Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

chemarea sufletului...


de Lady Allia la: 02/05/2007 01:41:43
modificat la: 02/05/2007 01:42:43 arata originalul
taguri: Eseuri 
voteaza:
Gara e mare şi rece. Nimic parcă nu mai îmi este familiar în ea decât părinţii ce stau cu ochii înlăcrimaţi în faţa mea şi-mi spun să am grijă cum călătoresc, lângă cine stau...terminând printr-un oftat lung: "- Doamne cum trebuie să mergi tu la 500 de km de casa ta!". Zâmbesc privindu-i şi uit de toate câte aş fi vrut să le spun. În sufletul meu care ar fi izbucnit de atâtea ori în frustrare faţă de ei există mereu scuza "îmbătrânesc" şi asta mă face să le surâd cu drag, să îi sărut cu nostalgie şi să privesc pe geamul trenului până nu le mai pot vedea mânuţele fluturând a bun rămas.
Nu simt că îmi părăsesc casa...! Iubesc Ardealul! E locul unde m-am născut, unde am trăit 28 de ani, unde am făcut primii paşi. I-am bătut multe poteci şi cunosc până şi greierii serilor de vară. Prin jumătate din mine "curge încă" Avram Iancu, iar prin cealaltă Crişan, cum obişnuia să îmi zică bunicul. Nu am cum să îmi abandonez aşa amintirile...într-un fel sau altul ele m-au format şi-mi vor fi mereu un bagaj de viaţă drag şi frumos, doar că...:
"- Mi-e dor de..."acasă"!!! Se spune că acasă este acolo unde ţi-e sufletul..."
Privesc ceasul şi simt cum timpul mă sugrumă de aşteptare: 14 ore! Da! Atâta face trenul din Oradea în Adjud pe orice traseu, iar eu mai aţipind, mai privind pe fereastră...aştept! Timpul parcă se joacă şi îmi pare că în loc să treacă mai repede trece lent şi anevoios!
"- D-zeule! Nu m-am apucat de fumat în 30 de ani cu toate amărăciunile şi durerile, dar cred că odată aşteptarea asta de 14 ore o să mă facă să pun ţigara în gură!". Eh! Ştiu că nu e aşa, dar...deja şi gândul o ia razna! Bine că măcar telefonul mai sună din când în când şi aud glasul soţului meu. Mă simt mai aproape de casă, iar timpul parcă zboară mai repede după ce îi aud vocea atât, atât de dragă mie!
Închid ochii şi încep să râd de una singură amintindu-mi de prima noastră întâlnire! În tren! În acelaşi tren Timişoara-Galaţi în care sunt acum! Nu ne văzusem niciodată faţă în faţă, nu ne-am atins niciodată chipul, ochii..., dar puteam să ne desenăm unul pe altul cu ochii închişi! Îi cunoşteam fiecare rid ce-l făcea între sprâncene când se încrunta, fiecare zâmbet ascuns din colţul gurii...Era dragul meu!!! Şi atunci ca şi acum...timpul nu se îngusta, iar aşteptarea era mult mai uriaşă! Simţeam cum de fericire şi emoţie inima îmi bate atât de tare încât o putea auzi oricine! Trebuia să mă aştepte în gară, dar, de nerăbdare a luat alt tren cu care a venit înaintea trenului în care eram eu şi în staţia Ghimeş a urcat! Nu ştiam! Priveam pe fereastră afară şi întâmplarea a făcut să privesc către culoar când am zărit un tânăr înalt, care strălucea şi radia de fericire în faţa compartimentului meu! Nu am să povestesc nimic! Nu am cum să povestesc clipa în care i-am atins faţa, în care i-am sărutat ochii, obrajii, fruntea...ca să mă conving că e aievea, iar dacă nu e măcar l-am sărutat în vis.
