Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despre dorinta de a fi mai tineri.


de Arcturus la: 31/03/2004 12:26:00
modificat la: 31/03/2004 13:13:08
voteaza:
Cand ajungem la batranete sau cel putin la o varsta mai inaintata ne dorim sa fim tineri insa cu experienta vietii pe care am acumulat-o de-a lungul vietii. De ce sa vrem sa revenim 16 ani dar cu experienta acumulata pana la 60? Asta este un caz cat se poate de generalizat. Daca prin absurd, ar fi posibila o intoarcere in tinerete impreuna cu transferul constiintei de la 60 sa zicem, oare chiar ne-am simti atat de bine precum am crede? Principalul avantaj al unui asemenea proces ar fi remedierea greselilor facute in trecut, poate obtinerea unui statut social mai bun dar nu unul cu mult mai bun, in general cred ca am fi superiori celor de aceeasi varsta. Insa ce va impiedica sa credeti ca nu veti face aceleasi greseli din nou sau nu vor mai aparea unele noi? De asemenea, caracterul nu se va schimba, nu te mai poti forma altfel, plus ca vei urma un drum cvasisimilar celui de mai inainte caci esenta gandirii iti este aceeasi, poate vei mai face niste mici ajustari la forma dar nimic mai mult. Ceea nu ati facut la 20 de ani atunci si v-a tot tulburat viata veti avea sansa sa infaptuiti in cele din urma dar ce va face sa credeti ca nu vor aparea noi neimpliniri. O repetare a vietii in ciuda transferului de constiinta, fi-ti siguri, nu va aduce prea multe innoiri, traiul vostru va fi dominuat ca si mai inainte de hazard.

Si mai este inca un aspect, cel al redescoperirii vietii, (cu siguranta unii imi vor spune ca viata e netrebnica, hada, sluta sau eu mai stiu ce alte ponegriri ii mai pot aduce ei, dar dupa cum spuneau unii filozofi: „Omul are obiceiul de a se uita la ce nu are si nu la ce are”, cu alte cuvinte imi este greu sa cred ca nu ati trait nici un sentiment pozitiv care sa va copleseasca, macar pe acela sa il tineti minte), mai exact al timpurilor primordiale, 15-25 ani. Poate ma insel dar asta este cred cea mai indragita perioada a vietii cam de mai toti. Credeti ca ati mai trece inca O DATA prin acel flux de emotii care v-a ravasit atunci cand erati tineri? Ati mai gusta delirul de a simti lumea intreaga la degetul mic, ar mai exista acel freamat care v-a cuprins cand v-ati aflat pentru prima oara nud(a) in fata unei persoane de sex opus cu acelasi ganduri de inaltare amoaroasa ca si ale voastre, pasirea in lumea liceului, a facultatii gata sa fi-ti initiati in fata lumii si eu stiu cate alte trairi inefabile care si-au gasit loc sigur in vesnicia gandurilor voastre? Tind sa cred ca NU se va mai gasi mai nimic din plenitudinea emotionala de odionioara. De fapt nu ati fi decat niste batranei enervant de lucizi in trup de juni, niste trisori care au trisat la jocul propriei vieti si culmea! au pierdut. Cu siguranta e mai de preferat un trai la 20 decat unul plat de pensionar, dar sa nu va asteptai la cine stie ce mari schimbari pentru ca voi deja stiti lumea. Evident, lumea este un izvor nesecat de noutati dar credeti ca veti mai fi aceeasi masura atrasi de ele ca atunci cand erati in „haos” si nu v-ati „cosmogonit”?

