ Maicăl Gekson? Să te duci, da? Barim, dacă e să-l exmatriculeze,
să aflăm şi noi, dinainte.” “Bine, bine.” “Pa, ne vedem deseară.” Uşa se închide destul de uşor, totuşi, cilindrul de cenuşă se
deplasează infim, din echilibrul lui delicat şi se fracturează pe marginea farfurioarei de ceai. Să fim serioşi, domnilor
preşedinţi, nu şarja amicală a elevei mele preferate mi-a declanşat valul asociaţiilor memoriei, ba, dacă stau să mă
gândesc (nu mult, să nu mă zdruncin), lectura amuzantă abia m-a ajutat să reflectez. De câteva zile mi se repetă un vis, cu
variaţii inerente. Sunt în mijlocul unui lan de porumb. Unul, mai ghiduş, dintre piticii din capul meu zice că lanul e, de
fapt, de secară, dar e deghizat în lan de porumb. Îl las să zică ce vrea muşchii lui (Na! Că iar mă trezesc vorbind ca
împieliţaţii ale căror teze n-am chef să le corectez) şi realizez, puţin derutat, că în vis nu se întâmplă nimic.


#220090 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
de se cara......de ramane.... - de cosmacpan la: 27/07/2007 14:36:23
visul tot asa ramane
cu pitici, fara pitici
popcorn, muzica, lipici
las' ca de-o fi corigent
o sa-i piara chefu' ardent
ca sa mearga acum la mare
uite la el fratioare
pune mana si invata,
daca vrei sa treci vreo clasa
nu la plaja-n Vama veche
stiu io ca n-are pereche
ca sunt fete mai sucare
si formatii mai bizare
ca cilindrul de cenusa
s-a intors putin in usa
numai cat s-o ameteasca
de pereti sa o tranteasca
mama lui de mikal J
ca se tot ia de copii
ia sa vina la sedinta
sa vada ce-i umilinta
sa-l intreb si io apoi
te dai Prince ori vii cu noi?
ca de te fatzai p'aici
catete-ntreb: teze mai ridici?
#220212 (raspuns la: #220090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
addenda la ! - de Intruder la: 27/07/2007 10:07:06 (#220090) - de Intruder la: 27/07/2007 16:22:19
cosmacpane, nu prea stiu eu ce faci tu, dar textul meu e un fragment din "nisip peste bordul nacelei" de Radu-Ilarion Munteanu.
am zis c-o sa citesc cartea cand am timp.
am descarcat-o de pe LiterNet.
#220241 (raspuns la: #220090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
uitasem - de Cri Cri la: 27/07/2007 17:22:10 Modificat la: 27/07/2007 17:25:48
"A fost odata, departe, spre miazazi, un rege al stridiilor care se pricepea sa deschida scoica stridiilor si sa scoata dinauntru perlele. El ajunse bogat, si de peste tot incepu sa i se reverse bani cu nemiluita, fiindca era un mare deschizator de stridii si se pricepea sa scoata dinauntru perlele.
Fiul acestui rege al stridiilor se numea Urechi de Lopata. Si mai deloc n-avea tinere de minte.
-Se pricepe sa deschida stridiile, dar uita sa scoata perlele, spunea tatal lui Urechi de Lopata. Se deprinde sa-si aminteasca din ce in ce mai prost si sa uite din ce in ce mai bine, spunea tatal lui Urechi de Lopata.
In acelasi loc, departe, spre miazazi, era o fetita cu doua codite impletite pe spate si cu o fatza care spunea: "Venim incoa`; dar de pe unde?". Si mama ei ii spunea "Codita de Purcel".
De doua ori pe saptamana, Codita de Purcel alerga la macelarie sa cumpere un ciolan de supa. Dar inainte de a pleca de-acasa isi incrucisa degetele, si pe urma, tot drumul pana la macelarie isi tinea degetele incrucisate. Daca se intalnea cu prieteni care ii spuneau sa se opreasca sa se joace impreuna cu ei sotron sau forfecuta sau de-a hotii si vardistii, ea le spunea:
