-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

visez in cascade


de esteu la: 24/05/2007 15:47:49
modificat la: 28/05/2007 16:00:22 arata originalul
rezumat: cazona
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Sticlele sînt întunecate. Ies din clubul cadrelor. Nu mai pot de-atîta tutun Aer. Of, ăştia sînt nebuni. Smîrcurile se-nfioară deodată cu scăderea luminii. Şi ploaia s-a oprit. Bag mîna în buzunar şi scot o hîrtie, la întîmplare. Casc sub un cer smoală, mă apropii de stîlpul cu bec, întorc hîrtia. Nume de soldaţi. Nu mai ştiu ce-au făcut sau ce n-au făcut. Trebuie să se fi-ntîmplat ceva cu ei. În fiecare zi aici trebuie inventat ceva, o prostie, o nebunie, să baţi un cui, să mişti o piatră. Să tragi o-njurătură. Futu-ţi morţii mă-tii ! Trebuie să rupi filmul un pic. Cu scrisul ăsta al naibii de greu de descifrat... Parcă am scris în pat sau pe genunchi. Totul e scuzabil, ce naiba. Pe partea ailaltă, scris de tipar, „Brîul Maicii Domnului”. E o poveste din zilele împăratului Iustinian pe care mi-a dat-o o lipoveancă bătrînă din Tulcea, în care era împăturit un şnur alb. Plus o broşurică pentru beţivi. Mă văzuse îmbrăcat militar şi mi-a zis:
„Ia-o mamă ! S-o citeşti, că face minuni!”



«Pe la anul 1878, în Rusia s-a descoperit o icoană făcătoare de minuni numită „Potirul Nesecat”, după care s-a făcut acest acatist special pentru depărtarea şi izbăvirea de patima beţiei... Descoperirea sfîntului chip al icoanei s-a petrecut la 1878 în Rusia. Un ţăran din judeţul Efremov, gubernia Tula, militar în rezervă, era cuprins de patima beţiei. Îşi băuse toată pensia, tot ceea ce era în casă, pînă ce a ajuns cerşetor. Din cauza băuturii fără măsură, picioarele au încetat să-l mai ajute, dar el continua să bea. Şi iată că acest om visează odată un vis neobişnuit:
Este vizitat de un cuvios stareţ care îi spune: „Mergi în oraşul Serpuhov, la Mănăstirea Stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu. Acolo este icoana Ei, „Potirul Nesecat”. Să ţi se facă o slujbă înaintea ei şi atunci te vei însănătoşi atît trupeşte cît şi sufleteşte.”
Neavînd nici un ban şi neputîndu-se folosi de picioare, ţăranul nu a îndrăzinit să pornească la drum. Însă cuviosul stareţ i s-a arătat în vis a doua oară şi a treia oară, poruncindu-i cu atîta stăruinţă să îndeplinească cele cerute, încît nenorocitul beţiv a pornit tîrîş la drum. Într-o localitate a făcut popas. Pentru a-i uşura durerea, bătrînica ce îl găzduise i-a frecţionat picioarele şi l-a culcat pe cuptor.»



„O lijancă,” mă întrerupe Americanu’, „aşa se zice la noi ! E o sobă cu pat! O să vedeţi cînd o să treceţi pe la mine, prin Jurilovca ! Pă lijancă te reglementezi singur, nu mai ai nevoie de femeie, de nimic... eu şi femeia mea sîntem ca o societate pă acţiuni acuma, tre’ să aducem fiecare în casă cîte ceva, nu mai e rost de futut, fiecare-i cu lijanca lui... oricum, ca fost vaporean sînt un om împlinit... şi din punct de vedere al fututului la fel, sînt un om uns şi răsuns pă cosor, cum s-ar zice, adică mulţumit ! Mă rog lu’ Dumnezeu să nu mă bage într-o foame să-mi scoată ciuperci pă faţă, că altfel... mă lasă doar cu amintirile... şi cu amintirile doar, ce să fac ? E chin mare.”


«Noaptea, călătorul a simţit o senzaţie plăcută în picioare şi încercînd să se scoale, deşi foarte greu, se putea ţine totuşi pe ele. În noaptea următoare i s-a făcut mai bine. Astfel, sprijinindu-se mai întîi de două toiege, iar apoi pe unul, a ajuns la Serpuhov. Ajungînd la mănăstire şi povestind visele sale, cel suferind a cerut să i se facă o slujbă, însă nimeni nu cunoştea icoana Maicii Domnului cu un astfel de nume. Atunci s-au gîndit dacă aceasta nu cumva este icoana din coridorul ce făcea legătura între biserică şi veşmîntărie, pe care era zugrăvit un copil. Şi nu mică a fost mirarea tuturor atunci cînd au descoperit pe spatele icoanei inscripţia „Potirul Nesecat”. Tot ca un semn a fost şi faptul că ţăranul suferind l-a recunoscut în persoana cuviosului Varlaam, ucenicului Prea Sfinţitului mitropolit Alexie, pe stareţul din vis. Fostul bolnav s-a întors acasă pe deplin sănătos. Vestea cu privire la preaslăvirea în chip a icoanei Maicii Domnului s-a răspîndit cu repeziciune nu numai în Serpuhov, ci se spune în toată Rusia.»