Ar mai fi un lucru de adaugat, daca va doriti cu atata ardoare un nou inceput inseamna ca ati trait o viata plina de regrete, oare asa este?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (16):


Si da, si nu - de desdemona la: 01/04/2004 03:40:59
Pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte, nu. Unul din motivele pentru care tineretea nu s-ar putea repeta intocmai pentru cineva cu experienta de la (sa zicem) 60 de ani e tocmai acela ca doar odata este 'prima data'. Nici eu cand am mers la cursuri la a doua facultate dupa ce absolvisem prima nu am mai simtit fiorul acela de initiere in tainele lumii, sarmul se pierduse. Era in schimb fain sa ii vad pe cei din jur cat de mult se stresau si cum luau totul in serios cand de fapt lucrurile nu erau deloc grave, ei isi traiau 'initierea', iar eu ii priveam si ma gandeam ca, desi am fost si eu asa, acel moment a trecut. Farmecul tineretii este tocmai aceasta inocenta, initiere si descoperire; lucruri care se intampla pentru prima data si iti marcheaza perceptia lumii intr-un anumit fel. Emotiile puternice sunt generate (pe de o parte si de hormonii care joaca hora, iar pe de alta parte) de noutatea situatiei. E o perioada frumoasa, cand inocenta se impleteste incet cu intelegerea. Fiecare isi iubeste amintirile tineretii, dar e aproape imosibil sa nu regreti greselile ce le-ai facut atunci, din prea mare avant, naivitate sau din slabiciune. Multi pot fi auziti 'ce prosti eram cand eram tineri'. Insa, cum spui, nu e sigur ca fiind din nou in aceleasi situatii nu vor face acelelasi greseli. Cand esti tinar, iti vine sa te agiti, sa te dai important, sa tzopai, dupa cativa ani te mai linistesti si te mai cumintesti. Se zice ca virtutea care vine din neputinta nu prea are valoare. Normal, cand nu mai ai energie sa te agiti iti este foarte normal sa stai linistit si sa ii dojenesti pe cei care inca mai au energie ca sa se agite.

Pana acum zic ca ai avut dreptate, dar sunt si locuri in care cuvintele ce le folosesti nu sunt chiar potrivite, nici prea generoase. Vorbesti prea iute, si prea 'la sentiment'. Emotiile nu sunt totul in viata (nici macar in tinerete) si vei vedea ca dupa ce trec zece ani, multe lucruri neesentiale se sterg. De asemenea varsta 15-25 de ani nu reprezinta niste timpuri 'primordiale'. Poate e doar varsta cand ai ocazia sa faci primele greseli importante. N-ai auzit niciodata ca 'viata incepe abia la 45 de ani' sau chiar 'viata incepe la 60 de ani' ? Poate crezi ca sunt baliverne, dar cred ca e ceva adevar in asta. Abia la o varsta mai mare ajungi sa vezi lucrurile la dimensiunea lor reala, fara exagerarea la care te imping impulsurile si sentimentele dinainte. La varsta aceea incepi sa te detasezi de lucrurile care altfel (in mod natural) te domina. Atunci poti fi intr-adevar, liber. Ai sa vezi. Prolema e ca suferinta sau mizeria, oboseala, dezamagirile, pot sa-ti inchida inima si sa-ti sece enrgia. De aceea se spune ca e cel mai bine sa fii tanar in suflet. Daca esti tanar in suflet, timpul curge in favoarea ta, si trecutul iti aduce doar experienta si amintirile placute, fara sa te chinuie regretele sau remuscarile. Daca reusesti sa-ti tii inima si mintea deschisa dupa zeci de ani, poti sa te consideri fericit.
Si cu asta am ajuns la 'traiul plat de pensionar'. Nu generaliza. Nu toti pensionarii au traiul atat de plat, si chiar si cei care ti se pare ca il au, stii tu ce se petrece in mintea si inima lor ? Poate nu au aceeasi viata fizica activa dar ce stii tu de viata lor mentala ?
E mai bine sa intelegi ca fiecare varsta are avantajele ei, altfel are sa te apuce disperarea cand te desparti de anii '20. Dar mai e timp; si opiniile de acum nu sunt facute din lemn ca sa nu se schimbe. De fapt, toata viata, de la 3 la 83 de ani e un proces continuu de invatare, si aventura descoperirii nu se termina decat odata cu viata.

