-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Nevoia de oameni


de Radu Herjeu la: 22/03/2004 09:20:00
modificat la: 22/03/2004 10:02:49
taguri: Eseuri 
voteaza:
M-a socat intotdeauna si n-am reusit niciodata sa gasesc o explicatie multumitoare fenomenului ( pentru ca, in lipsa unei determinari constiente, ramane un fenomen “natural” ) care domina evolutia ( sau involutia ) unui tanar.
Eu am o mica problema cu lucrurile pe care nu le inteleg. Nu le pot accepta ca atare. Fiind un rationalist, am nevoie de explicatii. Dar nu cu asta vreau sa incep. Ci cu fenomenul amintit mai sus. Un amestec exploziv de tendinte contradictorii, de impulsuri divergente, de manifestare simultana a unor nevoi antagonice. Cu alte cuvinte, acea stare dureroasa cand vrem sa facem un lucru si, in exact acelasi moment, nu vrem sa-l facem. Este ceea ce psihanalistii au denumit conflicte nevrotice interioare ( vezi Karen Horney ). In afara faptului ca suna inspaimantator, simpla denumire a fenomenului nu-l rezolva. Si nici nu-l explica multumitor, pentru mine, cel putin.
Exista o multime de momente in viata cand ne dorim un lucru dar suntem constienti ca nu-l putem avea ( din diferite motive care tin de morala, bani, lipsa de vointa, conjunctura ). Dar este un conflict intre o nevoie constientizata si un considerent rational. Cel mai grav este atunci cand cele doua componente ale comportamentului ( dorinta, nevoia, pe de o parte si actiunea, atitudinea, pe de alta parte ) sunt antagonice fara sa constientizam acest lucru. Vorbesc de cel mai des intalnit fenomen centrifug care reuseste sa bulverseze vietile oamenilor, in special atunci cand sunt tineri : nevoia de oameni.
Domnul Maslow, a ordonat nevoile umane intr-o piramida, punandu-le la baza pe cele primare ( hrana, sexul, aerul ). A stabilit ca sunt si cele mai importante nevoi, tinand cont de impactul asupra motivatiilor actiunilor noastre. Un alt domn, pe nume Fromm, fara sa complice prea mult lucrurile, a spus ca nevoia cea mai mare a omului este cea de a iubi si de a fi iubit. Nevoia de acceptare, de integrare. de a simti ca faci parte dintr-un univers uman.
Eu sunt de acord cu ultimul. Pe langa frica, nevoia de iubire este principalul combustibil al arderii noastre, principala motivatie a supravietuirii. Cei mai multi dintre oameni n-o constientizeaza. Mai ales ca traiesc intr-o lume care, din ce in ce mai mult, se conduce dupa teorii despre individualism, despre necesitatea reducerii propriului univers la minimul necesar, axiome despre singuratatea ca singura stare in care poti da maxim pentru ca nu e nimeni care sa te opreasca in vreun fel. De aceea nu se vorbeste despre ea ca despre o boala care roade incet dar sigur bazele umanitatii noastre, lasand nedevorate doar acele elemente mecaniciste, sablonarde si impersonale care compun in proportie din ce in ce mai mare omul modern.
Lasand la o parte tarele societatii de azi, de care ne facem vinovati cu totii, de ce oamenii, macinati de aceasta nevoie, nu se apropie in modul cel mai firesc unii de altii ? De ce calea dreapta nu e si cea mai batuta ? De ce gasesc paliative, incercand sa-si camufleze frustrarile nascute de repetatele esecuri afective, in preocuparea excesiva pentru bani sau/si sex. Fromm spunea ca sexul fara iubire este un surogat de apropiere. Intimitatea fizica e cel mai usor de obti-nut, nu cere mari responsabilitati si-ti sta la dispozitie oricand ai nevoie. Spre deosebire de o relatie adevarata, care implica multa responsabilitate, multa grija, respect, cunoasterea celuilalt si, evident, o anumita vibratie care se naste atunci cand doua structuri umane compatibile intra in rezonanta.
Ati vazut vreodata oameni care, desi par sa aiba nevoie de ceilalti, se comporta in asa fel incat sa-i indeparteze ? Nevoia este resimtita ca slabiciune. Apropierea de ceilalti este un mijloc prin care ei ne pot face rau. Trebuie sa renuntam la libertatea individuala pentru a prelua responsabilitati de cuplu sau de grup. Asumarea oricarei responsabilitati ii sperie pe cei mai multi oameni. Asta inseamna un efort in plus, inseamna sa raspunzi pentru actiunile tale si sa ai grija ca ceea ce faci nu te mai priveste, raneste, bucura, inalta, coboara, doar pe tine. Prin urmare, esti raspunzator pentru celalalt. Ei bine, cati oameni vor cu adevarat o astfel de responsabilitate ? De aceea, in afara mai rarelor sau mai deselor perioade de indragosteala ( un mecanism prin care avem senzatia ca suntem impreuna, fara sa existe, de fapt, o relatie ), oamenii incearca sa puna intre ei si ceilalti o distanta cat mai mare. Sunt nevoit sa repet convingerea mea ca acest fenomen este, de cele mai multe ori, inconstient. Dar cu atat mai nociv pentru echilibrul intern. Necunoasterea ( sau nerecunoasterea ) nevoilor si actionarea instinctuala au mai intotdeauna un rezultat in totala contradictie cu necesitatile noastre. Si, ca mai mereu cand nu obtinem ceea ce ne dorim atat de profund, apar dezamagirea, descurajarea, durerea, frustrarea. Haosul interior, dezechilibrul care ne va guverna toate drumurile.
Incercam sa umplem golul ramas cu sex, cu droguri, cu lumea virtuala a computerelor, cu obsesia pentru munca, cu goana dupa putere sau bani. Rezultatul e mai intotdeauna acelasi : un gol mai mare.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (11):


