-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

vraja marii (II)


de esteu la: 23/05/2007 09:50:19
modificat la: 28/05/2007 16:01:05 arata originalul
rezumat: tot cazona
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
N-auzisem de Doloşman. Habar n-aveam. Mă mir cum de nu l-a pomenit iarăşi pe D de la Doloşman. Abia aşteptam să-mi mai facă o demonstraţie din-asta, de cultură generală şi interpretare deşteaptă. Am mai vorbit tot felul de prostii, pe măsură ce timpul trecea deveneam enervant de politicos, dar cât să nu se dumirească. Şi să nu comande prea multă vodcă. Asta nu mi-a reuşit. Au poposit pe masa noastră sticle serioase. Costea mi-a detaliat trecutul lui, în care se plimba un individ mult mai gras, gras ca un porc mereu năduşit, asediat încontinuu de jeturile sprayurilor cu aloe, înnebunit după tot felul de reţete de slăbit. Asta cu vodca i-a ieşit ca prin minune.
„Să ştii că mă simt bine-aşa! Acum am şi condiţie fizică...”
Era de-nţeles, să pretinzi că eşti sub tratament şi s-ajungi de fiecare dată muci de beat, era de-nţeles de ce mergea la nevastă, la Tulcea, o dată la două-trei săptămâni. A trebuit să-mi vărs de vreo patru ori vodca pe pietrişul din curte, profitând de momentele lui de rătăcire. De-acolo am plecat ca-n filme, ţinându-ne pe după umeri, cântând întrerupt. Din când în când se oprea să-mi zică oarecum anarhic-desuet:
„Auzi, bă, locotenente, să n-o uiţi p-aia cu rastelu’ că te belesc! Te trimit la Doloşman să scormoneşti prin pământ după cioburi, ai înţeles?”
Înţelegeam cum puteam, ce să zic, că doar nu eram bătut în cap, şi ne continuam drumul şerpuind în întuneric, împinşi de vânt, descoperind garduri, şanţuri, nicidecum chestiile preţioase pe care mi le promitea cu vîrf şi îndesat la Capul Doloşman. Vag, două ouă ochiuri, bucăţile de slănină prăjită, murăturile saramură şi pâinea prăjită s-au iţit în faţa noastră, pline de scârbă toate, scârbă din scârba mea interioară. Ştiu doar că le-am lăsat neatinse în farfuria de inox soldăţească, strălucitoare oglindă. Apoi, printre înghiţituri şi urmărit de privirea mea puternic descumpănită, a făcut pasul înainte, decisiv pentru apropierea pe care, bănuiam, o urmărea:
„Domnu’ locotenent, m-am gândit să vând apartamentul, că mai am şi nişte bani puşi deoparte, înţelegi? Dar ştii ce vreau să fac? Să-mi fac o casă. Vreau să am o casă adevărată. Nu mai suport apartamentul. Luna trecută, când am mers la Tulcea, am luat cu nevastă-mea o cameră la hotel pentru o săptămână. Nici nu ştii cum a fost. Ziua treceam, aşa, de experiment, prin faţa blocului, dar nu intram, iar seara ajungeam la hotel. Şi oraşul e altul dacă stai la hotel, te rog să mă crezi!”
Ochii mei făceau faţă cu greu momentului. Încercam să fiu la înălţimea generozităţii lui. Să nu-i las senzaţia, uite, vrea omul să-mi spună un secret, şi eu vreau să trag pe dreapta. Dar Costea a continuat nebăgând de seamă că şi la orizontal îmi era greu să mai rezist fizic:
„M-auzi? Hai că-ţi mai spun un secret. Ştii cum vreau să-mi fac casa? Ăăăă? După modelul pichetului. Eu m-am obişnuit să dorm, să locuiesc în pichetele de grăniceri. Mă simt ca la mine-acasă, să ştii. Mă descurc de minune aşa. Are etaj, baie, cancelarie, are de toate. Şi e şi fără acoperiş. E, aşa, mai modern. M-auzi? Hai, c-ai adormit. Te-am pupat! Fii atent că te scol dimineaţă, Deşteptarea! Ai auzit?”
Mai ştiu doar că înainte de culcare, în cancelaria cu două paturi, cu mirosul de porc cu aloe şi cu prăjeaela aia perfect inoportună, vocea lui Costea a mai răsunat o singură dată în întuneric:
„Locotenente, nu mi-ai răspuns dacă ştii care-i treaba cu vraja mării?”
Nu i-am răspuns, mai bine să creadă că deja visam, şi s-a liniştit, n-a mai zis nimic. Nu ştiu ce-am visat. M-am trezit greu. Soarele dimineţii intrat pe fereastră cu o greutate de vreo şapte chintale pe care şi le-a depus unde nu era cazul, fix pe capul meu. Insuportabil. Din capul oaselor am privit în cancelarie şi lucrurile au luat-o razna instantaneu. Am desluşit farfuria scârboasă şi lipsa lui Costea. De după uşă, însă, noutăţi. În ecouri întrerupte, vocea maiorului Sârbu punea ordine în noua zi:
„Costea, ce dracu-ai borât în wc-ul cadrelor?”
„Nu eu, locotenentul!”
Întrebarea asta şi răspunsul scurt le-am auzit de aproape zece ori. Identice. Nici o schimbare. Neclintire. Demnitatea mea încă nerăpusă era ameninţată de vocea piţigăiată a micuţului căpitan:
„Nu eu, locotenentul!”
Aşa, foarte bine. Bun venit în cariera militară. O zi numai bună de-nceput un jurnal. Un jurnal de viaţă nouă, începând, chiar aşa, cu litera D, cel mai firesc omagiu adus jigodiei. Greu, teribil de greu, m-am aranjat şi-am coborât precum un urs împins din hrubă de încălzirea vremii. Un soldat oarecare mi-a auzit paşii şi a-nceput seria insuportabilă cu „Să trăiţi!”, la fix, să se prindă suflarea pichetului că spectacolul poate să-nceapă. Primul s-a prins chiar maiorul, care, de la biroul cancelariei lui, prin uşa dată de perete, m-a măsurat atent, ca la o revistă de front, şi a exclamat introductiv:
„Aaaa, domnul locotenent!”
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


si-o sa tot repet, - de Sancho Panza la: 23/05/2007 19:50:19
precum papagalul gri de Gabon : scrii minunat.
#200101 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
javra marii :o) - de Guinevere la: 24/05/2007 08:22:56
Stiu ca era o carciuma in Constanta langa Casino, ii zicea "Vraja marii", "Javra marii" cum ne placea noua sa-i spunem. Birt de doi lei, cu pizza ieftina si vedere la portul industrial.

Ca scrii fain stiam, am citit foarte subtirel dar iti dau zece din oficiu. :o)
#200204 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...