Cum era poezia aceea :

copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul
tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea
batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea

No, sper ca nu m-am lungit prea mult si ca ai inteles ceva din mesajul meu

O zi buna

Desdemona
#13112 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si daca...?? - de Jimmy_Cecilia la: 08/04/2004 00:49:42
si daca..?
ne-am naste cu 60 de ani si maturi si apoi am intineri incet, incet?
ar exista o viata doar cu oameni in tineretze vesnica...?
de ce nu?
#13471 (raspuns la: #13112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Am citit asta undeva, cindva - de amoore la: 08/04/2004 04:39:23
Am citit asta undeva...
Daca ciclul uman ar incepe cu batrinetea, apoi tineretea ...cum oare ar fi vietiile noastre?

S-a luam de exemplu evolutia unui fluture....de la o omida ajunge la ultimul stagiu al vietii, cind devin fluturi, au zborul si frumusetea..ce minunat ar fi sa ne terminam viata la fel ca ei

...ca sint efemeri stiu, dar intr-un fel devin nemuritori din acelasi motiv.

Inchipuie-ti sa fii batrin si sa fii o povara copiilor tai!
Sa nu poti merge sa nu poti face nimic....sa stii ca miine poate fi ultima ta zi...cred ca e foarte dureros!



Adelina
Forever young in inima, ca anii se duc repede si nu-i pot opri!
#13491 (raspuns la: #13471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce facem cand punem intrebarea? - de adriouko la: 08/04/2004 10:08:19

Ne folosim de tinerete si batranete in conversatie in mod ambiguu: deopotriva ca substantive si ca adjective. Numim si evaluam in acelasi timp, si asta e pe undeva incoerent. Dar indiferent daca e bine sau rau ca facem asa, asta ne invata ceva despre ceea ce deja credem despre varstele vietii. Spunem: "important este sa-ti pastrezi inima tanara" aparent pentru a justifica batranetea ca varsta, dar o facem reafirmand valoarea tineretii. Si asta e trist.

Dificultatea in a compara tineretea si batranetea pare a fi aceasta: ca fiinte vii, nu putem fi altfel, decat mai intai tineri si apoi batrani. (Exemplul fluturelui, a propos, este mai potrivit pentru ceea ce numim o transcendere a propriei conditii, si nu o evolutie; de-aia probabil este un exemplu foarte folosit de religii ca metafora a vietii de apoi.)

Nu vreau sa ma lungesc, decat sa spun ca daca ne-am intoarce in timp cu mintea de acum, nu am mai imbatrani la fel (ceea ce e paradoxal), si, cum ghicea Nietzsche (cred), poate nu am mai gasi nici originile aceleasi.

Este necesar deci sa fii tanar inainte de a fi batran. Mult mai important insa, tineretea nu este aceeasi pentru tineri si pentru batrani...

Cred ca tineretea o regretam din multe motive. O data, pentru ca puteam alege altfel. Cum spuneam, acest regret are un iz de paradox, pentru ca nu am fi gandit asta daca am fi ales intr-adevar altfel. O mai regretam, pentru, ca sa zic asa, elementul surpriza: simtim multe pentru prima oara, si fiecare descoperire e o promisiune, iar promisiunile sunt pline de optimism. Si mai este si trupul. Trupurile ne conditioneaza modul cum vedem lumea, si mai ales, atitudinea, pozitia noastra fata de lume (armonioasa sau rece etc.) Cred ca Hannah Arendt spunea intr-o carte despre o alta femeie, ca nimic nu poate inlocui acea inaltime de la care priveste o femeie frumoasa lumea, nici inteligenta si nici banii (si barbatii functioneaza la fel, desi tind sa cred ca trasatura trupeasca relevanta este forta fizica mai degraba decat frumusetea.)

Cu alte cuvinte, imbatranind pierdem un fel de a percepe lumea in imediat. Acest fel nu-l putem inlocui nici cu amintirea (ceea ce ar fi fetishist) nici cu inteligenta.

In apararea batranetii poate altadata. Atata doar ca exista feluri de a intelege lucrurile care depind de cat am trait si nu de inteligenta, si care nu pot fi decat mimate de catre tinerii inteligenti.

