O cola, va rog. Dar sa fie rece.

Am locul de langa culoar. As fi preferat unul la fereastra, dar ghisetista de pe Charles de Gaulle mi-a spus ca din pacate pe ultimul tocmai l-a dat. Geanta e sus, in compartimentul de deasupra scaunelor. Ascult bizaitul aerului conditionat si ma uit la speteaza scaunului din fata. Peste cateva ore voi fi in Bucuresti. Nu mi-am vazut familia de un an.

-- Excusez-moi monsieur...*, aud langa mine. O dama imi face semn ca vrea sa se aseze. Are locul de la fereastra, norocoasa. E imbracata intr-un tricou negru, cu decolteu la spate, si un fel de brau de paiete aurii, lucind metalic si oriental, lat de doua palme. Incerc inutil sa identific parfumul dulceag cu care imi infunda narile.

Decolam ca de obicei, fara probleme. Ecranul din fata ma informeaza ca avionul a ajuns la cele zece mii de picioare ale plafonului de zbor, si ca mai avem doua ore si cinci minute pana la destinatie. Motoarele zumzaie monoton, iar avionul se inclina usor spre dreapta. Biing. Semnalul luminos din tavan dispare iar lumea incepe sa isi desfaca centurile de siguranta. Vecina de calatorie se uita plictisita pe geam. O stewardesa flescaita si cu figura de piatra impinge pe culoar caruciorul cu bauturi: o cafeluta, un suc, un cico? Cer o cafea.

-- Dumneavoastra? o intreaba stewardesa pe dama de langa mine, care se uita la ea intrebator. Dupa o mica pauza, stewardesa repeta in franceza:

-- Vous voulez boire quelquechose?**

-- Oui. Une Coca s'il vous plait, mais bien fraiche***, raspunde dama, cu un ton monoton, ca de mostenitoare a imperiului Hilton.

Pffssss... Lichidul rosietic ajunge in paharul asezat pe masuta rabatabila. Cucoana bea o inghititura.

-- Qu'est-ce qu'il fait chaud ici...*** , ofteaza dama, si incepe sa-si faca vant cu Ghidul Companiei Tarom, editia de vara, gasit in buzunarul de pe spatarul scaunului.

Din pacate, fatalitatea n-o lasa sa se racoreasca prea multa vreme. Marginea ghidului atinge paharul de plastic, care isi imprastie continutul lipicios pe superbul brau auriu al bluzei cucoanei. Onorabila doamna priveste cateva secunde dezastrul, vinata la fata. Arunca ghidul pe jos, dupa care racneste:

-- Futu-i! Baga-mi-as! In pizda ma-sii!!


©2004

------------------------
Imi permiteti, domnule?
* "Doriti sa beti ceva?", fr.
** "Da. O Cola va rog, dar sa fie rece", fr.
*** "Ce cald e aici...", fr.

NOTA: aceasta schita, al carei autor sunt, circula liber pe diverse situri internet sau prin email fara a se preciza autorul (sau eventual afirmandu-se ca e "banc cules din popor");
acest text a fost publicat pentru prima oara aici (si apoi pe poezie.ro), si este, evident protejat de legea drepturilor de autor; as prefera, daca il preluati, sa precizati cine este autorul si sa puneti un link catre aceasta pagina; multumesc