as muri pe-o stânca cu capul zdrobit
de un vultur în picaj
care în loc sa culeaga arma necrofaga
din visul meu ciudat,
s-ar napusti cu-ardoare sa manânce
ce-a mai ramas
din sufletul meu trist
împovarat de grija zilei de mâine.

veniti,voi pasari albe ce brazdati vazduhul
deasupra cetatii de scaun a lui Stefan cel Mare
si-mi daruiti nectarul,
parfumul,
odiseea,
zilelor si noptilor neîmplinite.

sa mor?
de ce sa mor?
nu vreau sa mor!

vreau sa traiesc
ca sa-mplinesc visul ce-l am:
sa-ti daruiesc iubirea ca ofranda,
sa-ti cumpar rochie de-olanda
si sa mai facem un copil.

frumoasa-i viata de edil!