Atat. Paste Fericit tuturor!

Adrian

#13510 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Adelina.. - de Jimmy_Cecilia la: 08/04/2004 11:39:59
de ce sa te gandesti de acum la batranete si sa fi o povara?
si de ce neaparat o povara? pentru cei dragi?

viata trebuie traita din plin si profitat de fiecare clipa,
nu trebuie pierdut timpul cu lucruri neplacute sau cu intrebari cum ar fi?..
o sa vedem atunci cand o sa fie...si pana atunci sa profitam din plin.. :))
#13514 (raspuns la: #13491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
religie - de (anonim) la: 08/04/2004 17:17:45
Au venit la mine la usa diversi mesageri care au vrut sa ma convinga sa ader la cate-o secta sau alta si m-am surprins punandu-le intrebari care i-au pus in mare dificultate, chiar au plecat cam cu coada intre picioare.Am fost rea, poate, cu ei, dar eu vreau sa aflu de la cat mai multi oameni ce cred ei despre urmatoarele lucruri:

Nu este necesara scrierea unei noi carti care sa intruneasca tot ce s-a descoperit pana acum de catre omenire cu privire la univers si relatia noastra cu aceasta lume din jurul nostru si sa se alcatuiasca un nou mod de a-i uni pe oameni intr-o singura religie, aceea care sa le spuna tuturor ca trebuie sa fim uniti in a cuceri acest necunoscut din jurul nostru si nu sa ne certam care religie e mai buna si mai adevarata?

Nu e posibil oare ca ,in ordinea lucrurilor, asa cum, pornind de la minerale care nu inteleg superioritatea plantelor, urmeaza plantele care nu inteleg superioritatea animalelor, dupa care urmeaza animalele care nu inteleg complicatiile si proiectele oamenilor, e foarte normal si posibil sa existe entitati mult superioare noua pe care noi nici macar nu le putem percepe?Fie ca acele fiinte superioare noua au plecat pe alte planete, fie ca sunt facute dintr-o materie necunoscuta noua si de " nepipait"de catre noi, cu mijloacele pe care le avem, fie ca, de fapt suntem inglobati in acele hiperfiinte asa cum sunt celulele din organismul nostru?

Si aceste fiinte e posibil sa fie Dumnezeii nostri.
Sa lasam varianta " Dumnezeii ne inglobeaza" la o parte deocamdata, pentru ca ar fi prea complicat, desi pot construi un sistem conceptual bazat pe ideeea asta.(poate voi reveni si la asta)
Dar daca varianta reala este aceea cu Dumnezeii "nevazuti ", dar care ne vad pe noi si care poate fac experimente cu noi introducand un fel de software in noi de la nastere lasandu-l spre experimentare pe percursul vietii noastre ,atunci acei Dumnezei "nevazuti"(spun la plural pentru ca e greu sa crezi ca exista numai un Dumnezeu, parca e prea simplificat, eu cred ca trebuie sa fie un popor de Dumnezei) ne "vad" si sunt interesati de evolutia noastra, poate ca sunt tot atat de interesati de noi cum suntem noi interesati de anumite specii care ne-ar putea ajuta , prin clonare, sa luptam cu anumite boli.Si, deci, desi ne iubesc, ei experimenteaza pe noi anumite proiecte si programe care nu sunt reusite si le reiau, le recombina...Ar fi frumos daca scopul lor ar fi elaborarea unui superprototip uman sau hiperuman care sa intruneasca toate calitatile posibile si sa fie pregatit sa infrunte toate situatiile posibile, asa cum ai sta bine unui hiperprogram sofisticat si generos conceput...Poate de-asta e totul atat de ciudat...de-asta sunt atat de multe nedreptati care fac din credinta in Dumnezeul cel bun si atotputernic un mod foarte subred de a explica ceea ce se-ntampla... Pentru ca soarta noastra e in mana unor fiinte bineintentionate dar nu neaparat grijulii cu ce se-ntampla cu generatiile pregatitoare...ele fiind cu ochii atintiti spre prototipurile de care am vorbit...care , cine stie, cunt de fapt niste componente ale lor pe care si le imbunatatesc in pepiniera umana....