Iubirea si cautarea adevarului - de ionel la: 22/03/2004 15:25:23
Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.
#12590 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubire ca iubire... - de Tombola la: 23/03/2004 12:32:03
...iubire ca iubire dar ca sa ne incredintam ficele si fiii unui cretin schizoid care se auto-intituleaza "guru" dar nu a terminat nici macar liceeul si cu antecedente penale de pornograf inca de pe timpul regimului "soimului carpatin" asta inseamna ca nu mai avem nici cel mai mic simt de discernamint ramas in noi sau de bun simt.
Valabil si pentru fraierii sau "adeptii" acestui excroc.

Andre Morariu
#12693 (raspuns la: #12590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
N-am uitat - de Radu Herjeu la: 24/03/2004 05:53:55
Nu n-am uitat dar eu cred ca, inainte de a incerca sa-si transcendeze natura umana, oamenii ar trebui sa si-o atinga. Iar nevoia de oameni n-are nimic din iubirea pamanteasca. Are de-a face cu constientizarea necesitatii lui "impreuna" pentru orice fel de evolutie personala.
#12732 (raspuns la: #12590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu vad legatura - de Radu Herjeu la: 24/03/2004 05:59:28
Nu prea vad legatura intre ce-am scris eu si devianta inumana a unui individ si a "ucenicilor" sai.
E adevarat ca exista indivizi care folosesc aceasta nevoie de oameni a unor tineri si le da senzatia ca petrecerea timpului in extazuri sexuale poate fi un inlocuitor pentru adevartele relatii umane.
Dar, inainte de Bivolaru, ar trebui sa vedem ce se-ntampla la una dintre televiziunile din Romania. Si acolo vorbim clar de influentare majora a tinerilor din cauza puterii imense pe care o are televiziunea. Pe Bivolaru il asculta catva sute (mii) de oameni. Acea prostituare umana televizata e urmarita de cateva zeci de mii.
#12733 (raspuns la: #12693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt Radu #12732 - de ionel la: 26/03/2004 16:10:30
RH> Nu n-am uitat dar eu cred ca, inainte de a incerca sa-si transcendeze natura umana, oamenii ar trebui sa si-o atinga.

Prin nastere omul si-a atins deja natura umana, nu? Ori poate nu inteleg eu care-i definitia ta pt natura umana...

