Ora de compunere (5) - "Strainul de dincolo"

daca sunt primit de Intruder!

Strainul de dincolo e un monstru. Isi mananca tatal dupa ce moare, in semn de pretuire. Isi face cruce cu stanga sau nu-si face deloc. E ala in urma caruia scuipa babele-n san dupa ce trece si-si spun printre gingii: "Ptiu, Necuratul!".

Strainul de dincolo pute a fetid si se apropie mereu de tine mai mult decat trebuie. Iti vorbeste despre lucruri personale ca si cum ti-ar zice "e treispe patruzeci si doi" si vrea sa-l duci sa vada Casa Poporului, tocmai cand tu te gandeai cum sa faci sa scapi de el.

Strainul de dincolo nu stie sa se imbrace. Mananca nu mai chestii ciudate, de culoare neortodoxa - niciodata frumos si nu pastreaza curatenia strazii. Dupa atatia ani aici n-a invatat sa zica Sarutmana pentru masa si crede ca toate femeile de aici se pot inchiria la fel ca automobilele.
Strainul de dincolo e mereu mai rau decat mine. Stiu asta din obisnuita.

strainul de dincolo? el rade cand eu plang. plange cand eu rad. i-am spus ca ma enerveaza foarte tare nimicul. "nimicul? pentru mine nimicul e cea mai apreciata trufanda. o gust in fiecare zi si tot nu ma satur" mi-a zis scalambaindu-si buzele si cu trei bale curgandu-i printre dinti. eu am parul negru, el e blond. eu am ochii mari de mirare, el mici de scarba. tot ce iubesc eu, el uraste. strainul de dincolo... de oglinda.

Prolog:Daca a aparut mesajul meu, inseamna ca am fost acceptat!Sau nu?
Eu totusi am un mica!

Era mic, vreo 4-5 anisori si in fiecare seara era incuiat in camera lui si i se stingea lumina, iar mama ii spunea pe un ton imperativ ca ar fi bine sa se culce imediat.
Dar el nu putea dormi,din cauza fricii si a zgomotelor din camera vecina, dormitorul parintilor.
Intuia ca era STRAINUL dincolo, pentru ca tatal lui murise de curand.........


Epilog:Mai am!

nu te mai fasoli atat!
normal ca te "primesc"
daca vrei te iau si la mine acasa, sa-i tii de urat la nevasta-mea cat sunt eu plecat...:))

apropo de epilog: mai pune! :D

isi cauta vorbele ca si cum si-ar cauta cutitul, pe pipaite.
le-adanceste-n mine, apasand incet, cu-n zambet aniversar pe chip.
ranjesc, la randu-mi, rasucindu-i un gand ascutit imediat sub omoplatul stang.
scrajenste dar nu-mi da drumul.
simt lama rece a altei vorbe licarindu-mi pe pulpa.
ma aplec surazand, ridic barbia si apas clar, pe silabe.
de partea cealalta un galgait ma-anunta c-am reusit:
cu capul pe spate privindu-ma-n ochi, rade-n tacere, adulmecand neprevazutul.

nu-l recunosc decat dupa platosa-nsangerata.
ma stie amusinand urma sangelui mereu proaspat.

Strainul de dincolo e omul simplu care se imbraca in fiecare zi altfel, si face aceleasi lucruri mereu. Strainul de dincolo e omul care este indiferent, e omul care nu cunoaste sentimentele.. si care raneste oameni, poate fara sa-si dea seama..Nu iubeste copiii, nu iubeste femeile, nu iubeste rasaritul, apusul...pasarile si cerul, nu se iubeste pe sine.. Strainul de dincolo, e omul care mi-a furat inima si-a plecat...

