Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Potcoava de aur (2)


de Realdo la: 27/05/2007 11:44:05
modificat la: 28/05/2007 13:20:21 arata originalul
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
- Ce-ai zice dacă ai veni şi ai găsi în găleata aia de tablă, între toate potcoavele, una de aur?
Unchiul Franzi era în spatele meu, pufăind din ţigara lui fără filtru.
- Asta n-are cum să se întâmple, Franzi bacsi, i-am spus, luând o potcoavă din găleată şi încercând să mi-o îmaginez din aur.
- Ba da, s-o întâmplat. S-o întâmplat demult, cu atâta vreme în urmă încât poţi zice că-i un basm acu’.
Îmi aruncă una dintre privirile lui misterioase, terminându-şi ţigara într-o tăcere complice, cu expresia lui de om satisfăcut să îţi dezvăluie ceva pas cu pas, detaliu cu detaliu.
Ne-am întors în casă. Afară se înnorase şi cerul alb anunţa o nouă ninsoare, o nouă vânzoleală nebună de fulgi peste Margine şi peste lume.
Era bine să stai la căldură. Franzi îşi turnă un pahar de vin şi mă întrebă din priviri dacă vreau şi eu. Am făcut din cap că nu.
- Ţi-am povestit vreodată de doctorul Mărgineanu?
Am clătinat din nou din cap. Eram ochi şi urechi.
- Doctorul Mărgineanu o fost pe vremuri cel mai de vază om din satul nostru. De când eram io fecior, era cel mai bogat din sat; îşi făcuse chiar şi dispensarul lui, unde e acuma căminul cultural, că venea multă lume, de pe Valea Mureşului până la munte în Luncani; şi de la Făget veneau că toată lumea zicea că-i mai bun doctorul nostru decât ăia de la spital. Felcerea, lega umeri şi picioare, vindeca o grămadă de boli grele numai cu ierburi şi ceaiuri. Mulţi ziceau că-i şi vraci, da’ io nu i-am crezut, până o fost de am descoperit io şi cu mătuşă-ta că doctorul era alchimist. Ştii ce-i ăla alchimist?
- Nu, Franzi bacsi.
- Alchimist e ăla de topeşte plumb şi fier, şi-l fierbe la foc până scoate aurul din el.
- Dumneata ştii să scoţi aurul din fier, unchiule?
- Nu, mă băiatule, că nu-s io aşa învăţat cum era doctorul. Gândeşte-te că el vindeca oamenii de boli, oblojea răni şi te făcea ca nou; vorbea ungureşte, germană, franceză şi cine mai ştie câte limbi. Avea Wartburg – primul din Marginea care avea maşină – şi o ducea pe maică-sa în fiecare vară prin ţară sau în Ungaria la băi. Io-s fierar şi fac potcoave; poate caii le-or vedea ca pe aur, cine poate să ştie?
Râse scurt, trecându-şi degetele prin mustaţa deasă şi căruntă.
- Şi nu l-ai întrebat pe doctor cum se face aurul, unchiule?
- Nu, pen’că nu mi-am dat seama de la început că-i alchimist. Şi oricum, şi dacă aş fi ştiut, cred că mi-ar fi fost ruşine să-l întreb.
- Ce s-a întâmplat cu doctorul?
- Stai cuminte, că acuma-ţi spun. La câţiva ani după război, or hotărât comuniştii să facem colectiv şi în sat la noi. Îţi dai seama că nu ne-o convenit la nicicare. Io numa’ ce mă luasem cu Brigi, şi după ce ne-am făcut casa, abia dacă ne-a mai rămas ceva să luăm doi cai, o vacă şi câţiva purcei. Munceam de dimineaţa până seara, că era sărăcie mare pe vremea aia. Îţi dai seama că nimeni nu voia să renunţe cu una cu două la munca lui şi la avutul lui. Doctorul Mărgineanu cu atât mai puţin. El nu numai că se ţinea împotriva regimului, da’ mai apăra şi ţăranii din sat care nu voiau să semneze pentru ceapeu.
