Tentativa de amanare.

am deschis fereastra
sa aud sufletele trecatorilor
cum striga
dupa cer, dupa apa,
dupa mari ce miros a cer.

haide, sa ne luam umbrela,
- de cand asteapta sarmana
sa se deschida peste noi -
sa tulburam nelinistea asta asurzitoare
a trupurilor
din care urla atatea suflete,
s-o ametim cu un tango
cu versuri triste -chiar din poezia noastra-,
s-o alungi tu cu degetele tale
pe o clapa alba si una neagra,
s-o frangem pe sub arcusuri,
s-o omoram in ultimul tramvai
din seara asta
cu un sarut rosu
si unul mai amar -
la fel ca ceaiurile care ni s-au racit pe noptiera
langa ingerii cu umeri goi
ce se pitesc pe sub asternuturi.

dragule, haide acum,
ma poti uita maine.