Nu zice nimic. Bagă lemne pe foc şi-şi vede de gîndurile lui. Îl întreb:
„Americane, de-aici se poate-ajunge greu la Sulina ?”
Nu ştiu ce mi-a venit. Cînd am revenit din Tulcea eram înarmat cu o hartă a deltei. Mi s-a părut ca o obligaţie morală atunci să merg pe toate cele trei braţe ale deltei, să am habar, să văd unde o să-mi pierd timpul. O curiozitate turistică, aşa, ca de cultură generală.
„De ce, dom’ locotenent, au apărut din nou virginele-n Sulina ?”
Mă uit la el fără să-nţeleg ce vrea, dar mă citeşte bine. Ştie cum să te smulgă, cum să te răstoarne, te aduce la liman prin puterea sprîncenelor. Au un fel de-a se arcui tare ciudat, ştii că se poate întîmpla orice, să rîdă, să se-mpotrivească, să se-ntristeze, şi te trezeşti că iese din amorţeală şi comentează pasionat:
„Dom’ locotenent, în Sulina nici găinile nu mai sînt virgine ! Asta de pe vremea cînd acostau vapoarele. Pe urmă a rămas un obicei al locului... Acuma au rămas doar cu amintirile frumoase, da-i greu dom’ locotenent, pentru femeile-alea ! Chiar şi pentru găini. Doar cu amintiri ? Asta-i viaţă ? Poate că e, nu ştiu. Sînt atîtea cîntece triste pe lumea asta, despre despărţire, de durere, de dor. Da’ la Sulina acuma e tare urît, ce să căutaţi dumneavoastră acolo ? Eu m-am jurat să nu mai calc prin Sulina nici mort.” Americanu’ m-a simţit nemulţumit într-un fel.
„Staţi liniştit dom’ locotenent, că nu pierdeţi nimic. Dacă ar fi să ajungeţi la Sulina ştiţi ce-o să povestiţi? Adică, nu c-o să povestiţi, da’ aşa, o idee de Sulina tot o să vă faceţi dumneavoastră. Da’ eu, acum ştiu oraşu-ăla ca pe nu ştiu ce... Pizdă-dulce, pizdă-acră, pizdă-văduvă, pui-de-pizdă, pizdulice, pizdarove, pizdă-n-seară, şi mai sînt da’ n-are rost acuma... Nu vă mai zic, ca să nu vă dau idei.”
A început din nou ploaia. În ceaţă, Americanu’ are un corp lunguieţ. Îmi simt venele pulsînd, corpul i se întrerupe în cîteva puncte. Am senzaţia că s-a produs o ruptură undeva. Sar de la un lucru la altul. O lipsă de concentrare. Gîndurile nu-mi curg liniştit. Mă trag în cambuză, unde Americanu’ stă de regulă pînă tîrziu, mult după ce se retrag toţi soldaţii la cuşete. Uneori iese în ploaie şi se simte solidar cu natura. Îşi scoate sfîrcul de carne îmbătrînită şi începe să împroaşte apa din canal la unison cu ploaia. În timp ce-o face întoarce capul spre mine şi rînjeşte. Un rînjet care înlătură orice gînd, orice părere. Un rînjet gratuit pur şi simplu. Îmi dau seama că aici nu poţi face nimic nou. Asta aduce disperare. Îl văd cum stă în ploaie ca şi cum nu s-ar întîmpla nimic. Şi chiar nu se-ntîmplă nimic. Stă ca şi cum nu plouă. Şi chiar nu plouă. Asta-i foarte important. Să nu faci ceea ce faci de fapt. Stau în cambuză, adăpostit, dar mă simt mai ciuşdit decît Americanu’. Aici nu mai există cărţi de căpătîi. Doar somnul, următoarea activitate, următoarea umplere a timpului. Tăcerea noastră continuă. Ar fi genial dacă n-ar rupe-o iar cu Volodea al lui. Şi uite că n-o face. Stă aşa, în ploaie. Dar parcă nici de stat nu stă. Nici aşteptare nu pare. E ciudat Americanu’ ăsta. La fel sînt şi vorbele lui calde. Şi ploaia, şi cerul smoală, şi visele cu un ficat imens de balenă, ca o saltea pneumatică, în care-mi introduc penisul avid de cunoaştere. Ce chestie, balenele or fi avînd ficat ?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (15):