E enorm de mult de discutat, dar as fi fericita sa gasesc parteneri de discutie pe aceasta tema.Sper ca m-am facut inteleasa, din pacate am foarte putin timp la indemana acum, va trebui sa scriu pe hartie ceea ce gandesc, sa-i dau mai multa coerenta.M-am gandit la asta cand dau de mancare pasarilor din oras (vin multe pe un acoperis de sub fereastra mea) care depind de noi ca sa traiasca.In sensul ca daca noi aruncam ceva bine, azi arunca unul, maine altul...ele par sa fie in grija lui Dumnezeu, dar pentru ele noi suntem un fel de Dumnezei...Si,desi avem o mila imensa pentru ele, exista programe de salvare a speciilor, etc, mai si uitam ca exista uneori, cand suntem prinsi cu alte planuri si evenimente personale...Asa o fi si relatia noastra cu urmatoarele creaturi in ordinea evolutiei....

Cum sa facem noi sa transmitem un mesaj lui Dumnezeu? Daca ne-am uni toti oamenii de pe pamant sa ne rugam intr-un anumit moment?

Unde este el devreme ce noi suntem atat de divizati, de manipulati, iar unii isi fac de cap tragand numai foloasele lor proprii? Oare daca ar fi pace si armonie n-ar mai fi evolutie spirituala? De asa natura se intampla lucrurile incat am inceput sa cred ca suferinta este absolut necesara si exista oameni intelepti care dirijeaza sau incearca sa dirijeze lumea incat sa existe permanent cateva conflicte pentru a nu se stinge suferinta niciodata cu scopul expres de a da o sansa fericirii sa existe prin contrast!


Astept sa vad daca e cineva interesat de acest subiect filozofico religios.
Poate ca stiti mai multe decat mine si ma puteti ajuta, sau, poate dezvoltam impreuna o noua teorie.Discutiile au sanse mari sa fie constructive!
#13538 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
ar trebui (ana blandiana) - de miramash la: 09/04/2004 03:45:51
Ar trebui sã ne nastem batrani,
Sã venim intelepti,
Sã fim în stare de-a hotari soarta noastra în lume,
Sã stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge.
Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergand,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sã trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti,
Sã fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrani decât noi,
Ne-ar invata sã vorbim, ne-ar legana sã dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cat bobul de strugure, cat bobul de mazare, cat bobul de grau...



#13571 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
m-am reintors fiindca imi fac - de miramash la: 09/04/2004 04:30:23
m-am reintors fiindca imi face o mare placere sa vorbesc cu tine arcturus si vad ca ai reluat o idee pe care incepusem innainte sa o "dezbracam".

In existentza umana existe citeva limitari fundamentale, care ne definesc. Una este timpul care ne obsedeaza, toate mintzile luminate au incercat sa-l combata, sa-l stapineasca si pina in ziua de azi nu stim cum. Calatoria in timp ne fascineaza nu ca simplu experiment stiintzific ci pentru ca tozti suntem programatzi sa traim un numar de ani si incercam cu disperare sa desfacem aceasta limita umana. Singura calatorie in timp care ne este accesibila este memoria, amintirile care domina viatza umana, primii pasi, mama, prima calatorie... prima iubire. Sunt amintirile care dupa ani si ani ne fac sa plingem sau sa ridem. Putem schimba o multzime de lucruri azi, miine dar niciodata IERI. Ieri era astazi acum o zi dar intre timp...
Totzi iubim perioada asta de 15-25 pentru ca este cea mai lipsita de constringeri si de responsabilitate( ma refer la constringerile sociale nu la ce blugi am sa port sau cine este cool sau nu - munca ca mijloc de existentza, raspunderea fatza de o familie, materiala si psihologica, educatzia copiilor, bunastarea parintzilor...). Este perioada in care suntem preocupatzi numai de noi, avem tot timpul din lume numai pentru noi, constientizarea mortalitatzii nu s-a petrecut inca (decit inncazul depresivilor...) deci timpul nu este inca o limitare. Dupa aceasta perioada, poate inconstient pentru un numar de ani percepem o schimbare, un fel de inceput al numaratoarei inverse. Incepem sa intzelegem ca timpul nu mai este cu noi ci impotriva noastra, nu mai putem incepe lucruri noi, nu mai putem schimba profesia, nu mai putem face studii pentru a recupera ceea ce am abandonat cu ani in urma fiindca perceptzia lumii fatza de noi este diferita. Suntem consideratzi orice numai tineri nu fiindca tineri sunt altzii. Este rindul altora sa fie tineri! Este ca un joc in care nu te potzi intoarce niciodata inapoi.
Si am sa-tzi spun un secret. Peste 10 -15 ani ai sa-i privesti pe "tineri" si ai sa te intrebi ce s-a intimplat, de ce nu mai esti unul de-al lor, de ce te trateaza ca pe un "inamic" care nu intzelege nimic si le aduce mereu aminte ca sunt "prea" tineri!

