Prin exprimarea degetului care, miscandu-se domol, impaca scrasnetul dintilor de lapte crescuti intr-o pulsare de sange, ideea este salvata de transarea in notiuni.

Nascutii dinti din umile si nevoite coborari sunt salvati de ruperea in necuvant. Un necuvant care, desi bine strans cu menghina si conservat in utopie, nu poate sa fie transat decat in nedintoase inimi.

In sfera esuata pogorandu-se agale pe un obraz lucid incercanat, o lacrima se regaseste. Si imperfecta cadere, aproape un zbor nebagat in seama de ceruri prea inalte, ucide inima coltoasa.

In ambitia fulgului de a cuceri vremelnic insondabile nuante ale albastrului, ochiul inocent gaseste un amarat de scop.