si totusi... te iubesc.

asta era continuarea, nu? :)

E la latitudinea cititorului:) Ca de aia se vorbeste despre "opera deschisa". Pune fiecare de la el ce crede de cuviinta:)

oki.
pe mine atata ma duse mintea, atata scrisei :D

Cititorul a spus, si pe latitudine si pe longitudine, te iubesc...Eu nu vad ce altceva merge acolo...peste puncte-punctele tale :)
Da' eu....:)

asa cum zici. nu te duce mintea, o duci tu pe ea:))):P

sau o las dusa, cand apare cate o poezioara de-asta asa faina, care spune in locul meu ceea ce e de spus..ca io ti-am zis, mie mi-au murit cuvintele :(.
dar asta nu inseamna ca nu ma regasesc in ale tale, sau in ale altora care nu-s muriti, ca mine...:)

ce bine ca existati voi!

cat adevar se ascunde in spatele pleoapelor?

Padurea a plecat in bejenie
Lasand in urma trunchiuri ostenite
nisipurile miscatoare nu mai au putere
ori poate nu mai vor ca sa inghita....

Pai voi, fetele astea cu inorogi in suflete nu vedeti decat iubire la tot pasul :)

Uite ce frumos stii tu sa spui cum ti-au murit cuvintele si cum altii nu-s muriti:) Pai asta-i poezie pura ! Imi pare rau pentru simtirea dureroasa din tine, da-mi pare bine pentru poezia vie care esti ?

cat adevar se ascunde in spatele pleoapelor?
Zicea unu, Goethe, despre "poezie si adevar" cum ca nu se pot separa. Io zic ca are dreptate, cu conditia ca poezia sa fie poezie adevarata. Ca daca nu-i, minte de ingheata simtirea in tine.

In ziua aceea, cand Inorogii mei nu vor mai fi, si-or pleca luand cu ei si dragostea, ca e zidita in ei, o sa devin umbra miscatoare si-oi imbraca lunga camasa si masca realitatii...
Si nu va mai fi nimic pe dedesubt, nici de aratat, nici de vazut....
O sa-mi moara si ierburile si visele si-oi deveni ordinara. O obisnuinta printre obisnuinte obisnuite.

Iar pana-n ziua aceea, o sa sper ca ea nu va veni niciodata.

Nu suntem decat Footprints in the snow, Alexule. Si numai dragostea impiedica realitatea sa ne stearga de pe fata pamantului...
Tu nu te uiti la tine?
Tu nu vezi ca doar din dragoste mergi mai departe?
Nu-mi spune ca nu. Fac asta si stiu cum suna pasul unui astfel de om. Asa il aud si pe al tau.
Ma iarta....

N-am pentru ce te ierta. Ai dreptate. Ma intreba picky cu cateva luni in urma daca sunt indragostita. Ce i-am raspuns lui atunci e un raspuns valabil si astazi si va fi probabil cat voi trai ca "footprint in the snow" si cu inorogi in suflet: da, sunt indragostita de ideea de iubire. Si asta n-are moarte:)

Hai sa ne pastram starea asta.
Indiferent ce se intampla.
:)
Si mai ales fara frica.

numai de ne-ar pastra ea pe noi:)

Ea ne pastreaza...Noi sa nu ne luam cu realitatea si sa uitam sa ne lasam pastrate.

I hope not. Chiar de muncim pe branci:)

Ce munca? Sa stai cu ochii deschisi? Cu ferestrele de la suflet si usa de la inima deschise....
Asta-i munca?
E doar curaj, sora mea draga :)

Io ma refeream la muncile lui Hercule, alea din real. Alea care ne mai scutura si ne alunga din visare:(

Dupa cum vezi, desprinsa de realitate mai sunt...
Noroc de ziua de luni si de aterizarea fortata. :))
Insa sper sa nu stationez prea mult. E o vreme de zburat................

Zbor placut atunci ! Ceea ce nu pot sa nu-mi urez si mie:)

Ne intalnim pe acolo pe sus...Inevitabil
:)

nu stiu daca-s tocmai poezie vie la ora asta... as zice mai degraba ca-s nod gardian.

de cateva ore bune incerc sa inteleg de ce mi se pare atat de...cunoscuta poezia ta!
acum m-am luminat:

nu ma stii dar imi esti,
nu te stiu dar iti pulsez in tample

noi, doua editii diferite
ale aceluiasi volum
de epigrame amare.

niste versuri de-ale mele, mai vechi...:)

multumesc pentru adierea asta cu parfum de amintire amaruie.

Gandurile noastre au facut punte peste timp si s-au iscat si in cuvinte asemanatoare.
Se mai intampla. Si atunci ai sentimentul apartenetei la o aceeasi rasa:)

Intortocheate si nebanuite sunt caile labirintice ale simtirii muieresti! :)

Idee de iubire zici? Pai asta nu-i idee, e ... panidee vanjoasa ca un manunchi de mreje. Cu aduceri si alte cele. :)

Vanjoasa zici ?:))) Te-ai contaminat, fara sa vrei, de la cuvantul "Hercule", mai jos pomenit de mine. Ca altfel nu-mi explic. Iubire vanjoasa:))) Moooor de ras:)))

panidee vanjoasa ca un manunchi de mreje.
Cum dreaq de ai citit iubire vanjoasa nu-mi explic decat prin ora nepotrivita pentru pescuitul printre vorbe. :))

Ma rog... De parca panideea s-ar imbraca mai bine in muschi decat iubirea:)))

Nici nu mai îndrăznesc să comentez. Rămân cu acel "şi totuşi..." de parcă ar fi vreo melodie. Nu mai zic nimic şi totuşi... :)

Nici nu mai îndrăznesc să comentez
Si de ce, ma rog frumos ?

Nu mai zic nimic şi totuşi... :)
Hai, ca ai zis destul :))