Viatza nu este sluta, viatza este asa cum o facem si de cele mai multe ori nu arata rau de loc, depinde de o multitudine de factori de care suntem mai mult sau mai putzin responsabili.
Cind ne uitam in urma nu spunem viatza mea a fost pina acum mizarabila ci doar "daca as fi facut ... ar fi fost mai bine. Daca! Stim cu totzii ca daca as fi facut nu stiu ce poate ca tot nu ar fi fost mai bine, poate chiar mai rau dar este modalitatea umana de a visa. Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic,...
Poate peste 4 luni ai sa-tzi spui, daca nu mi-as fi pierdut timpul pe siteul asta as fi intrat la facultate... etc poate, cine stie dar sunt sigur ca ideea de a-tzi imagina ce ar fi fost daca ne stimuleaza pe totzi. Desigur ca exista regrete pentru o multzime de lucruri in viatza dar asta nu inseamna ca a visa de a fi tinar dinnou vine dintr-o frustrare profunda. Este mai degraba o cochetarie.


Woody allen cred spunea ca "viatza este o boala mortala transmisibila prin sex".
#13579 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ambalaj vs. continut - de mya la: 26/08/2004 15:15:18
Totul e relativ, ce inseamna tinerete dar batranete? E ca un film la care te uiti (plangi, razi, suferi acolo in sala, etc.) si cand s-a terminat filmul pleci acasa si gata, l-ai uitat. A fost doar un film...ce mare lucru, oricum nu era adevarat iti spui...

Oare nu si viata e doar un film, ceva nereal in mintile oamenilor? Daca te duci in cosmos si privesti de acolo galaxiile, infinitatea spatiului si timpului...ce mai inseamna destinul marunt al unui om? Nimic, e ca un graunte daca-l compari cu lumea cosmica, cu lumea astrala sau cu alte lumi din alte constelatii.

Vad mereu tineri care sunt deja batrani asa cum intalnesc si batrani tineri. Le citesti asta in ochi imediat. Sau exista tineri foarte intelepti dar si batrani inchistati (desi au trecut prin experiente de viata multe si teoretic inspirante). E relativa treaba.

Ambalajul (corpul) in care este spiritul uman se degradeaza de cand apare si pana la moarte, trece prin diverse cicluri. Nu exista ciclu rau si ciclu bun, noi le percepem asa...ele insa sunt mereu la fel din punctul de vedere al spiritului. Ce treaba are sufletul cu forma si starea ambalajului/corpului? Cand zic spirit ma gandesc la sufletul din fiecare om si nu la Ego-ul lui care e cu totul si cu totul altceva. Sufletul e tot timpul fericit si nu are varsta.