Era sufletist nevoie mare, doctorul. Când or început să ia casele la rând şi dacă nu semnai te lua miliţia şî te băga la zdup la Făget, doctorul o umblat si el prin tot satul să spună la oameni să facă toţi petiţie la Bucureşti că nu-i drept să ne ia pământurile după ce tocmai ni le-or dat. Ne-am strâns toţi la doctorul acasă şi el o scris cu mâna lui scrisoarea şi după aia ne-o citit-o şi toată lumea o iscălit-o. Şi acuma ţin minte, ce frumos zicea: “Este imperios necesar şi facem apel a se respecta drepturile ţăranului la pământurile lui pe care le-a apărat şi pentru care s-a jertfit nu o dată.” Aşa zicea doctorul, şi toată lumea după el. Măzăriche, preşedintele de la sfatul popular şi Gyula, şeful de post, stăteau afară. Se ascundeau ca şoarecii, da’ tot veniseră să spioneze.
A doua zi, doctorul Mărgineanu s-o dus la Făget să pună petiţia la poştă. Seara, era rugă în sat, şi toată lumea era la serbare, în parcul de lângă biserică. Doctorul venise cu doamna, mama lui. Erau îmbrăcaţi foarte frumos. El purta un frac ca la bal, cu guler de mătase neagră şi pulpane în spate care îi ajungeau până la pământ. Toată lumea era bucuroasă. Zicea doctorul că şi dacă nu primim răspuns la petiţie tot n-o s-o mai ţină mult aşa, fiindcă veneau americanii şi o să cadă guvernul.
Ehei, bine ar fi fost să fie aşa... Numai ce se întunecase afară, era vară, cald, muzică, voie bună, multă lume, când or venit şi l-or luat. Or venit trei GAZ-uri pline cu miliţieni de la Făget şi de la Lugoj, cu Măzăriche şi cu Gyula în frunte. L-or luat pe doctor şi încă vreo zece inşi dintre ăia care nu voiau să semneze pentru ceapeu. Plângea doamna şi femeile în urma lor de mama focului...
Franzi oftă, făcu o pauză, sorbind o gură din vinul ce părea uitat în pahar. Apoi continuă, cu vocea lui scăzută şi gravă.
- Într-o lună tot satul era înscris la ceapeu. Americanii – ne duceam în fiecare zi pe deal să ne uităm după avioane – n-or venit. Care nu aveam animale multe să muncim cu ele în ceapeu, ne-or angajat la fabrică. Mai multă muncă decât înainte. Ziua la fabrică, seara la potcovit. Pe vremea aia nici nu aveam atelier, abia după aia mi l-am făcut, când s-or mai înmuiat câinii ăştia de comunişti.
- Şi cu doctorul Mărgineanu? Ce s-a întâmplat cu el?
- O vreme n-am ştiut nimic de el. Toţi or crezut că s-o prăpădit prin puşcărie. Doamna, mama lui, o murit de inimă rea în iarna de după ce l-or luat. Imediat după înmormântarea bătrânei, Măzăriche o ţinut o “consfătuire” de-a lor la sfatul popular şi o spus că o primit aprobare să transforme casa doctorului în cămin cultural. Un puşcăriaş duşman al poporului nu mai are nici un fel de drepturi, zicea Măzăriche, asa că vai de mama ăluia care mai cuteza să vorbească împotriva regimului. Că aşa-i, regimul –şi continuă cu glas scăzut - îţi ia casa şi ţi-o face cămin cultural şi birou de activişti; îţi ia maşina şi i-o dă şefului de post; îţi ia mama şi o bagă în pământ; iar pe tine te ia şi te face să dispari în puşcării de care nu ştie nimeni. Aşa o fost şi aşa o să fie, măi băiatule, până ne-om trezi...
Îl ascultam pe Franzi cu un soi de tristeţe în suflet dar şi cu senzaţia ciudată, de care mi-am dat seama abia mai târziu, că ascultam prefacerea unor lucruri importante, a unor lucruri mari care ţin de cine sunt şi de care e locul meu pe lume, chiar dacă vin dintr-un trecut la care n-am fost parte. Unchiul meu oftă din nou, adânc, apoi continuă.