straniul de dincolo e pustiul ce apasa prezentul atunci cand el e mai frumos...
straniul de dincolo e o usa care se deschide numai la nevoi
starniul de dincolo e fereastra spre viitor
straniul de dincolo e o masca asezata la masa cu uratul
straniul de dincolo..apasa cu putere surasul tanar al unui copil ce incerca sa si urmeze visele.
straniul e dincolo unde noi..nu se stie daca vom fi candva

as sugera si eu un titlu:'cutia cu vise'.se baga cineva?:)

Venit pe aripile crivatului, mi-a batut in geam. Am tresarit speriata, dar i-am deschis. Raceala lui ma paralizase. De ce oare? Sa fie, pentru ca intuiam ca avea sa-mi ceara Tribut?
Strainul de dincolo de fereastra odaii mele era nemilos si crud.
Dar il asteptam...
Stiam ca ma va lua cu el in lumea-i ingheata, in care nu exista sentimente ori dorinte ci numai un vid imens.

as sugera si eu un titlu:'cutia cu vise'.se baga cineva?:)

aualeo!...pai ne bulibasim si ne lovim p-aici cot in cot!
poate pun tema asta intr-o "ora de compunere" urmatoare!
...sau de ce nu faci tu alta conferinta, asemanatoare?
vezi, cucopiroaitaru titlului...schimbi si scuturi! :D

Strainul de dincolo nu exista. Cineva la inventat, asa ca o sperietoare pentru clipele pe cale de a adormi. In timp, garderoba lui a inceput sa nu mai incapa-n imaginatie. Preventiv, a fost prins intr-un cui, tocmai sus, sub tavan. Conform fisei postului, are atributii cu ajutorul carora isi binemerita rasucirea cu cheia. Vine din tzara cantoanelor si e colorat in kitsch. Ceasul cu cuc.

strainul de dincolo are intotdeauna numele pe care vrem noi sa-l aiba si face mereu ce ne e noua teama si ne-am dorit mereu sa facem.
strainul de dincolo i-o metafora.
de-obicei ii zice 'alter ego'.
sum.:)))

Phiii. Credeam ca-i postasu'.

Nu-i postasu, nu-i postasu ! Ala suna intotdeauna de doua ori. Ii lupu, iti spun io.

Adeca ceas cu ... lup?
Tulvai Doamne, capitalistii astia nu mai stiu ce sa enventeze.

Strainul de dincolo exista asa ca o sperietoare pentru clipele pe cale de a adormi.Cineva la inventat preventiv,in timp.
Conform fisei postului, are atributii,
garderoba lui a inceput sa nu mai incapa-n imaginatie.Kitschul colorat isi binemerita rasucirea cu cheia.
Cucul cu ceas nu vine din tzara cantoanelor.

E doar papagal:)

Te rog nu ma bombarda ca si asa m-a "muscat" o albina .Doar imi incerc talentele:))

Mah, tu vreai sa-ti faci ceasornicarie? :)) Sau impaiezi paseri pentru vreo ceaprezarie? :))

Mai Rodico, tu il minti,
Albina chiar are dinti. :)

Curiozitate hilara : aparatul bucal la albine e de tipul supt-lins. Autentic si stiintific spus. :)

Pasarele, mii si mii,ca sa pun la palarii:))
Penele nu ceasurile.Da' cum o fi o palarie cu ceas?

de viespe ii gata sa plateasca cu viata.

Adevarat. Prin pierderea acului, se sinucide cumva. La viespe acul se regenereaza.

Dar si unele si celelalte sunt fiinte ... sociale. Spre deosebire de oameni.

De unde sa stiu ce m-a "muscat"?
Dar cred ca pina aflu ma omoara Intruderu pentru trollare:)

De unde sa stiu ce m-a "muscat"?
dupa semnele de dinti.

da,da amprenta dentara isi spune cuvintul intotdeauna.

mai ales la autopsie.

era o sugestie.atata tot.