Oamenii traiesc astazi ingrosati in Ego-urile lor. De aici apar dorintele (diverse) si stresul continuu pentru satisfacerea lor. Daca imi doresc ceva cu mare ardoare , sa zicem o pereche de pantofi mai hoti...imi pun mintea si energia (munca adica bani) si pana la urma ii cumpar. Imediat ce mi-am luat pantofii uit de ei si vreau altceva...si tot asa. Pot sa o tin asa pana mor ca tot nu ma satisfac deplin si fara de sfarsit urmatoarele: lucrurile, cariera, banii, copii, tineretea si frumusetea prelungita cat de mult posibil. Vreau mereu mai mult ci vreau ceva care sa tina - nu ceva trecator sau care ma plictiseste.

Sufletul e fericit mereu, Ego-ul isi baga insa coada. De aici rezulta toate dezamagirile, ororile si nedreptatile din lume. Oamenii au uitat de sufletele lor. Pe urma cand le moare amantul, copilul sau si-au pierdut banii dand faliment - se incranceneaza impotriva lui Dumnezeu/mama natura si sunt suparati foc ca i-a lovit asa de dur tocmai pe ei. "De ce tocmai pe mine?", "De ce a facut Dumnezeu atatea orori pe lume?"...etc., cunoasteti placa. Cine sta sa se gandeasca ca el s-a nenorocit singur, ca-si plange de mila inutil si ca e cazul - poate - sa VADA ce e important si ce nu in lume, in viata, in viata lui. Dumnezeu (sau mama natura sau cum vreti sa-i ziceti) saracul tot incearca sa-i reantoarca la el...da' cine-l aude?!

Omul e extraordinar de egoist...isi da singur cu tesla in cap zilnic si pe urma vrea explicatii rapide si exacte, de ce are rani la cap, da' de ce sangereaza...etc.

Cel mai bine e sa te intorci la suflet (in suflet) si sa fii cu El mereu. Satisfactiile castigate sunt de nedescris si mereu noi, fara de sfarsit! Si apoi ... doar acolo nu esti niciodata singur ;-).


#20400 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Si eu gandesc la fel, ma bucu - de Frix la: 14/09/2004 18:37:07
Si eu gandesc la fel, ma bucur ca exista si altcineva care isi pune pb de astea.
#22242 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
religie pt.anonim-a - de rangi la: 14/09/2004 20:21:03
Sint total de acord cu tine,numai ca credeam ca poate eu bat cimpii,in orice caz in interiorul meu am convingerea ca intredevar suferinta este necesara exact asa cum ai spus tu ,pentru a putea sa ne bucuram cu adevarat,prin contrast de fericire,sau mai degraba de lipsa suferintei.Dar daca dumnezeii sintem chiar noi,care ne imbunatatim in aceste trupuri ale noastre,sufletele,adica pe noi insine,facind sa moara inca din momentul in care ne-am nascut ,minut dupa minut ,tot ceea ce ne impiedica sa fim pe deplin ceea ce sintem cu adevarat?In viata mea am remrcat ca intradevar nu exista rau sau sau bine caci orice rau l-am trait ,sau orice persoana care a avut vreun rol negativ in viata mea s-a dovedit dupa trecerea anilor a fi profund pozitiv,planul pare alcatuit indeamanuntul si mereu in favoarea noastra,in ciuda suferintelor pe care le avem de trait,iar daca discutam de cele finale, ai observat vreodata linistea si siguranta ca totul este total perfect pentru cei care ramin,precum si pentru cel in cauza,pe care acela o simte putin inainte de a parasi aceasta viata.Eu am avut privilegiul,desi eram in suferinta la acel moment,am remarcat asigurarile tacute .In plus nepasarea aparenta a celor care pleaca,fata de cei care ramin,mi-o explic prin faptul ca acolo unde sint ei,in afara timpului,totul este deja.Nimic nu lipseste,nici macar noi.
Sper sa putem discuta in continuare pe acest subiect,plin de obtimism! Numai bine!
#22270 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pentru anonim - de mirelavus la: 14/09/2004 20:31:18
Eu una nu cred ca intelegem rolul nostru pe Pamant si nici nu avem raspunsurile la intrebarile fundamentale: De unde venim? Cine suntem? Care e menirea nostra pe Pamant? Incotro ne indreptam?
Trebuie ca viata sa aiba un alt sens decat cel pe care il percepem noi acum. De un singur lucru sunt sigura: nasterea, cresterea, acumularea (in special cea materiala, ca la cea spirituala putin ne mai gandim) si moartea nu reprezinta cele mai importante lucruri si in nici un caz nu de-asta am fost lasati pe Pamnat. Esenta vietii, menirea ei, e alta.
Tomorrow Never Dies!
#22272 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt. mya - de Paianjenul la: 11/02/2005 19:41:12
"Sufletul e fericit mereu, Ego-ul isi baga insa coada"