- Doctorul s-o întors fix la un an, fără să-l ştie nimeni că vine. Era tot aşa, vară, căldură cumplită. O apărut la căminul cultural, casa lui, în fracul în care plecase, acuma mult mai jerpelit, înalt, slab, nebărbierit, cu o bocceluţă murdară în mână. Taman atunci făceau ştabii de la raion mare serbare, cu tot satul prezent obligatoriu, că se împlinea un an de când, vezi Doamne, se înfiinţase ceapeu’. Şi o stat săracul doctor în soare, în faţa propriei lui case, unde făcuseră maimuţoii tribună şi fiecare asuda pe rând, urlându-ne la megafon vorbe pe care nu le înţelegeam.
De cum o apărut doctorul, s-o făcut aşa o vânzoleală în mulţime că nimeni n-o mai fost atent să aplaude sau să strige urale după cum făcea semn Măzăriche. Când l-o văzut lumea, s-o dat la o parte şi i-o făcut cale, iar el o venit în faţă şi s-o oprit fără să zică nimica. Doar stătea şi se uita la casa lui care nu se mai vedea de steaguri şi pancarte şi de tribuna unde stăteau papiţoii de la raion. Ce să-i faci, săracul, aşa o vrut Dumnezeu, să-şi bea paharul până la fund.
Să-l fi văzut pe Măzăriche, s-o făcut roşu ca racul la faţă. Ce cauţi aici mă, i-o zis Gyula şi or pus imediat miliţienii mână pe el da’ se vedea că se purtau cu grijă şi cu frică, parcă ar fi pus mâna pe o stafie şi nu pe un om viu. Şi doctorul nu zicea nimica, numa’ se uita parcă prin ei şi întreba tot timpul: mama, spuneţi-mi unde e mama. Gyula şi cu miliţienii lui l-or luat pe doctor deoparte şi-l scotoceau de nişte hârtii şi Măzăriche s-o dus imediat la tribună şi le tot explica ceva la ştabii de la raion. Până la urmă s-o dovedit că doctorul avea hârtie de eliberare de la Aiud şi o foaie de repartiţie pentru angajare la fabrica de oţet de la noi din Marginea.
Lumea nu mai era deloc atentă la tribună, s-or întors toţi spre colţul unde erau doctorul şi miliţienii. Măzăriche s-o apropiat şi el, o mormăit ceva cu Gyula, s-o uitat pe hârtiile doctorului, şi după aia o zis tare, să-l audă şi mulţimea şi tribuna:
- Aşadar, tovarăşe, ne-ai fost trimis înapoi, deşi ar fi trebuit să fii deportat, ca să nu mai aţâţi zâzanie în comuna noastră. Sper că ţi-a fost învăţătură de minte şi că nu vei mai unelti împotriva orânduirii proletare. După cum trebuia să te aştepţi, această clădire nu îţi mai aparţine, a fost naţionalizată în folosul oamenilor muncii. Acum că te-ai întors totuşi, şi având în vedere că ai fost repartizat la fabrică, vei locui la căminul ce se construieşte acolo. Până atunci, vei putea să dormi la una dintre anexele sfatului nostru popular...să zicem la arest? Tovarăşul plutonier Gyula se va ocupa de formalităţi. Şi cu asta gata; haideţi tovarăşi, ce staţi aşa ca la urs? Gata, toată lumea înapoi, să continueze serbarea.
Se vedea de la o poştă că Măzăriche s-o făcut din roşu vânăt de ciudă ce-i era că o apărut doctorul şi i-o stricat lui serbarea. Şi mai ales că toată lumea şuşotea, nu ne mai interesa pe nicicare de ştabii de la tribună. Io mă tot uitam după doctor şi am văzut că-l iau miliţienii; el săracu’ tot întreba de maică-sa şi nu-i păsa că-l iau şi unde-l duc. În momentu’ ăla, măi băiatule, m-o cuprins aşa o căldură, nu ştiu ce-am avut, da’ numa’ simţeam că-mi dau lacrimile şi-mi era o milă de săracu’ doctor de mi se rupea inima. Am ieşit din rând şi direct la Gyula m-am dus.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


"îţi ia mama şi o bagă în pământ" - de cosmacpan la: 27/05/2007 13:25:30
"Femeie iata fiul tau!" Apoi a zis ucenicului: "Iata mama ta!".
Ferice de cei ce au amintiri si pot sa le impartaseasca si celor din jur spre vesnica pomenire (a greselilor trecutului).
#200811 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 28/05/2007 09:27:58
Binevenita rememorare.
#200983 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...