Aparuse din senin, nebagat in seama, starnind abia tarziu intrebari ca: "de unde?", "cand mama naibii?!" sau "care l-a mai vazut p-aci?". Oricum, nu s-a putut stabili cine l-a vazut primul si nici cand aparuse.
Cel dintai lucru care-ti sarea in ochi si te deprima brusc de fiecare data cand il priveai, era uratenia. Era atat de urat, incat te fascina.O conformatie ciudata, neregulata si profund dizgratioasa. Al doilea, era lipsa de comunicare. Nu voia sau nu stia sa comunice cu nimeni. Orice incercare se solda cu un esec, pe undeva, consolator. In sfarsit, cea mai ciudata insusire, era de a se face neobservat, cu toata uratenia iesita din comun. Devenise atat de evidenta aceasta capacitate contradictorie, incat nu a observat nimeni momentul aparitiei unui frate geaman, in proximitatea-i deloc invidiata.
Prima tendinta a fost de izolare. Ne intrebam cum am putea face asta. Cineva ne-a adus la ordine, spunand ca nu putem izola pe cineva care se autoizoleaza. Normal, am conchis logic. Brusc, mai aparusera doi, identici cu primul. De data asta, am prins miscarea, privind stupefiati cum doi dintre noi se transforma incet, mutind si preluand din mers insusirile primului. Panica incepuse.
Asa cum era de asteptat, alarma se porni cand era deja prea tarziu. Transformarile se tineau lant, cuprinzand toata zona. Lupta nu isi mai avea rostul, sansele disparusera peste noapte. Inclusiv interventiile divine, care de obicei veneau la timp, devenisera inutile. Cei trimisi sa ne apere erau coplesiti de tacuta uratenie. Oare daca am fi stiut...


Metastaza. Cuvintele au cazut brusc, coplesitor de nemiloase. Poate daca l-ati fi adus mai devreme...Apoi, formalul: Imi pare rau...

In anul 1998, societatea sa comerciala a fost preluata de un concern austriac,
care a venit cu 4 oameni, dintre care unul seful lui direct.
Discutiile vreme de de vreo cinci ani s-au purtat prin intermediul secretarei( o sasoaica), deoarece a fost admonestat ca nu cunoaste germana, iar el a replicat:''suntem 3500 de oameni, ai putea sa inveti limba romana, din respect pentru ei si pentru faptul ca tu ai venit in Romania si nu invers!''.
Dupa cca. doi ani de zile, in care a rezolvat asa cum stia el mai bine sarcinile primite, conducandu-si seful austriac prin hatisurile birocratiei romane si invatandu-l ca este mai bine sa dai un comision(cititi cum vreti), pentru a recupera de la societati de stat sume importante, zic, a fost chemat dupa orele de program in biroul impozant si a fost pus in fata unui tanar, care ii lua locul si sfatuit sa-l invete in trei ani tot ce stia( ca parca pe el il invatase cineva).
Si asa au mai trecut trei ani de suferinte psihice, dupa care s-a pensionat(fiind sfatuit de toata lumea sa plece; cu tot mai ramasesera 500 de oameni)
Dar la plecare, nu si-a luat ramas bun decat de la romnai, ''strainul de dincolo'' a ramas nesalutat.

pai bine mai, alt titlu n-ai gasit si tu???
dintre sute de catarge te-ai oprit taman la asta, sa-mi strici fasungu'! :)))
nush' cum dracu' dar e misto textul!
daca nu era titlul, nu-l citeam acum! :)))

nu te omor, ai voie sa trollezi cat te tin puterile!

profit si-ti spun aici: multam pentru atasamentul din mail!
mi-a placut mult, aproape ca m-am reintegrat! :D