- Care-i diferenta intre SUFLET si EGO?...
#36046 (raspuns la: #20400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sufletul e esenta curata a ce - de mya la: 11/02/2005 21:08:10
Sufletul e esenta curata a ceea ce suntem noi (de-a lungul vietilor, neschimbata) un fel de imagine perfecta a lui Dumnezeu (adica vesnic, fericit, fara dileme si probleme).

Ego-ul e o manifestare a simturilor omului (cele 5 simturi) numai din viata actuala, prezenta. Daca te enervezi, se enerveaza ego-ul, daca te exciti se excita ego-ul, daca te emotionezi puternic se emotioneaza ego-ul etc.

Iluminatii zic ca trebuie sa scapi de "coaja" ego-ului (simturilor) si sa ajungi sa-ti vezi sufletul. De aici si greutatea intelegerii depline a explicatiilor legate de suflet si ego. Incerci sa le intelegi prin prisma ego-ului si e imposibil.Trebuie ca intelegerea sa vina din intuitie, din suflet ca sa se perceapa corect.

De regula, fiindca in omul obisnuit predomina simturile si nu sufletul, omul se identifica puternic cu ego-ul lui, cu drama vietii si deci sufera. Daca s-ar identifica toti cu sufletele lor (fericite mereu) ar fi alta treaba. Ar fi toti cam ca Isus, Budda etc. O sa zici ca nu are nici un farmec sa fie toti asa ca s-ar plictisi lumea. Da' nu stii ce vorbesti ;).

Calugarii avansati spiritual sunt asa, d-aia unii ajung sa "vada" efectiv prin tine, sa traiasca fara mancare, somn...numai din har divin (meditatie lunga, introspectie, rugaciune etc).

Trebuie sa pui mana si sa citesti despre toate astea, nu mai pune intrebari pe forumuri (poti sa fi indus in eroare usor), citeste tu direct. Exista multe carti despre vietile sfintilor, avatari, comentarii profunde ale cartilor sfinte etc. Sunt foarte interesante si inspirante.

Aici poti sa-ti pierzi timpul relativ usor, citind insa direct de la sursa - nu.
#36057 (raspuns la: #36046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
care sunt insemnele maturitati la varsta de 20 de ani - de vis_rd la: 17/03/2008 18:15:56
raspundeti-mi si mie
#294046 (raspuns la: #22242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dumnezeul care ne inglobeaza - de nemanifesta la: 02/06/2010 10:01:55
eu agreez ideea "dumnezeului care ne inglobeaza"; noi suntem ca celulele unui organism; acest organism este dumnezeul nostru; nu cred ca este nevoie sa ii transmitem un mesaj; daca este un dumnezeu cu un anumit nivel de constiinta, el stie exact ce vrem sa comunicam, stie poate mai bine decit putem noi comunica;
La stadiul de dezorganizare in care se afla acum omenirea, consider ca dumnezeul nostru este in declin; altfel ar putea mai bine sa ne coordoneze, sa ne imprime starea lui de constiinta; senzatia mea este ca noi, celulele am luat-o prea pe cont propriu cu "inteligenta individuala" ceea ce ne-a taiat comunicarea cu intregul din care facem parte; iar acum functionam fara dumnezeu; in limbaj fiziologic asta ar fi dezvoltarea unui cancer, adica grupari care nu se mai identifica cu organismul central;
asa cum am credinta ca orice cancer se poate vindeca, asa cred si ca noi oamenii ne putem intregi si functiona ca un organism
#546859 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...