RH> Are de-a face cu constientizarea necesitatii lui "impreuna" pentru orice fel de evolutie personala.

"Impreuna" nu este necesar. Societatea si proximitatea oamenilor au creat mitul necesitatii, dar daca gandesti putin la rece, nu este necesar. Evolutia personala poate inflori si fara "impreuna".
#12880 (raspuns la: #12732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ionel - de Radu Herjeu la: 29/03/2004 08:14:11
Eu cred ca doar acel "impreuna" poate stimula chiar si un singuratic sa evolueze. Altfel, evolutia in fata oglinzii, pe o insula pustie, n-are sens.
Societatea este rezultatul nevoii de impreuna si nu invers. Istoria arata preocuparea permanenta a oamenilor de a se desizola. De altfel, cele mai mari probleme psihice ale oamenilor de azi vin din frica de izolare, din singuratate si din excluderea lor din comunitate. Cea mai mare tragedie a omenirii este ca, cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai singuri.
Omul si-a atins, prin nastere, exact natura sa de mamifer. Pentru a-si atinge natura umana ar trebui sa evolueze pana la nivelul la care valorile umane sa devina repere intrinseci ale parcursului lui in fiecare secunda.
#12981 (raspuns la: #12880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
singur/social - de (anonim) la: 15/10/2004 13:37:53
"Prin nastere omul si-a atins deja natura umana, nu?"

avand in vedere ca umanitatea omului inseamna, in general, calitati spirituale, pot spune ca nu.



in lumina celor de mai sus, ia vezi, daca lasi un copil singur in padure, cat evolueaza...?
#25162 (raspuns la: #12880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
... - de anisia la: 15/06/2005 12:52:34
,,,ia vezi, daca lasi un copil singur in padure, cat evolueaza...?

Raspuns: atat cat are nevoie ca sa supravietuiasca!!!

uita-te la fiecare specie de animal, pasare, peste...si ai sa vezi ca au evoluat pana la nivelul care-i face capabili sa supravietuiasca in mediul inconjurator. asa si cu omul sau puiul sau. evolueaza atat cat ii este necesar ca sa faca fata cerintelor de supravietuire. si se adapteaza din mers, astfel incat sa poata (sau macar sa incerce a) dobori obstacolele noi sau vechi.
#54966 (raspuns la: #25162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Atasamentul - de TeodoraPA la: 15/06/2005 14:31:30
Uite ca citindu-te mi-am amintit de lucruri studiate de mult. Erich Fromm si Karen Horney, i-am devorat in facultate. Asta era la cursul de psihologia maselor, iar la Psihologia dezvoltarii copilului lucrurile au devenit un pic mai clare. Acolo se vorbea foarte mult despre atasamentul pe care si-l formeaza copilul fata de parinti in primii 3 ani de viata. Zicea ca daca s-a gresit ceva acolo, relationarea copilului cu altii pe parcursul vietii nu va fi sanatoasa. E mult de spus aici si nici nu mai tin bine minte, dar e o explicatie.
Si apoi mai e aspectul religios-fundamentalist-existentialist: relatia cu Dumnezeu. Preotii si pastorii ti-ar spune ca golul acela trebuie umplut de Dumnezeu.
Si-apoi mai e un aspect - bagajul cu care ne nastem. Avem anumite inclinatii, talente, orientari, preocupari, predispozitii pe care pur si simplu le avem si tare greu ne dam seama ce sa facem cu ele.
#54983 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt anisia - de Radu Herjeu la: 15/06/2005 14:33:47
Sigur, in conditiile in care rostul unui om e doar sa supravietuiasca. Pentru min, altul e rostul. si acela nu se poate atinge nici singur, si nici in salbaticie...
#54985 (raspuns la: #54966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Radu, - de anisia la: 16/06/2005 20:27:32
in cazul in care un copil este lasat singur in padure, da...cred ca rostul lui este sa supravietuiasca!

daca e sa vorbim despre rostul omului in general, cred ca am putea deschide o conferinta noua... interesant subiectul. sa stii ca mi-ai dat o idee interesanta. thanks. sper sa te inscrii la debat!
#55201 (raspuns la: #54985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...