Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Tanarul rebel (II).


de Laocoon la: 25/05/2007 12:09:50
voteaza:
Cateva cupluri de tineri, printre care un chinez si o chinezoaica destul de draguti, trecura pe langa el. Nu se tineau de mana. Tatal sau ii povestise
ca pe vremea lui baietii jucau fotbal in parc, uneori se si imbatau iar indragostitii se sarutau pe banci. Dar acum asa ceva ar fi fost de neconceput. Formal, sarutul in public nu era interzis, dar cine ar mai fi facut asta cand politia te supraveghea nonstop? Totusi, fiecare persoana pe
care o intalnea parea fericita, iar franturile de discutii pe care le auzea
contineau doar banalitati. Ca doar nu ar discuta politica sau filosofie?!

Microfoanele cu care erau dotate camerele de supraveghere inregistrau orice conversatie, iar in cazul folosirii unor anumite cuvinte "cheie", o alarma
se declansa iar patrulele de comunitari si jandarmi interveneau imediat. Era
mai bine sa te plimbi in tacere. Din fericire, deocamdata politia nu stia sa
citeasca gandurile oamenilor; desi se desfasurau cu siguranta cercetari in
acest sens.

Isi aminti cand fusese cipat. Operatia in sine nu fusese dureroasa - o banala injectie - dar senzatia psihica reprezenta o umilire deplina. Asta se
petrecuse cu doi ani in urma. Isi aminti de discutiile din toaleta cu colegii lui asupra acestui subiect iar toti il luasera in ras zicand ca este
paranoic si conspirationist. Baietii se adunau de obicei acolo pentru a discuta lucruri porcoase, fiindca in clase si pe culoarele liceului erau supravegheati nonstop. Toaletele erau singurele zone nesupravegheate; dar nimeni nu stia de fapt cu siguranta daca e asa sau nu. El prefera sa discute subiecte politice decat despre sex.
Cand implantarea cipurilor devenise obligatorie prin lege, (oficial,cipul era introdus doar din motive de control al sanatatii, dar in subsidiar, permitea detectarea precisa a oricarei persoane), colegii lui nu mai spusesera nici pas. De fapt, fura bucurosi de acest nou gadget menit sa
le protejeze sanatatea.

Internetul devenise un loc extrem de controlat. In discutiile lor despre
istorie, tatal sau ii povestise ca la
inceputurile sale, toata lumea putea discuta liber fara nici o teama de a fi
urmarit online sau inregistrat. Mai
mult, desi era ilegal, se puteau descarca filme, muzica, programe fara nici o problema. Acum lucrurile erau cu totul altfel - fiecare mesaj transmis; fiecare site accesat etc. era inregistrat in bazele de date ale politiei. De asemenea, era obligatoriu sa-ti tii camera web deschisa. Intr-un cuvant, disparuse orice urma de
intimitate si anonimitate. Din acest motiv, el nu folosea internetul mai mult decat era nevoit pentru scoala, preferand in schimb compania cartilor.
Prietenele reci dar bune nu il monitorizau si nu il judecau.

Ajunse langa lac si se plimba domol, aparent intr-o admiratie muta a fata de
ratele care inotau linistite. Intotdeauna erau perechi sau cu un card de ratuste dupa ele. Se tot intreba cum de numarul lor nu crestea de la an la an. Probabil ca periodic era ucis un
anumit numar dintre ele. Fireste, fiecare exemplar fusese cipat de la
nastere. O simpla descarcare electrica,
si animalul murea instantaneu. Oare guvernul poate sa ma ucida si pe mine asa? Stia ca raspunsul este afirmativ dar totodata banuia ca mai intai i-ar fi fost prelevate organele vitale pentru transplant pe motivul de "consimtamant prezumat". In China, prizonierii politici erau "sinucisi" pentru organe inca de la sfarsitul secolului trecut. Incerca sa-si scoata din cap aceste ganduri oribile si sa se concentreze mai mult asupra planului sau.