Dar a fost aievea...mi-a luat mâna, m-a ţinut lângă el şi aşa am rămas...indiferent de cât de tare ne-a îngenunchiat viaţa nu mi-a dat drumul nici măcar o secundă! A rămas stâlpul meu, sita prin care se cern toate relele vieţii ca la mine să ajungă doar zâmbetele şi bucuriile! Amintindu-mi mi se înceţoşează de emoţie şi fericire ochii şi ştiu că nu am să pot mulţumi vieţii şi lui D-zeu niciodată pentru iubirea lui, pentru el, dar am să încerc cu fiecare clipă de a mea să trăiesc frumos, fericită şi să aduc numai lumină în viaţa lui şi a noastră!
Nu, nu este o poveste de dragoste...sau, poate totuşi este!
Dragostea, dragostea poate exista pentru omul de lângă noi, pentru copii, părinţi..., pentru natură, pentru locuri.
Dragostea mea, una dintre ele este cea care o simt uneori cum îmi strânge sufletul până îmi taie respiraţia de dor...
Dragostea mea este pentru un loc, care oriunde aş fi mă cheamă încet asemeni unei adieri, mă îmbrăţişează şi mă sărută rămânând în mine şi cu mine făcându-mi sângele să curgă asemeni unei cascade prin vene şi lacrimile să-mi stea suspendate între gene ce nu clipesc...de teamă, teama de a nu pierde tabloul pe care gândul l-a pictat în curcubee neuitând nici o culoare, nici o muzică, nici un glas, nici un loc!
Dragostea mea este pentru o poveste...căci locul meu s-a născut din poveste, este o poveste şi va fi mereu o poveste! Nu este o regiune, nu este doar un loc pe hartă este...poveste!
Este povestea pe care uneori adormită sub dudul din curtea bunicii o aud cum mi-o povesteşte vântul, păsările, Trotuşul ce susură în spatele grădinii...pământul pe care stau întinsă şi iarba care atingându-mă din când în când vrea parcă să mă ţină trează.
În povestea mea iernile acoperă umerii Dochiei până în priviri...aruncând către noi scânteiuţe pline de strălucire...licuricii iernii. Bătrâna mireasă îşi plimbă basmele peste tot poposind apoi pe frunţile încărunţite ale Munţilor Vrancei...care din când în când obosiţi de timp şi eternitate scutură pământul:
"- Suntem vii!!! Tremurăm de viaţă încă...De viaţă şi căldură! Continuăm să trăim...! Şi voi sunteţi vii!",
iar apoi seismul din sufletele lor adânci şi pline de lavă caldă răsuflă uşurat...tăcând!
Tăcerea! Tăcerea în Moldova parcă umblă în vârful picioarelor să nu trezească timpul, să nu trezească îngerii adormiţi de printre noi şi pe Dumnezeu care ne contemplă din turla fiecărei mănăstiri sau biserici atunci când se odihneşte din mersul lui pe dalele străzilor îmbrăţişând oameni. Oamenii acolo merg cu D-zeu de mână şi-l privesc în ochii dimineţile când se opresc la taclale cu EL!