-Am degetele incrucisate si alerg la macelarie sa cumpar un ciolan de supa.
Intr-o dimineata, alergand la macelarie, se ciocni de un baiat matahalos si aiurit si-l tranti cat era de lung pe trotuar.
-Nu te uiti pe unde-alergi? il intreba ea.
-Iar am uitat, spuse Urechi de Lopata. Imi amintesc din ce in ce mai prost. Uit din ce in ce mai bine.
-Incruciseaza-ti degetele, uite-asa-ii spuse Codita de Purcel, aratandu-i cum.
El alerga la macelarie cu ea, si-o vazu ca-si tine degetele incrucisate pe cand macelarul ii da ciolanul de supa.
-Dupa ce-l iau, ii spuse ea, ciolanul imi aduce aminte sa ma duc cu el acasa. Dar pana-l capat, imi tin degetele incrucisate.
Urechi de Lopata se duse la tatal lui si se apuca sa-l ajute sa deschida stridiile. Si-si tinu degetele incrucisate ca sa-si aduca aminte sa scoata dinauntru perlele. Scoase o suta de galeti de perle inca din prima zi si-i aduse tatalui sau cel mai lung, matasos, lucior sirag de perle care s-a vazut vreodata in Tzara Stridiilor.
-Cum de-ai izbutit sa faci asta? il intreba tatal lui.
-Datorita degetelor incrucisate, uite-asa, ii raspunse Urechi de Lopata, incrucisandu-si degetele ca o litera X. Asta-i felul in care sa-ti amintesti mai bine si sa uiti mai prost.
Atunci, regele stridiilor se duse sa povesteasca celor ce schimba alfabetul toata intamplarea. Cand cei ce schimba alfabetul auzira una ca asta, hotarara sa puna in alfabet o noua litera, litera X.
Iar in ziua nuntii Coditei de Purcel cu Urechi de lopata, cei ce schimba alfabetul venira cu totii la nunta cu degetele incrucisate.
La cununie, cand Codita de Purcel si Urechi de Lopata se ridicara in picioare ca sa fie casatoriti, isi incrucisara degetele si-si spusera unul altuia ca-si vor aminti de fagaduiala facuta. Iar Codita de Purcel avea doua siraguri de perle impletite pe spate si un obraz proaspat si dulce care parca spunea: "Venim incoa`; dar de pe unde?" " :)
#220251 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nici eu nu prea mai stiu ce fac - de cosmacpan la: 27/07/2007 18:52:19
pe caldura asta, dar recunosc spasit ca pe liternet nu prea am mai intrat in ultimele luni bune, asa ca de aici toata confuzia; dar mama ei de confuzie, daca stilurile nu ar fi fost apropiate, poate ca nici ea (confuzia) nu era asa de .......deh.....musai sa o caut si sa-i vad urzeala, ca parca, parca dar mai bine nu.....astept sa vaz si apoi sa crez.....
#220269 (raspuns la: #220241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
venim incoa`....... - de cosmacpan la: 27/07/2007 18:57:08
oh Doamne, si eu care credeam ca nu mai vad picior de om prin pustietatile astea
ca uit cateodata sa mai aprind focul sisa aduc spre aderev de tot ceea ce era sortit....multam de ajutor si mai poftiti pe la noi.
#220271 (raspuns la: #220251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpane - de Intruder la: 27/07/2007 18:59:42 Modificat la: 27/07/2007 19:04:35
eu nu descarc carti de pe net...dar pe asta, am descarcat-o pentru c-am zis: "io-te bah, un deja-vu!"
vezi si crezi...ca nu-i nimic de crezut.
io-s prea mic pentru conspiratii! :)))