Trecura pe langa el doua patrule de comunitari. Mergeau tepeni cu pasul
apasat, militaresc. Nu ii privi in
ochi - asta ar fi fost o greseala fatala. Ceea ce le umplea orgoliul politistilor era teama pe care o raspandeau; de aceea, se infuriau teribil cand cineva indraznea sa-i infrunte, fie si cu o privire. Cand
ii intrebai ceva, era obligatoriu sa tii capul usor aplecat si sa te adresezi cu "Domnule ofiter". Altfel riscai o amenda usturatoare pentru
ofensa; sau poate si mai rau. Jandarmii si Comunitarii cautau orice pretext, fie el cat de minor, ca sa te amendeze - fiindca
un anumit procent din valoarea amenzii le revenea direct lor.

Planul pe care il avea in minte era deosebit de riscant, dar avea o sansa de
reusita. Fireste, probabilitatea de
a fi descoperit ulterior era mare, dar in momentul de fata il interesa prea
putin acest lucru. Totul depindea de cat
de repede se va misca. Ideea lui era sa scrie un mesaj pe trotuar impotriva
lui BigBrother. Actul sau nu avea desigur nici o finalitate; dar simtea ca trebuie sa-si exprime cumva ura care ii apasa sufletul. Chiar printr-un asemenea
gest nebunesc!

Stalpii albi cu doi ochi negri obsceni care atarnau intr-oparte si alta erau
plasati cam peste tot. Fireste, nu
toate camerele erau monitorizate simultan, dar programele ar fi declansat o alarma in cazul unui comportament suspect. Era greu, poate imposibil sa iesi cu totul din raza lor de ac
tiune - conceptia era ca fiecare metru patrat din spatiul public sa fie sub
supraveghere. Asa cum, totodata,
antenele GSM acopereau cu radiatiile lor, fiecare metru cub din oras. Microemitatoarele RFID transmiteau automat pozitia ta, datele fiind receptionate de aceleasi antene GSM.
Prin urmare, politia stia in orice moment unde te afli. Din fericire, datorita copacilor, camerele nu putea vedea chiar totul. Fireste, erau dotate cu vedere in infrarosu, dar era mai dificil pentru calculator sa interpreteze datele.

Locul unde avea sa scrie mesajul il alesese cu grija, in timpul unei plimbari anterioare prin parc. Il nimerise absolut intamplator. Un brad
inalt obtura privirea ochiului cel mai apropiat, lasand o banda cu o la
time de un metru nesupravegheata. Ochiul de pe stalpul urmator era destul
de indepartat si partial obturat de
copaci. Aleea avea avantajul de a nu fi prea circulata si el spera sa prinda un minut liber in care sa-si indeplineasca intentia.

Isi aminti de tipul arestat acum trei ani pentru raspandire de "mesaje incitatoare la ura" impotriva lui Big Brother. Atunci mai existau spatii
publice unde camerele de supraveghere
nu bateau. Din pacate pentru el, amprentele digitale din hartia folosita il dadura de gol. Nu vazuse personal acele texte, dar din zvonuri, aflase ca erau vorba de mesaje de protest impotriva pierderii libertatilor
democratice; impotriva controlului politienesc si impotriva implantarii
oamenilor cu cipuri (la data aceeea
doar in proiect). Unde era vorba de "incitare la ura" in aceste idei, nu-si
dadea seama; dar de fapt, tot ceea ce nu
convenea guvernului era incadrat intr-una din binecunoscutele formulari
stigmatizatoare: rasism, homofobie, antisemitism, negationism, incitare la
ura si discriminare, intoleranta etc. Oare ce-o face acum tipul respectiv; e
in vreun lagar de munca sau a fost "sinucis"? Era greu de spus ce era mai
bine!

Inchise ochii si isi imagina ca se afla
intr-un tren care goneste lin pe sine, spre munti, spre libertate. Dar stia
ca nu exista asa ceva; camerele video din tren ii scrutau sufletul, chiar si
in vis, aducandu-l la trista realitate! Privi putin buimac in jur lumina care se scurgea printre crengile copacilor. Vazu ochii negri luciosi, si teama incepu sa-i dea tarcoale.

Acum ajunse aproape de locul faptei. Tot corpul ii tremura din pricina
fricii, dar spera ca asta nu se vede pe camere. Nu-si dadu seama pe moment
ca datele lui fiziologice depasirera normalul, astfel ca microcipul medical
implantat intrase probabil in alerta. Cand isi dadu seama de acest aspect, incerca un exercitiu yoga de autocalmare si isi recapata fortele. Scoase incet sticla cu vopsea si o ridica cu gestul firesc al cuiva care s-ar pregati sa bea din ea.

Dar in loc de asta, lasa sticla in jos si pulveriza cu vopsea textul: "JOS
BIG BROTHER!". Nici nu termina bine de
scris, cand o voce ragusita il paraliza: - Nu te misca derbedeule! Si nici nu mai avu timp sa se mai mi ste, caci inima lui se opri pe loc, ducandu-l
in lumea uitarii... - Sefule, cum naiba sa faca infarct de la 20 de volti? - Ei, lasa, asta e. Nu-i vina ta! Un golan mai
putin, mare paguba! Si ce naiba mazgalise acolo?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


! ! ! - de cher la: 25/05/2007 20:31:48
Asa ca mod de a scrie mi se pare promitator dar ca subiect esti dupa parerea mea cam speriat! Chiar asa tare te-au revoltat camerele de luat vederi promise pemntru scoli ? Stai linistit! Macar de s-ar pune in cateva, acolo unde sunt parinti cu pretentii !
#200523 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Laocoon - de latu la: 25/05/2007 20:47:38 Modificat la: 25/05/2007 20:52:03
Tot o hiperbolizare cu caracter de science-fiction, ca si prima parte.
Pacat ca unele aspecte nici nu-s asa departe. Nici ca timp si nici ca aplicabilitate... Daca ar fi dupa unii.
Sper ca ceilalti vor pastra insa suprematia. Atat legislativa cat si mai ales intelectuala.
Si asta la nivel mondial.
#200527 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
btw - de donquijote la: 25/05/2007 21:17:18 Modificat la: 25/05/2007 21:22:30
cu riscul sa ma repet, dar pentru cititorii mai noi:
nu tebuie nici un chip. mobilul e suficient pentru a localiza orice persoana in cateva minute. chiar daca inchis.
ia sa ridice mana sus sus cine e dispus sa renunte la mobil din motive de big brother...

din fericire operatiunea de urmarire a tuturor, tot timpul cere resurse tehnologice si umane nejustificate.
prin tarile mai civilizate e nevoie de hotarare judecatorasca are nu se da automat oricui...

am sa dau 2 exemple care dovedesc complexitatea situatiei.

1. prin 2003 sau 2004 cia au organizat in europa (in vest) cateva arestari de suspecti banuiti de legaturi cu alquaida ocolind autoritatile locale (si elgile in vigoare) bineinteles cu colaborarea tacita a unor oficialitati locale. cam un an dupa aia, intamplator un ziarist in italia a mirosit ceva si s-a declansat scandalul; au urmat anchete in italia si germania. urmarind doar cartile de credit, mobilele si inregistrile camerelor de supraveghere, anchetatorii au reconstituit numele agentilor, numele de acoperire si tot ce au facut in cele cateva zile cat a durat actiunea.
2. o fata de vreo 20 de ani a plecat pe la 2 noaptea cu masina parintilor s-o aduca acasa pe sora ei care se afla la o petrecere in alt cartier. dupa ce nu a ajuns si telefoanele la spitale/politie nu au dat rezultate, tatal a facut demersuri sa i se localizeze mobilul. compania de telefomnie mobila bineinteles ca a refuzat. localizarea s-a facut cateva ore mai tarziu la interventia unui personaj sus pus in politie, prieten al familiei. a fost gasita moarta pe un camp la distanta de cateva minute de casa. un hot de masini a incercat sa-i fure masina, si ea s-a opus. (hotul a fost prins). e foarte posibil ca daca s-ar fi actionat imediat cand parintii si-au dat seama ca s-a intampalt ceva, putea fi salvata.

revenim la dilema folosirii torturii in cazuri acute...
#200535 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...