Zâmbesc...îmi vin în minte "Întrebările" lui Stănescu:

"Nichita Stănescu - Întrebări

Trăim un prezent pur?
A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu înţelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Există timp acolo unde nu este nimic altceva?
Timpul este fără să fie?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
Inima mea bate în timp?
Sunetele, mirosurile,
pipăitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului?
Timpul este legat de lucruri?
Timpul este legat de cuvinte?
Gândurile sunt timp?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
A fi, înseamnă timp?
A avea, înseamnă timp?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mână sau de buzunar,
de perete...
Ne rugăm luând cunoştinţa
de bataia lor înscrisă pe cadrane..."

şi rostindu-le asemeni unor psalmi privesc şi eu ceasul...poate îmi ticăie şi mie D-zeu o secundă doar pentru mine!
Sub gene vântul îmi aduce nămeţii ce urlă şi ţipă trezind zgomotele de săbii şi lăncii, tropotele de cai şi clopotele bisericilor de peste veacuri. Ca un trăznet de tun...ceaţa groasă ce mi se ridică din priviri îmi aduce aproape clişee...trupuri de oameni sfâşiate până în suflet de baionete...vocea suavă şi puternică a Ecaterinei...bariera de glasuri:
"- Pe aici nu se trece!"..., iar Mausoleul plânge cu flori de tei! Siberia îşi retrage încet viforul ce ne pălmuieşte feţele până la lacrimi..., iar culorile încep să se împrăştie asemeni unor vopsele de ulei...înrămând în magie!
Munţii par mai înalţi atunci când ceaţa se ridică şi simt cum asemeni unui cerc de frumuseţe îmbrăţişează totul trimiţând şoimii în înalturi să ţipe a primăvară!
Trotuşul şi Siretul, obosind de atâta gheaţă îşi scutură apele năvalnic către vale zburdând asemeni unor copii scăpaţi de pedeapsa părinţilor. Ici şi colo pe maluri apar ghiocei şi toporaşi, fluturii dansează în stropi argintii de flori şi frunze, iar păsările ne readuc zâmbetele.
Lacul de Argint îşi cântă sălciile, teii, iar valurile se rotesc cercuri, cercuri printre salturile încă molatece ale peştilor.
Deodată se aude un şuierat puternic şi mă trezesc privind pe fereastră! Zâmbetul nu mi se mai şterge de pe chip, inima îmi bate nebuneşte, lacrimile îmi curg fără să le pot opri, dar..nici nu vreau şi strig cât de tare pot...în mine:
"- Am ajuns acasă!!! Am ajuns în Moldova mea...în povestea mea! Am ajuns la dragul meu!!!", dar cu dragul meu...va fi o altă chemare însă acum mă aşteaptă emoţionat pe peron!
E ultima dată când trenul vine fără amândoi! Fără el nu mai plec şi nu mai vin de nicăieri!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (14):


*** - de Guinevere la: 02/05/2007 07:03:48 Modificat la: 02/05/2007 07:37:18
Seamana cu o poveste despre un suflet grasut si rasfatat, gadilat cu pana la talpi pentru a stoarce o lacrima. :o)
#192791 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de Lady Allia la: 02/05/2007 08:42:20
:) interesant comentariu :D. Suflet grasut si rasfatat...poate ca sunt! Poate unul cu burtica :))), dar lacrima nu, nu vreau sa storc. De ce sa storc? E doar un dor acut, acut de "acasa". Sunt amintiri insirate...un fel de lantisor de matanii personal. Multumesc Guinevere pentru popas!
#192811 (raspuns la: #192791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de Sancho Panza la: 02/05/2007 10:18:39
degeaba. nu merge...:(
in efortul lui de a fi induiosator, textul asta gafaie aproape de lesin la sfarsit.
ce-i lipseste: naturaletea.aerul!!!
poftim, poate prin comparatie o sa fie mai clar ce spin : o proza tot despre parinti si calatorii cu trenul.
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/9838/1
#192831 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sanchita... - de Lady Allia la: 02/05/2007 10:35:40
Mi-a placut esteu...cu adevarat! Multumesc de link!
Mulţumesc şi pentru faptul că nu ai obosit să mă citeşti şi să îmi dai sfaturi! CHIAR îţi mulţumesc!
Nu ştiu..., nu ştiu ce să zic! ŞTIU că greşesc undeva, defapt mai sinceră să fiu greşesc pentru că habar nu am de ce mama naibii complic prin tot felul de încârlibături frazeologice lucrurile şi sentimentele care ar trebui să fie simple...să curgă natural...aşa cum le şi gândesc, cum le simt!
Ştii...cred că aici pe cafeanea, poate din prea mult respect pentru unii dintre voi încerc să îmi ridic ca şi un copil entuziasmat standardele şi...aşa chiar nu va ieşi nimic!
Mulţumesc...
#192836 (raspuns la: #192831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
LA - de picky la: 02/05/2007 10:48:29 Modificat la: 02/05/2007 10:48:49
De unde pana unde tagul Eseuri
#192837 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky - de Lady Allia la: 02/05/2007 11:37:10
Da unde sa-l plasez? L-as pune la personal, dar nu este acest tag!
#192853 (raspuns la: #192837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de picky la: 02/05/2007 11:42:55 Modificat la: 02/05/2007 11:44:04
Dupa teoria asta poti sa-l postezi si sub tagul bancuri.
Site-ul iti permite sa creezi un tag daca nu exista unul potrivit.
Tagul personal, daca-l infiintezi, trebuie declarat si inregistrat la Camera de munca sau barem la serviciul de cadre al cafenelei.
#192855 (raspuns la: #192853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
catre * * * - de cher la: 02/05/2007 11:45:15
Oameni buni, ce v-a apucat? Un om si-a expus o amintire, o stare sufleteasca, vi se pare ca voia sa fie publicat in Romania Literara ?
Mie imi place ce ai scris.
#192856 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cher - de picky la: 02/05/2007 11:54:10
Da-i numa' idei ... si-o sa-i bombardeze si p-aia.
#192861 (raspuns la: #192856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:)))))))) - de Lady Allia la: 02/05/2007 12:27:17