deja-vu, pen'ca mi-ar fi placut sa scriu si eu asa, sa pot!
nu te gandi ca nu-s modest si cu suflet mare! :))))))
#220272 (raspuns la: #220269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
da parca mai sti in ziua de azi, pe caldurile astea..... - de cosmacpan la: 27/07/2007 21:29:41
ca si io mai vedeam cate o minge in mijlocu trotoarului si ma repezeam in ea ca berbecu' si cand colo era numai hainuta unui cogeamite bolohan, de se zguduia strada de la pufnitura.....ca si daca eram zmeu si dadeam cu buzfduganul si tot nu ierea asa de .....muica........deja-vu-ul ii ca fata morgana? crezi c-o ai in brate si cand colo strangi perna....sau sunt io confuzionat? Da nu-i bai ca tot stiu io cateva omide care descanta de te trec fuioarele modestiei cu tot cu baierele sufletului......numa sa vrei.....
#220287 (raspuns la: #220272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpane - de Intruder la: 27/07/2007 22:15:07
:))))))

alt text:

" abia astepta sa se retraga toti din casa, in camerele lor. nimeni, chiar nimeni nu banuia furtuna adunata in el, strat cu strat, ca un vulcan invelit frumos in hartie cerata. cu fiecare ceas indreptat spre intuneric, inima se culcusa sub suflet, asa cum Fetita cu Chibriturile se ascundea sub streasina cu turturi si lumina.
la cei 16 ani ai sai, simtea ca poate despica oceanul in doua. de la un timp, totul se raporta la EA; simtea, stia ca orice secunda omeneasca, tot timpul dumnezeiesc de la facerea lumii pana-n prezent, i se asternea EI la picioare. picioarele acelea bronzate, incaltate in sandale albe (numai albe), urmau aburii respiratiei lui. nimeni nu stia asta, nici macar EA.
la 16 ani, iti permiti s-astepti si sa lancezesti putin in caruselul tineretii..."
#220303 (raspuns la: #220287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de Cri Cri la: 27/07/2007 22:21:34 Modificat la: 27/07/2007 22:24:08
"Intr-o zi, un biet om si-a oprit teleguta cu pepeni la marginea drumului si s-a intins ca sa se odihneasca intre pepenii lui, care tineau racoare, ca sa traga un pui de somn.
Ingerul lui, care gafaia putin in urma, il ajunse insfarsit si-l privi ingrijorat: "Saracul, a tras de unul singur la caruta! Il bate soarele exact in cap! Daca pateste ceva?", se ingrijora ingerasul.
Un dracusoar care n-avea treaba, ba chiar mergea pe drum agale, dar in sens invers cu ingerul, se opri si el in loc: "Ia te uita! Pe acesta il bate soarele in cap! Poate il ameteste si, asa ametit, ii vine chef sa sara la harta cu vreun trecator... Si-atunci ma catar eu pe sufletul lui, ca pisica, si nu mai scapa el de mine!" isi spuse impielitatul.
Ingerasul se uita inainte: Mai aveau mult pana in orasel. Dar nu foarte mult...
Si atunci ingerasul se inhama la cotiga in locul omului, dar se vede ca pe la ei, in Rai, sunt portile mai mici iar de vin, nici nu poate fi vorba! De unde, deci, atata putere ca sa urneasca singur cotiga, bashca pepenii, bashca omul adormit printre pepenii reci?
-Stai sa-ti ajut! sari indatoritor Aghiuta.
-Nu trag cu tine-n jug! isi facu cruce mititelul celalalt.
-Pai eu trag pe partea mea, tu pe a ta, insista nepotul lui Scaraotchi cel smolit.
Ingerul se invoi atunci. Impreuna, cotiga se urni usor, ba chiar incepu sa mearga spre orasel. Ingerul pusese batistuta peste oiste, ca sa nu se murdareasca, dar dracovanul o agatase, din cealalta parte, cu codita cea lunga si tragea cu mainile in buzunare.
-Auzi? De ce vrei sa cari pepenii stia la oras? intreba, dupa o vreme, curios ca o baba, cel negru.
-Pentru ca asa vrea `Al de Sus, gasi iute o explicatie cel alb, mai mult ca sa inchida gura necuratului. Da` tu? Da` tu de ce impingi pe omul asta spre oras? se arata, la randul sau, curios, ingerul.
-Asa, de-al dracului, spuse nepotelul dracului cel mare.
"Daca-l las aici in pustietate, omului asta i se poate intampla ceva rau", se gandea ingerul. "Omul trebuie sa fie tare bolnav; daca moare aici fara impartasanie? Sau daca vin hotii si-i fac felul?", cugeta prapastios cel alb. "Asa, in oras, il va ajuta cineva... acolo sunt destui oameni cu frica lui Dumnezeu"
"In pustietatea asta nu are ce sa i se intample natafletului acesta de taran. Dar daca-l ducem in oras, tot ii fura vreunul un pepene, omul se infurie si face una nefacuta... si eu ce astept? Indata ma si catar pe sufletu` lui, ca iedera, sh-acolo raman! Unde mai pui ca si ingerasul o sa-si puna gheara-n gat cand o vedea ca, la oras, nimeni n-o sa-i dea ajutor omului lui, ca acolo toata lumea-i rea. Dincolo, in pustie, mai putea spera in bunatate, ca tot nu pea erau oameni pe-acolo, da` aici..."

Hurducait, in ciuda celor doi zburatori inhamati la teleguta, omul se trezi si se scula in capul oaselor.
"Cine dracu` m-o fi adus pana aici; doar nu m-oi fi imbatat?!" isi spuse el, frecandu-se la ochi. "Ce sa fac eu cu pepenii la oras? Orasu-i plin de bostana! Acolo, in drum, mai treceau boierii, seara pe racoare, si-mi cumparau... Doamne, pe unde umbli?" se uita taranul in sus. "

nu ni se spune daca drumul era pavat... dar inclin sa cred ca, daca nu era, acum e :)
#220305 (raspuns la: #220287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cu bune intentii..... - de cosmacpan la: 28/07/2007 16:22:52
"nu ni se spune daca drumul era pavat... dar inclin sa cred ca, daca nu era, acum e :)"

Multam
de la sase povesti putem sa scoatem volumul, mai cri cri, bine ca nu-i toamna gri,
dar cand toamna va veni, cu vin nou ne-o milui sa putem a povesti....
#220623 (raspuns la: #220305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ma ia cu chibrituri.....16 ani..... - de cosmacpan la: 28/07/2007 16:32:13
"vei avea bucurie sau vei avea putere, dar nu le vei avea pe amandoua" (RWE)
mult e de atunci.......
mai poftiti pe la noi Intrudere.....ca noi poftim.
#220624 (raspuns la: #220303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
altu' rand - de cosmacpan la: 30/07/2007 20:09:05
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult cestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!


#221501 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosma - de Cri Cri la: 30/07/2007 20:45:08
nici nu-mi dadeam seama cat am imbatranit... batranii tineri ne dau lectii; nu trebuie sa fie profesori pt asta, nu trebuie sa fim studenti pt asta..
#221509 (raspuns la: #221501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...