te provoaca sa gandesti
Ploua... Va rog opriti-va din citit si reveniti la verbul de inceput. Ploua. Concentrati-va un pic... Ploua. O umiditate densa invaluie atmosfera si e noapte. Felinarele fumega. Evident e din cauza condensului. Insa revin. Ploua, e umed, e noapte si felinarele fumega. Noi stateam pe balcon, infofoliti in aceasta ploaie de primavara, si ne uitam la masinile parcate. Unele corect - apartinand unor oameni fara doar si poate pedanti, altele la repezeala - grabit, cu gandurile aiurea sau preocupati.
Asfaltul e portocaliu, cerul intunecat. Stropii fac ca obiectele din jur sa straluceasca stins, ni se face frig, ploua. Oamenilor le e frica de poezie. Cineva spunea ca le e frica pentru ca nu mai le e frica de carne. Odata dobandita cultura sexului a disparut pudoarea. Iar atunci pudoarea a cuprins poezia. Noi insa respiram aerul rece al noptii, umed si rece, si numaram picaturile luminate de felinar: un, doi, trei. patru, sase, doua zeci, saptezeci si patru sute, o mie dua sunte si un pic... Radeam pentru ca nu ajungeam la o concluzie. Si ne certam razand, ai gresit, ba nu... Cred ca picaturile de ploaie nu pot fi numarate. Intr-o zi am intrebat un artist ce simte cand picteaza. Mi-a spus ca zboara. Un altul mi-a spus ca se sparge in particule de culoare. Iar un altul ca nu simte nimic. E un verb. Picteaza. Noi, cu barbiile sprijinite pe bara balustradei de pe balcon, ca niste copii, priveam strada si ascultam muzica... Un bas profund, lent, simplu si sigur. Niste arpegii sintetice, un acord de pian. O voce feminina delicata: ¨what kind of full am I? / just this, what is?...¨ Nimic special... Priveam oamenii cum ieseau din scarile blocurilor, si din usa edificiilor deschideau portierele masinilor. Trotuarele sunt foarte inguste, nu le-ar fi dat prea mult timp sa se ude, insa ei erau prudenti. Si pedanti. Nu vroiau sa se ude pe hainele de sambata seara. Picaturile cadeau insa insolente si indiferente. Nu le pasa ca oamenii astia poate se duceau la niste intalniri importante, unde discutiile ar fi inceput cu un: ce vreme rea, da domnule, asa e, si tocmai acum la sfarsit de saptamana... Fumam. Concuram felinarul in fumegari. Uite, suntem niste infumurati! Nu, singurul infumurat esti tu! Eu?! Da tu. Bine. Zambeam, taceam, priveam ploaia. Sper ca v-ati concentrat suficient si va amintiti: ploua, nu incerc nici o figura de stil. Pur si simplu incerc sa va introduc in atmosfera asta atat de intima, desi cred ca mi-e foarte greu sa o fac. Probabil ca nu stiu cum. Cand privim un tablou cred ca foarte greu putem zbura cu autorul. Si cred ca ne e din ce in ce mai greu sa ne spargem in particule de culoare. Probabil pentru ca am pierdut pudoarea. Si orice strop de poezie. Ploua. Si ascultam muzica. Daca iti acoperi urechile cu palmele muzica suna altfel. Puteti sa incercati. Si daca indepartezi si revi cu minile repede si repetat muzica e aceiasi dar se aude un oau oau... Probabil ca v-ati plictisit. Sau poate ca va intrebati unde vreau sa ajung. Hotarat lucru, nu sunt un scriitor. Nu pot sa redau ploaia, nu pot sa ma sparg in particule literare si nici nu ma pot transforma in verb. Pur si simplu ploua seara asta, ne simteam atat de bine, radeam, era totul atat de intim... M-am gandit doar sa stiti si voi.
comentarii (4):
multumesc
- de
gabriel.serbescu
la: 31/03/2004 10:41:50
de feed back si de umor:))
Sunt convins insa ca si Anglia compenseaza cumva
a plouat... a plouat cateva l
- de
odata
la: 31/12/2004 16:44:57
a plouat... a plouat cateva luni bune...zi de zi... la un moment dat a inceput sa ploua doar o data pe zi, apoi la doua zile, apoi saptamanal si la un momenta dat a stat. dupa un alt timp, a iesit soarele. a inflorit un copac: erau flori de portocal...un pinguin a reusit sa-si ia zborul, urmat de inca unul si de inca unul, formand pana la urma un stol de pinguini care planau relaxati ducand cu ei toate intrebarile mele... nu stiu unde a poposit acum stolul de pinguini, poate chiar in acea livada de portocali, poate chiar in balconul de pe care priveai ploaia...
un an frumos gabi boldish si o evolutie la fel de accelerata ca si cea pe acer o constat aici...
Ca sa stii m-ai introdus i
- de
(anonim)
la: 18/01/2005 19:31:28
Ca sa stii m-ai introdus in atmosfera de intimitate.Mie-mi place ploaia ,mi se pare ceva linistitor ,delicat sau chiar ceva romantic.
|
![]() ![]() cautari recente
"familia eseu"
"enunturi a venit toamna" "cum va asortati hainele" "limba engleza gualities" "cimpul derivativ soim" "portrete" "caprele irinucai" "in ce paduri se gaseste trufele" "ghezo de la reghin muzica de la cenaclu flacara" "imi place muzica arat" "enunturi cu iarba verde" "plante de gradina" "i-ti doresc" "priveliste" "esti frumoasa ca ziua de lucru!!despteapta nici nu stiu de unde atata desteptaciune" "manca ti as" "la 40 de ani bancuri" "mi sa parut" "fie-ti" "cetatea de scaun" "scenete pentru Anul Nou calul" "diferenta dintre un concert si o simfonie" "download carti gratisves" "lasa-l mai l-as lasa eu dar nu ma lasa el acum" "cetatenia germana" "diamante" "fire de timp" "din adancul firii pline de repaos" "epoca de aur" "amintiri muzica" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
Ploaia devine starea normala a vremii ... Pana la urma te obisnuiesti si speri sa nu fii facut din zahar ca sa te topesti cand va fi musai sa iesi afara.
Bine ca e soare azi :)
Si eu am trait astfel de momente de intimitate privind ploaia, are ceva special in caderea ei monotona
Well done pentru acest text