Cu un an inainte de a muri, tatal sau(aceasta se petrecea in 1980)i-a dat un plic mare galben,legat cu sfoara si i-a spus:''pastreaza-l, poate iti va fi de folos, cand se va da pamnatul inapoi''.
Bineinteles ca el nu a aruncat plicul, dar l-a zvarlit enervat la subsolul blocului, in boxa sa.
In 1990, sa-si ia la bataie nevasta din pricina plicului pe care nu mai stia unde-l pusese( dupa doua zile de cautari l-au gasit nedeteriorat).
Ce continea plicul?
Registrul de rol funciar din 1941 al comunei(scris cu cerneala violeta) si titlul de proprietate al bunicului emis de Regele Ferdinand dupa primul razboi mondial.
Asa ca, si-a luat inima in dinti si a plecat in comuna argeseana unde traisera stramosii lui.
Aici a fost intampinat de o atmosfera ostila, era un ''STRAIN'' de satul lor, lucru ce l-a determinat sa se duca direct la preot la biserica, unde s-a facut inteles.
Apoi la Primarie, el, preotul, invatatorul si primarul au infiintat o comisie de retrocedare a pamanturilor, bazata pe registrul care zacuse zece ani la ''naftalina''.
De atunci, au trecut multi ani, se duce in sat la verisoarele lui( carora le-a cedat pamantul sau) si este primit ca un localnic, nu mai este un ''STRAIN"!

strainul fie ca e dincolo ,fie ca e aici va ramane acelasi izvor de temeri ,sperante ,ganduri haotice si a tot ce mintea si sufletul pot plasmui. Strainul este ,incompatibilul sufletesc,neputinta mintii de-a distinge ,lipsa perceptiei corecte,...
Straine fie-ne !durerea ,ura ,neputinta ,...
mai adaugati si voi :)
rolia

Offtopic, cu SCUZE!
Intra te rog pe topicul:''Coltul meu''(diverse)
si spune-mi unde gresesc!
Sa nu te sperii, acum sunt Mathusalem( sper sa nu traiesc atata), in realitate tot ala cu:''mai am una mica''sunt!
S-auzim de bine!

trec cu conditia sa-ti iei si un nick de femeie!
vreau sa-ti fac declaratii de dragoste, mi s-a pus pata!!!

radem un pic:iti place ''Matilda'' , ca nu prea l-am vazut pe aici?

da, imi place!
daca nu iti iei nick-ul Matilda, sa dau in nebuneala!
go! :D

cu voia administratiei va reveni la vechiul nick, iar Matilda a castigat concursul de secretara!
PS. Voi reveni cu unele mici, sa ma mai linistesc si sa ajung la normalitate.

Ploua marunt mocaneste afara, era o vreme sa nu dai un caine afara din casa.
Si totusi el iesise, ca sa se duca la Cafeneaua lui preferata, fara umbrela, fara sapca, doar cu gulerul trenciului ridicat.
Intr-un sfarsit a ajuns, Cafeneaua era luminata feeric pe dinauntru, se auzea muzica in surdina, peste care se suprapunea murmurul conversatiilor.
Si venea o aroma de cafea, prin geamurile intredeschise, de-ti lasa gura apa!
Nu erau locuri libere si nici vreun semn ca cineva va pleca devreme, desi cu bunavointa se mai putea gasi un loc.
Atunci, pentru ca erau si mese afara, a luat loc la una, dupa ce in prealabil a sters masa si scunul cu batista si a deschis umbrela de soare.
Chelnerul a venit plictisit, cu umbrela deschisa, i-a luat cam in scarba comanda si i-a adus-o intr-un tarziu.
El statea trist, cu apa siroindu-i pe par, privind cu jind la ceilalti care se veseleau inauntru.
Si atunci a inteles, ca nu era dat afara de acolo, dar nici primit inauntru,pentru ei el era STRAINUL de dincolo..........

