Dupa atentate. Motive ale retragerii din Irak

Dupa atentate

Martie e luna in care in Madrid au murit peste 200 de oameni in urma unui multiplu atac terorist, dar e si luna in care se implineste un an de la invadarea Irakului in cautarea unor arme de distrugere in masa si a indepartarii dicatorului Sadam Husein de la putere. Amara coincidenta. Daca ar fi sa se comemoreze ambele date s-ar aduna mortii din Madrid plus alti 10 000 de civili irakieni.
La astfel de date presedintii de state vorbesc, iar cel care conduce aceasta cruciada, devenita in contra lumii islamice, spune: ¨Nimeni nu poate ramane neutru in razboiul dintre lumea civilizata si teroare¨ . Continua Bush, la fel de evlavios si la fel de mesianic: ¨pentru lumea civilizata exista doar un singur drum catre salvare: sa ramanem uniti, si sa luptam impotriva inamicului pana il vom distruge¨

Acum, e bine insa de specificat ca ¨lumea civilizata¨nu exista, e doar o inventie ideologica care sa includa tarile occidentale intr-o singura oala, intr-un singur front comun contra terorismului, a ¨terorii¨. Exista in schimb ¨tari bogate¨ (asa le numeste Kofi Annan printr-o fericita corectie), intradevar afectate de terorism, insa terorismul loveste depotriva pe bogati ca si pe cei saraci, ¨marturii stau atentatele din Bali, Bombay, Nairobi sau Casablanca¨ adauga secretarul general ONU.

Retrospectiv, razboiul din Irak nu a fost legitim atata vreme cat nu a primit girul favorabil ONU, adica a unui organism de securitate modiala, a unui organism menit sa detensioneze si a reglementeze relatiile mondiale. Daca consiliul ONU nu aproba o astfel de decizie precum invadarea unei tari ¨din motive preventive¨, atunci fie atacul in sine nu se justifica fie insasi ONU nu-si are nici un sens. Aceasta se numeste o criza politica mondiala, si continua sa fie o criza politica atat vreme cat la un an dupa invadarea Irakului, contrar promisiunilor, nici securitatea planetei nu e mai buna, si nici in Irak lucrurile nu par sa se stabilizeze. De arme de distrugere masiva nici macar nu mai poate fi vorba, retorica celor care anul trecut au fost dispusi sa apere la sange politica lui Bush, spargandu-se ca o bula de sapun.

De la o criza politica s-a ajuns insa la una economica, sabotarea exploatarii campurilor petrolifere irakiene fiind una dintre cele mai grave probleme pe care Bush inca nu o poate solutiona. Atrasa in acest joc al impartirii resurselor irakiene, si a unui program de reconstructie de dupa distrugere, o tara aliata, Spania in cazul asta, se declara nemultumita. I-a revenit deci prea putini bani din cei ¨investiti¨ in ceea ce, in viziunea unor lideri mondiali, parea a fi afacerea secolului. Analisti, manageri directori de corporatii spaniole afirma ca s-au ales cu doar 10 milioane de tone de barili de petrol crud pentru Petronor si Cepsa, ori asta este mai degraba ¨o mica marturie¨ din ceea ce era candva productia totala de petrol irakian. De restul ¨reconstructiei¨ irakiene mai beneficiaza o alta firma basca, ce produce... tutun.

In conditiile unui razboi esuat intr-o absurda ocupatie, a unor constante manifestatii si demonstratii, atentatul din Madrid pica ca o bomba, lasand consternata o Europa intreaga, si provocand comotii in randul propriilor spanioli. Soc total.
In principiu, parte majoritara dintre ei (se vorbeste de trei sferturi din tara) se declarase contra unei interventii militare in Irak. Nu doar populatia ci insasi elitele spaniole se declarau contra razboiului, atat in Guvern cat si la diverse gale artistice masiv mediatizate- premiile Goya sau Oscar. Decizia lui Aznar, pe atunci presedinte, de a continua ¨cruciada aliata contra terorismului¨ l-a facut impopular, creand totodata si o criza politica la nivel european, in randul intregii Comunitati neutre.
Din punct de vedere al electoratului spaniol, era de asteptat ca partidul de guvernamant sa piarda voturi, insa cum nici figura contracandidatului din partea socialistilor nu convingea, alegerile nu ar fi adus nimic nou.

Atentatul din Madrid nu a mai dat insa nici o oportunitate Partidului Popular. In dimineata lui 11 martie, se creaza o imansa tragedie si o criza politica interna. Constient sau nu Guvernul manipuleaza datele obtinute punand atentatul pe seama ETA. Momentan reactiile opiniei publice spaniole se manifesta doar in campul solidaritatii umane: mii de donatori de sange, sute de psihologi voluntari.
Cu doar o zi inainte de alegeri ministrul de interne spaniol decalara ca ultimele date cu privire la atentat duc la concluzia ca tragicul eveniment a fost provocat de Al Qaeda.
A doua zi -14 martie, dincolo de orice alt rationament si doar actionat de un sistem defensiv, electoratul spaniol, dintr-o data trezit la realitatea cotidiana, voteaza, dar NU voteaza in favoarea candidatului socialist, ci CONTRA candidatului din partea partidului de guvernamant. A fost o reactie de adversiune totala fata de o politica populara care i-a adus in ciuda protestelor lor, in mijlocul unui conflict irakian, aliati de nevoie si din necesitati economice cu o tara pe care in mod normal o detesta (antiamericanismul e un curent comun)
Acum retragerea din Irak este o imperioasa, iar una din asigurarile date de noul presedinte spaniol, fiind: ¨trupele aflate pe teritoriu irakian vor fi retrase cel mai tarziu la sfarsitul lui iulie¨, in conditiile in care ONU nu autorizeaza continuitatea ocupatiei Irakului.

E un gest de lasitate? Nu! E unul reparabil fata de organismele internationale, fata de dreptul international; e in primul rand un gest reparabil fata de un electorat ce oricum nu dorea o interventie in Irak. Prezenta trupelor spaniole in Irak nu este justificata nici de pompoasele discursuri emotionante americane, si nici de necesitati sau profituri economice.
Luna martie e fara indoiala una dintre cele mai intense pe plan politic, social si moral.
Pe de-o parte se afla Bush ce traseaza apoteotic lumea in ¨civilizati¨si ¨teroristi¨ iar victimele civile nu-l fac sa se opreasca din delirul retoric ci il fac sa continue.
Iar pe de alta parte, Kofi Annan, secretarul general ONU, atrage atentia doar ca prin razboiele preventive, ce nu sunt girate si autorizate de organismul care-l prezideaza, nu se ajunge la o stabilitate modiala, ci la opusul ei. Nu e vorba de doar interventia americana in Irak, impreuna cu aliatii sai contextuali, ci de insasi sensul si rostul ONU. ¨Acest moment poate fi tot atat de decisiv ca in 1945, cand s-a fodat Organizatia Natiunilor Unite¨ mai spune Anan.
Dupa atentate din Madrid, liderii europeni par a fi dispusi sa renegocieze relatiile lor cu Spania, iar populatia civila spaniola pare dispusa a uita acest tragic eveniment si sa continue existenta dupa canoanele unui proverb local: ¨traieste si lasa-i si pe ceilalti a o faca¨. Nimeni nu vede posibil un nou atentat terorist din partea Al Qaeda, sau cel putin nu atata vreme cat se afla la marginea conflictului irakian si neimplicati in el.