:) - de Sancho Panza la: 24/05/2007 20:19:03
momentul de delectare al serii.
va urma, nu-i asa?
#200312 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de esteu la: 25/05/2007 11:01:17
bineinteles ca va urma. sint atat de multe povesti de spus.
#200406 (raspuns la: #200312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de Lady Allia la: 25/05/2007 11:15:54
"...sint atat de multe povesti de spus."

si noi asteptam cuminti, stand in noi tacuti si emotionati ca in niste copii si...le asteptam cu nerabdare!
mi-a placut tare mult. imi place tot ce scrii.
#200408 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
loc de mai bine - de esteu la: 25/05/2007 12:19:35
buuun. atunci ma voi stradui sa scriu si mai bine. pentru ca se poate. revin mai pe seara.
#200414 (raspuns la: #200408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Esteu - de Sancho Panza la: 25/05/2007 12:26:12
cui raspunzi tu in cometariul de mai jos?
constiintei artistice? :)
#200418 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de irma la: 25/05/2007 13:30:09
forma o vad.
dar fondul nu.
#200433 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de thebrightside la: 25/05/2007 13:57:22
bine incondeiata atmosfera de cazarma. mi-a placut cum ai rupt povestea cu istoria icoanei facatoare de minuni. la mai mare!

o singura nedumerire... ce-i "ciuşdit"?
#200447 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ciushdit - de esteu la: 25/05/2007 15:49:47
inchipuie-ti un individ care a fost plouat zdravan si care nu prea are unde sa se adaposteasca, asa ca se va stringe in el cumva, isi va apropia umerii spre inainte, si isi va continua drumul pina va avea unde sa se fereasca de vremea potrivnica. gainile fac la fel, parca stau pe papainoage, trase cumva cit mai de parte de pamint, intr-un punct mic, mic, inexpugnabil. in ambele cazuri e imposibil, sa zicem, detasarea de conditiile meteo. atitudinea din cele doua exemple este cea asupra careia s-a pus patalamaua "ciushdit", cind am auzit si eu prima data cucintul, in copilarie, la tara.
poate ca in alte parti inseamna altceva decit starea asta de neputinta, provizorat, precaritate si cred ca se mai pot adauga cateva cuvinte. nu pot sa expliuc mai bine cuvintul asta.
ma bucur ca-l stiu si ca pot numi starea aia care uneori ma surprinde si pe mine. parca te-ai feri de ceva dar nu prea ai cum si compensezi gestual lipsa.
#200472 (raspuns la: #200447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sancho - de esteu la: 25/05/2007 15:54:12
cred ca lui allia i-am raspuns, asa, punctual. dar, intr-adevar, "duc lupte" cu constiinta.
#200473 (raspuns la: #200418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
;) - de thebrightside la: 25/05/2007 15:56:30
multam

#200474 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma - de esteu la: 25/05/2007 16:02:14
recunosc ca fragmentele, asa, fara nici o indicatie, se pot pierde de ideea care le leaga. si fondul aici cred ca e, in atmosfera cazona care are legile ei. personajul care inregistreaza se adapteaza locului pornind de la situatii concrete si nu numai. dar ramane si pe din afara. nici cal, nic magar. aici cred ca e tensiunea. ma avantajeaza "fragmentaritatea" care, perceputa in continuumul pe care vreau sa-l creez, va face vizibila o anumita coerenta. povestile mici din delta compun sau impiedica sa compuna o poveste, eventual aluvionara, pentru ca tot e vorba de delta.
recitind fragmentele aici, la cafenea, paradoxal sau nu, am o mai mare detasare fata de ele. imi vad hibele mult mai limpede.
#200476 (raspuns la: #200433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu, - de irma la: 28/05/2007 08:38:45
am inteles acum. :)
probabil ca am citit superficial.
dar cel mai sigur e ca atmosfera cazona imi repugna.
#200960 (raspuns la: #200476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma - de esteu la: 28/05/2007 13:21:35
nici mie nu-mi place, numai ca mi se pare un lucru cistigat, cel putin dpdv al experientei de viata, sa depasesc o perioada in felul asta. face bine la sanatate, la psihic, si daca poate produce si oarecari placeri estetice ar fi minunat. sper sa depasesc intr-un fel miza pe atmosfera si sa dezvolt o poveste care, din fragmente pe care la cafenea le-am redat oarecum separat, nu prea poate iesi la iveala.
#201027 (raspuns la: #200960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de irma la: 29/05/2007 15:45:13
acum mi-e clar exercitiul tau.
l-ai rezolvat frumos.
atmosfera este indispensabila, mai ales intr-o proza de anvergura.
#201249 (raspuns la: #201027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Doar cu amintiri ? Asta-i viaţă ? " - de cosmacpan la: 29/05/2007 15:59:18
Chiar asa: balenele or avea ficat? ca pe mine curiozitatea ma omoara.......
Bine ca ai scapat in permisie, capitane, ca daca nu, vinea puhoiul peste noi si nu ne dumiream.......
hai, inca o mana si mergem la culacare...
#201252 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...