Închide pasăre aripa sălcie în mine
şi lasă-mi trupul tău izvor încercuit pe piept
prin tine ştiu cum trece geamătul fără ţintă
ca o stea căzătoare, din fluture de noapte în fluture de noapte
cu fiecare piatră strecurată în sânge
cu fiecare tril promis ursitoarelor
încă din guşă

Închide pasăre clonţul despicat în strigăt şi bea
acum îmi pot ţine inima căuş, însetato
demult nu-mi mai amintesc niciun cântec de leagăn
prin frunzişul neclintit al mângâierilor tale
doar foşnetul talazurilor plăsmuite cu ochii închişi
Suntem două cristale de sare încă vii
la gâtul sidefiu al mării

Mă ştergi cu umbra ta ca din întâmplare
(are mănuşi de lână la fiecare prelungire subţiată în mine)
de atâta ger se ridică aburul din tulpinile buzelor
ca nişte ghiocei plăpânzi
de speranţă