...picky!!! Ai cosmare cu scrierile mele care te napadesc de peste tot??? :))) Doamne fereste omule...daca nu m-as fi obisnuit cu felul tau de a fi...cred ca deja vorbeam singura prin casa!
#192875 (raspuns la: #192861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cher - de Lady Allia la: 02/05/2007 12:29:08
Multumesc pentru ganduri! Ai dreptate...sunt doar niste amintiri de suflet, ganduri, doruri si..cam atat.
#192877 (raspuns la: #192856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de picky la: 02/05/2007 12:41:31 Modificat la: 02/05/2007 12:47:48
... cred ca deja vorbeam singura prin casa!
Dovedeste ca nu o si faci deja.


Ai cosmare cu scrierile mele ...
Cu pluralul asta, data trecuta cand ti-am zis de el ca-i agramat, ai spus parca ca-i din graba scris si ca de fapt tu stii cum e corect. La fel si cu palmele care la tine-s palmi, in alt loc. Iata ca-i de fapt adanca labilitatera gramaticii tale. Un motiv in plus pentru care veci nu vei fi poeta.
#192887 (raspuns la: #192875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky... - de Lady Allia la: 02/05/2007 17:03:28
"Dovedeste ca nu o si faci deja."
Acuma mai vrei să mă şi dau de gol?! :)))

"La fel si cu palmele care la tine-s palmi, in alt loc."

Tot în alte locuri am şi explicat de ce eu folosesc pălmi in loc de palme. Şi pot să îţi dau "n" exemple de poeţi care folosesc acest cuvânt! Faptul că eu folosesc pălmi şi în afara poeziei e pentru că mi-s ardeleancă şi "noa...aşea să zâce pă la noi pân Ardeal" :)!

În legătură cu greşelile mele gramaticale...văd că îţi place să mă tot "auzi" recunoscându-mi labilitatea şi lacunele, deşi am mai spus într-o discuţie anterioară că pentru asta nu am nici o scuză!!! Indiferent de motivele care m-au adus aici...nu am nici o scuză decât să mă reabilitez într-un fel sau altul...în primul rând din respect pentru mine! Unele da..sunt făcute din grabă...deoarece mă rog..aşa sunt eu, dar multe dintre ele CHIAR sunt greşeli gramaticale! Scoate-mi ochii de câte ori ai să mai le vezi, deoarece nu am să fac altceva decât să îţi mulţumesc sincer!

...iar la coşmaruri...habar nu am de ce le zic mereu coşmare :(((.

"Un motiv in plus pentru care veci nu vei fi poeta."
...Nu vreau să fiu poetă! Mi-ar place! Aş fi o ipocrită să nu recunosc că mi-ar place să ajung la acea performanţă, dar nu, nu cred că am să ajung vreodată poetă! Poate voi rămâne mereu ce sunt azi...o persoană stângace în ale scrisului care încearcă să scrie ceva bun..., care aşerne pe hârtie ceea ce simte la un moment dat. Uneori o fac mai bine, alte ori dau urât de tot cu bâta în baltă..., dar mă simt oarecum împăcată cu mine când scriu!

Şi... :)))), chiar dacă mă enervezi de îmi sar capacele ştii că te iubesc nu? :DDD Oi fi masochistă!!! :)))))))))

#192949 (raspuns la: #192887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu fiti rai! - de brod la: 22/05/2007 14:33:33
de ce ii aplicati acestei scriituri niste rigori pe care nu le-a pretins? femeia recunoaste ca nu scrie proza, pur si simplu a plonjat in niste amintiri...exista acolo (pentru cine stie sa caute) o anumita vibratie. nu tehnica literara, nici talent, nici pretentii. si atunci...?!
#199617 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: