-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

SUBSPECIA DE BALTA ( I )


de esteu la: 26/05/2007 12:56:08
modificat la: 28/05/2007 15:59:03 arata originalul
rezumat: cazona
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Subspecia de Baltă – în legătură cu vaporul suspect

Am auzit deseori expresia „cutare o zguduie”. Mi-a plăcut al naibii de mult şi-am urmărit-o o vreme încercînd să-i stabilesc cît mai precis conţinutul. Concluzia a fost că trebuie să mă rezum la trei explicaţii, mai degrabă nuanţe: „a o zgudui” înseamnă (1) un fel de a pierde timpul, (2) o eschivă, (3) evitarea unei poziţii clare. Pe scurt, o ambiguitate intenţionată. Nimic nu mi se pare mai potrivit pentru viaţa de-aici. Aici - unde toţi o zguduie, inclusiv eu. Pluteşte deasupra apelor un refuz al responsabilităţii, încît în clipa în care sesizezi că nu prea mai ai unde să te mai ascunzi, te adînceşti undeva spre fundul paharului şi-ncepi să-l zgudui şi pe el, plin sau gol. Cei care te trag la răspundere vor trece cu vederea în cele din urmă. În definitiv, toţi cei aflaţi în Baltă se refugiază, mai devreme sau mai tîrziu, în alcool. În Baltă, sora bună a oricărei ţări asiatice, căreia nu-i poţi veni de hac nicicum, este privirea leneşă, anesteziată, dar gata oricând să se dea peste cap pentru a întoarce prima impresie. Din umezeala asta cu miros tare se naşte subspecia de Baltă. Ea este proprietara privirii bolânde, cu înţelesuri adormite. O igrasie generală - care subminează veghea, sănătatea mintală, viaţa – este tolerată în sensul atmosferei celei mai obişnuite. Foarte bine pînă aici. Mai departe însă, e un pic greu. E nevoie de ceva luciditate pentru a face faţă viciului instalat, responsabilităţilor pe care superiorii ţi le cer prin staţie în fiecare dimineaţă, camarazilor care nu scapă nici o ocazie să adulmece orice recipient aţâţător. Ce mult mă enervează cuvîntul ăsta, „camarad”. Parcă vine din filmele de propagandă.
Cel mai neplăcut este să nu ştii de unde ai putea apuca „subspecia de Baltă”. Cum să-nţelegi ce este ea cu adevărat? Rigoarea vieţii de-aici spune clar că lucrul cel mai important e să ştii să-ţi apropii oamenii, să comunici cu ei. La urma urmei, ceva firesc. Şi-i iau pe rînd. Cel mai simpatic mi se pare Americanu’. Nu-mi dau seama cît de întemeiată îmi este părerea, dar n-are rost să stau şi să analizez prea mult. Faluhin e cam greţos, are un fel de a fi respingător. Ţofel e prietenos, însă doar atunci cînd se trezeşte să mănînce. În rest, îşi vede de citit şi de jocurile nopţii. Un tip mişto e Mircea, lipovean şi el, ca mulţi soldaţi, ca Vulpea-De-Baltă-Plutonier-Adjutant-Şef-Feodotov. Mircea e subalternul meu. Om deschis, supus, cald. Omenos. Of, cuvintele-astea. Pentru a ne apropia, superior de subordonat, sunt necesare. Pentru a construi o relaţie extra-serviciu. Şi aşa vine seara asta, aproape la fel ca orice altă seară. Ca să înceapă povestea, a trebuit să reapară cele două americance. Ele mi-au băgat spaima-n oase în vreme ce aduceam căpăţâna sturionului cu tractorul. Dacă nu poate fi vorba de Dudaev, măcar s-avem parte de femei. Şi Mircea apare la cuşeta mea. După ce închide uşa, îmi zice:
„Dom’ locotenent, mă scuzaţi, da’ m-am gîndit la o chestie... sînt pă vrăjeală cu americancele, cu Marilyn... m-am gîndit că poate ne ajutaţi să ne-nţelegem cu engleza asta, că nu-i dau de cap nici beat !”
L-am măsurat cazon, mi-am luat un timp de seriozitate... Era clar, aici era rost de rupt baierele pantalonilor. Aflasem din timpul zilei că tipele astea obţinuseră, nu ştiu de la cine, permisiunea să locuiască pentru două săptămîni la pontonul gol, unde vara veneau ştabii de la Tulcea pentru zilele de concediu. Şi uite cum Mircea simte că e cazul să facă repede o scurtătură:
„Nancy mi-a dat de-nţeles că-i place de dumneavoastră ! I-am zis că dumneavoastră s-ar putea să ştiţi engleză.”
Ciudat. Nancy o fi rea de muscă. Nici chiar aşa. Poate mă şi plăteşte. Curvă masculină în pustietatea asta. Dumnezeule. Îi zic:
„Bine, dar parcă nu vă puteaţi înţelege ! De unde naiba ai înţeles tu că mă place pe mine ?”
„Dom’ locotenent, Nancy rupe ceva româneşte. Am auzit-o, te-nţelegi cu ea, da’ e pe vrutele şi pe nevrutele ei.”
De-asta zic că e ciudat cum se poate-ntîmpla ca unii să facă eschivele aşa cum respiră, fără să accepte că ceilalţi pot citi toată schema de la bun început. Să totuşi văd despre ce e vorba, în numele cunoaşterii aşa-zisei „subspecii de Baltă”. Haide, locotenente!
Fără prea multe introduceri, în afara celor deja făcute în cuşeta mea, mă pomenesc bîntuind împreună cu Mircea, Marilyn şi Nancy, pontonul de vacanţă. Năuc, nerefăcut după o noapte în care mă chinuisem să adorm, căutăm întrerupătoare, inspectăm cuşetele perfecte, cu vedere la lac, şi încerc să-mi combin buimăceala cu dîre de sociabilitate într-o engleză de aeroport. Dintr-o dată Mircea azvîrle rugămintea:
„Dom’ locotenent, spuneţi-i lu’ Marilyn că-i ca o stea aprinsă pă pontonu’ gol! Vă rog mult, mi-a venit acuma, ştiţi s-o traduceţi aşa ?”
Am făcut o încercare, ceva cu „burning star on the empty...”, şi-aici m-am oprit, nu ştiam cum naiba se zice „ponton”, Mircea se uita cînd la mine, cînd la Marilyn, şi aştepta o reacţie, un zîmbet, o uimire. Şi uimirea a venit. Marilyn a ţinut să precizeze, însoţită de zîmbetul aşteptat, că e nepoată de scriitor, nepoata unui anume Earl Rauch, şi că i-a plăcut tare mult intervenţia lui Mircea. Ce chestie, să fii ruda cuiva, să ai o legitimaţie valabilă oriunde, fără nici un merit. Habar n-am cine e Earl Rauch, poate nici nu exită un individ cu numele ăsta, cu atît mai mult un scriitor. Poate fi un fel de Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Gheorghe Doja, cum s-au declarat atîţia români pe aeroporturile din Europa înainte de a fi trimişi înapoi, acasă, după furtişaguri sau alte mîrlănii. Ce motiv aş avea să-i dau credit domnului Rauch, care pare să fi făcut scenariul filmului „New York, New York”, după spusele lui Marilyn. Tot povestind ceva despre Liza Minelli şi fredonînd, fetele au început să se dezbrace de formalităţi. Sarcina ce-mi revenea se limpezea cu fiecare cuvînt, cu fiecare zîmbet. Mi se cuvenea s-o călăresc pe Nancy. Nu ştiu cît de pregătit eram să fac saltul la versiunea „Tridimensionale-Palpabile-Adevărate”, după atîtea reviste porno răsfoite în clubul de pe pontonul cadrelor. Să fie ăsta e momentul? Oricum, sînt sătul de revistele proaste a căror singură calitate este că livrează o cantitate apreciabilă de fotografii adorate în toate colţurile lumii. Nema relaţie personală. Americanca mă citise. Simţise că nu parcursesem o distanţă prea mare de la începuturile mele sexuale. Într-un asemenea loc, poţi rămîne cu impresia că zburdălnicia trebuie să fie la ea acasă. La aşa condiţii de vacanţă nesfârşită, de tipul „Ce ai lua cu tine pe o insulă”, n-ai cum să nu te gîndeşti bine direcţionat. Mi-am zis, apoi, clar, fata asta n-a venit aici să ţină conferinţe pe teme de ecologie şi mediu, la Tulcea, şi de ce nu şi-ar permite nişte excursii prin zonă. Şi uite că împrejurările intime sînt mai mult decît intime. În ciuda faptului că Marilyn îmi e mai pe plac decît Nancy. Cred că numele unchiului ei mi-a produs o emoţie care mă inhibă în faţa lui Nancy. Poate că nu-i cazul să-i scormonesc şi ei biografia ca să mă pot relaxa cît de cît, dar parcă ceva tot mă împiedică să fac pe nerăbdătorul. Nici una, nici două, mă ridic să încerc fereastra, să arborez figuri contemplative spre noapte, spre lac, în vreme ce Nancy e deja gata de vîjîială. Fetele-astea au venit pentru două săptămîni de agrement, au dreptul lor la distracţie, iar ce fac eu nu-i altceva decît o piedică nesperată în calea eroinelor civilizatoare. Probabil şi-or fi zis că au timp să treacă prin ciur şi cadrele militare şi soldăţimea. Ambianţa e binevoitoare, cum bag seama la fiecare mişcare cu care-mi întîrzii intervenţiile. Ar mai trebui însă începută excursia anatomică. Trebuie să comunicăm inteligent şi să ne pipăim genial. Lecţie de nota zece, excelent rezumată, de cînd mă ştiu în teorie am fost perfect, dar cum naiba să depăşeşti nivelul? Şi cine naiba e Nancy asta, pînă la urmă. Ba nu, de fapt, cine e Mircea ca să accept situaţia asta absolut penibilă? Ca să nu mă gîndesc la înjurăturile pe care le merită plutonierul meu. De ce trebuie să văd pentru a nu ştiu cîta oară că noaptea-i a naibii de întunecată, iar lacul liniştit ? Poate ar fi bine să mă dezbrac, să sting lumina şi din cînd în cînd să actualizez dicţionarul englez-român. Ăsta se cheamă oare compromis sau situaţie ideală pentru fraieri ? Dar dacă soluţia cea mai potrivită ar fi să încerc o dramatizare a instinctelor, într-un bun acord perfect cu profilul meu nevrotic, ca-ntr-un film cu Woody Allen. Pe naiba, Nancy e deja cu mîinile în pantalonii mei. Trage perdeluţa, ştiu prea bine că soldaţii noştri se pot aventura cu bărcile pe latura pontonului, şi-a dat seama şi Nancy, dar mă gîndesc că a făcut-o crezînd că-mi va da de-nţeles ceva capital, o puternică impresie că-mi înţelege nehotărîrea sau blocajul. Şi continuă să îndrăznească, abandonînd materialele de postav verde care mă acopereau într-un chip ce-mi părea salvator. Ar fi trebuit să mai am pe mine un palton, o şubă, cît mai multe obstacole. Poate chiar şi nişte bandaje.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


esteu - de Paianjenul la: 26/05/2007 17:54:29
"cutare o zguduie"


- Încearcă "cutare o zgîlţîie"... :-w ... (...E că sună mai "cool"?... ;) ...)...
#200664 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de Intruder la: 26/05/2007 18:07:07
bingo!
"mi-a placut al naibii de mult" si mie...:)
#200665 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
paianjenul - de esteu la: 27/05/2007 19:17:23
am lasat-o pe-aia cu "zguduie" pe moticva ca sint legat sentimental de expresie. din liceu. nu m-am incumetat sa s-o modific, mi se pare ca si atunci, un pic altfel. "zgiltiitul" il asociez cu ceva mai domestic, pe cind "zguduitul" imi pare ceva "in door", a pierdut timpul, aer liber, bagabonteala. dar asta e, cum spuneam, ceva nostalgic. mersi
#200881 (raspuns la: #200664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Esteu - de Sancho Panza la: 27/05/2007 19:40:36
fiindca te-am prins online...:)
fii bun si trece-ti textele la tagul proza_scurta.
imi va fi mai usor sa le gasesc pentru nominalizarile lui 2007!
multumesc.:)
#200884 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...