STRAINUL DE DINCOLO


Drumul pe care o luasem nu-mi inspira mai multa incredere decat o mlastina cu nisipuri miscatoare. Cei doi slabanogi imi indicasera insa drumul din defileu ca fiind cel mai scurt pana la satucul unde speram sa gasim o farama de adapost, daca nu un han, ceva. Ce banuiam se adeverise deja de mai bine de doua ore, adica noaptea cazuse peste noi cu viteza specifica latitudinii, fara surlele si trambitele carora li se zice amurg. Copilul adormise deja iar Aisha incerca sa tina ochii cat mai bulbucati, "sa vad eu drumu!", lucru care ma enerva la culme, mai putin acum. Inca o pereche de ochi erau o binecuvantare pentru ai mei, deja obositi.
Panoul hexagonal al unui STOP luminat de un felinar si o bariera abia ghicita ma facura sa incetinesc si apoi sa opresc, pe marginea drumului, desi se putea ghici usor ca nu mai trecea p-acolo nici dracu'. Lasand farurile aprinse (bateria era noua), am linistit-o pe Aisha si am coborat in praful de doi tzoli. Abia atunci am observat micul canton de dincolo de rapa, cu un felinar la usa si altul in interior, la geam. Crapatura avea o deschidere de vreo paisprezece-cicisprezece metri si era traversata de un pod suspendat, din scanduri, deloc imbietor.
"Hei!" am stigat cu vocea gajaita de praf si nefolosire, spre ceea ce banuiam a fi silueta cantonierului, inapoia ferestrei. "Mai avem de asteptat?" .O slaba miscare sau o palpaire a flacarii felinarului de la fereastra ma incuraja, dar nu indeajuns pentru a ma aventura pe podet. "La ce ora trece trenul?" am strigat, cu mainile facute palnie. Raspunsul a venit prompt, insa sub forma de ecou. Dupa o vesnicie, usa se deschise, de data asta cu un dres de voce, urmat imediat de raspunsul venit de sub felinar. "Mai aveti de asteptat, domnule!". Era cat pe ce sa pic in curul meu lat, ajutand la formarea santului de pe marginea drumului. Parca vorbise crainicul de la BBC, cu accentul lui londonez cu tot! Pana si uniforma (m-am frecat la ochi) parea, in lumina slaba, curata si cu nasturii incheiati pana la gat. Momentul trecuse deja, pana sa inchid gura ramasa cascata si s-o deschid din nou, omul inchise usa odata cu palpairea ambelor felinare.

Aisha ma intampina cu un cascat din care am reusit sa extrag un soi de "Cat mai stam?" anemic. "Habar n-am!", am raspuns la fel de voios, trantindu-ma in scaunul moale odata cu o tona de oboseala si lehamite. "Tre' s-o ridice pan' la urma..."

Ma trezi brusc zgomotul infernal al unui motor care trecea in viteza, insotit de un claxon care imi infigea piroane de doua's'cinci in creier, drept prin moalele capului. Dumnezeii si sfintii invocati s-au risipit repede, cand am aruncat o privire la ceas. Noaptea aproape trecuse. Cand am invartit cheia in contact, am inceput sa-i invoc din nou; bateria era pe moarte. Adormisem cu farurile aprinse. Mi-a luat inca o ora pana ce, oprind toate contactele, am reusit sa dau putina viata acumulatorului, atat cat sa porneasca masina. Era deja ziua cand am trecut de bariera ridicata.

Intrarea in sat era blocata de multimea pestrita, adunata in jurul a nu se stie ce. Cand ne-am apropiat destul pentru a zari cate ceva prin franturile trecatoare create de trupurile in miscare, mi-am dat seama ca priveam stupefiat la ceea ce ramasese din masina care trecuse in viteza pe langa noi. Parbrizul spart, luneta asijderea, orbitele goale ale farurilor se cascau sinistru dinspre radiatorul care inca mai fumega. Cele trei persoane, carora nu le puteam identifica sexul, erau inca in masina, avand chipurile strambate intr-o grimasa de uimire si groaza. Uimit, am intrebat in stanga si-n dreapta ce se intamplase. Abia dupa ce am oprit o juma' de duzina de oameni, unul a rostit intr-o engleza aproximativa:" Rahormi. Ataca doar noaptea". Cu greu am mai scos de la el ca ataca doar in jurul satului. Cand i-am spus ca am fi putut fi noi in locul celor din masina, avand noroc cu bariera si cantonierul, a inceput prin a se uita ciudat la mine si a terminat intr-un hohot de ras: "Ce canton, ce cantonier, dom'le! Bariera aia n-a mai fost coborata de mai bine de 50 de ani! Iar ultimul cantonier, un englezoi ratacit p-aci, e mort de tot atat timp! N-ai vazut ca nu mai exista nici cale ferata? Hi, hi, hi!" facu un semn spre cap cu mana, semn pe care l-am ignorat cu buna stiinta si pleca, chicotind in continuare si facand gesturi numai de el stiute.

