Slow-food versus fast-food

Amanunte interesante si multe altele gasiti in textul de mai jos, luat din bazarul internetului. Mai exact, am primit linkul http://www.tkd.upcnet.ro/viata.html de la un tinar licean, care dealtfel a avut o scurta aparitie pe cafenea.

"Autorul este un imigrant. Lectura placuta

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o
intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice
proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau
simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi(brazilieni, argentinieni,
columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici,etc...)
o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In
consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele
descadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza
evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita. Ceea
ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor
(al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu
tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori,
asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,
Electrolux, ABB, Nokia, Nobel, Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor,
ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la
NASA.

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aibe o cultura
colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima data
cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea
la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig
si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot
timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii
de angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au
urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet?
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana
la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca
locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food". Asociatia
internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International
Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa
manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucure de
procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara
graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea ce
reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de Slow
Food serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe ,
dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene.
Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de
globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii), opus
la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza
mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor
americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au
implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand
cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage
atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de
alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin,
nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa
perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres.
Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor,
ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati.
O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si
anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor
placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale
religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI
VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC
CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca
vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa
merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine
ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa
inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a
mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde
calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun
moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru
a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in
prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin
de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre
fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum
zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam
viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de
valoros in aceasta lume globalizata."

Ce parere aveti, are sorti de izbinda aceasta miscare slow? Eu zic ca da, ca prin ea vom scapa de mai multe probleme decit ne-am astepta.