Din seva arborelui vietii
Imi trag iubirea si-ncântarea;
Din roua dulce-a diminetii,
Melancolia si-ntristarea.

Când mierle si privighetori
Se-aud cântând triluri maiastre,
In sufletu-mi,zeci de viori
Compun doar simfonii albastre.

Iar sipotul unui izvor
Ce curge lin printr-o padure,
Se-ngâna-n pieptul meu cu dor,
Tânjind doar dupa fragi si mure.

Si-as vrea o copilita-n dar,
Anii mei tineri sa-mi aduca.
Si s-o iubesc eu n-am habar,
De-aceea-as vrea sa ma seduca.

Cu sânii ei cei mici si dulci
Si buze palide ca marea;
Chiar ca nu-ti vine sa te culci,
Ci s-o saruti intens,ca zarea.

Oare-am visat sau e real?
In viata asta minunata,
Calatori-vom pe un cal
Si ne-om iubi ca altadata.

Din seva trunchiului batrân
Vom învata ce se cuvine,
Iar amintirile ramân
In suflet,ca niste suspine.