Am plecat din sat in aceeasi ora, neluand cu noi decat ceva mancare, fericiti, totusi ca, in ciuda pacatelor multiple, o mana a reusit sa ne protejeze. Mana strainului, de dincolo...

Sincer, mi-a placut foarte mult! Ar trebui sa pui mana la scris mai des, poate asa vom avea si noi cui sa dam Nobelul. :) :P

P.S. O singura observatie de ordin tehnic 'Cele trei persoane, carora nu le puteam identifica sexul' suna de parca ai vorbi un medic legist si nu e cazul, nu? :) E si redundanta formularea, cui ii mai pasa (exceptand necrofilii :))) de sexul alora de-au murit? ;) Inca o data, bravo!

ca nu scrie decat la concursurile lui Intruder!

Mersic. Am doua voturi!:)

ai, domnule...ai trei ca eu te votez cu amandoua mainile.:)

ca io votez si cu picioarele :)))

p.s. mi-am amintit de neste cunostinte care dupa cateva beri se-ntreceau care si-a rupt mai multe coaste, maini, picioare in copilarie; de toata jena... ase si je :D

Ai si votul meu! Felicitari!

am plans citindu-te, serios. cu lacrimi de elefant! am terminat servetele si am trecut la hartie igienica. oh dear, mi s-a infundat wc-ul de tristete!

zaraza

misto asta cu "stop joc", neh?
ca in cazinouri sau cum era odata la "Eurobingo"! :))))))))

deci, inchei editia asta si tot ce se va publica ulterior, va fi offconcurs!
nimeni nu are stocuri de servetele, nu vreau s-o pierdem pe zaraza!...clar?!

"Premiul" se acorda utilizatorului M a o, pentru ambele texte si se gaseste aici:

http://www.youtube.com/watch?v=vLvy-4ima-c

restul, bea o bere cu mine la masa din coltz!
lui Anghel nu-i dau premiu, ca sa-l oftic si sa-l stimulez si pentru viitoarele concursuri.
ce? nici io nu sunt mister cafenea!!
ii dau totusi un premiu, nu ma lasa inima!...deci:

http://www.youtube.com/watch?v=MNTLb_nRxJA

p.s.
Mao, pacat ca nu scrii pe cafenea...
nu ca n-as fi bucuros ca imi mobilezi conferintele, dar scrii bine si locul textelor tale merita sa stea intr-un blog!

Mancati-as, sa moara mama, citesc biblia si plang cu tot neamul meu!
Sa-ti fie de bine, Conasule!

Mao, pacat ca nu scrii pe cafenea...

Pai, nu suntem pe cafenea?:)
Unele titluri ma inspira. E destul de greu sa ma pun in fata calculatorului si sa imi impun: Scrie!... Asa ca scriu pe unde si cum apuc, daca apuc:)

Apreciez aprecierile...:)

cand apare si cu ce tema( sper ca nu sexuala)?

aveam una la cuptor, dar nu s-a copt in timp util
cand o fi gata se va transforma in blog, cu dedicatie :)

da, pe cafenea dar am vrut sa zic pe un blog din cafenea! :))

apreciez ca apreciezi...:)))

cum zici tu si-apoi mancam. :D
cu atat mai bine, pune-o in blog! :)

Unde sunt compunerile de altadat?
Cand mai pui de un concurs de compunere?