‘neaţa viaţă
iar o luăm de la capăt?
eu mă prefac că te trăiesc şi tu
te prefaci că mi te umpli cu oameni?
tu cum ai dormit?
eu bine mulţumesc am avut un coşmar
se făcea că sunt icar şi că nu era nimeni
să mă vadă
nimic nou, nu?
bănuiam eu că te-ai trăit degeaba
cât timp am dormit copiii se tot nasc cu cataractă
şi-aduşi de spate cresc obişnuindu-se cu mersul în 4 labe pe-ntuneric
în magazine se vând aceleaşi nichelate automate cu sentimente
apeşi pe combinaţia perfectă de butoane şi curge trăirea
tocmai bună de strâns în palme şi arătat la toată lumea

şi-atunci îţi vine să te-ntrebi dar nu mai e nimeni
în tine să-ţi răspundă ce dracu’ caut eu în viaţa asta?
sper că nu te simţi jignită e-o-ntrebare şi asta ca toate celelalte
retorică

aşadar viaţă acuşi vine seara
şi noi jucăm acelaşi joc cine dracu’ stabileşte regulile
nimeni asta e cel mai frustrant te trezeşti cu regulile în jurul tău
ca nişte gratii şi nu ştii pe cine să-njuri măcar
oamenii se iubesc asa cum merg la piaţă grăbiţi
cu mâna pe portofel şi ochii după chilipiruri
şi totul merge aşa cum trebuie să meargă
prost
şi de la capăt iar şi iar
rotund
cum trebuie să fi fost mărul acela de care
vorbesc toţi
când vor să dea vina pe ceva

toţi pleacă
în concediu oferte speciale sejururi deşertice în doi
la preţ de unul singur

spală-te pe ochi şi hai să ne pornim