-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Potcoava de aur (4)


de Realdo la: 28/05/2007 12:47:32
modificat la: 28/05/2007 13:07:49 arata originalul
rezumat: partea a patra si ultima
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Primele trei parti: http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13638/potcoava-de-aur-1/1
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13639/potcoava-de-aur-2/1
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13640/potcoava-de-aur-3/1



- M-am trezit într-o dimineaţă, într-o duminică, era începutul lui noiembrie, şi am bătut la uşa atelierului. De obicei doctorul era deja treaz, da’ în ziua aia n-am primit nici un răspuns când am bătut în uşă. Mi-am zis că poate mai doarme şi m-am dus înapoi în casă. Am stat aşa vreun ceas, da’ la atelier nici o mişcare. Atunci mi-am zis că poate n-o fi auzit când am bătut prima dată şi m-am dus iar. Am bătut mai tare, da’ n-am primit nici un răspuns. Atunci am deschis uşa...
- Şi doctorul nu mai era!
- Da’, nu mai era. Am intrat înăuntru. Lucrurile lui, nicăieri. Era strâns totul, patul făcut, doctorul parcă intrase în pământ. Şi cum mă uitam io p-acolo, atunci am văzut. În găleata de răcit potcoave era o potcoavă mare de aur. Bun, era ea aşa mai brută, nu chiar bătută ca lumea, da’ arăta exact ca o potcoavă. Atunci am înlemnit. Am chemat-o pe mătuşă-ta şi ne-am sfătuit. Ne-am uitat la potcoavă, am sucit-o pe toate părţile, am aşteptat până seara, doar s-o întoarce doctorul.
Luni dimineaţa am ascuns potcoava şi m-am dus la post să spun că o plecat doctorul. Daca într-adevăr nu se mai întorcea şi noi nu credeam că se întoarce că doar îi dispăruseră hainele şi aproape toate lucrurile, avea o zi şi o noapte în faţa oricui l-ar fi urmărit. Or venit acasă cu miliţia, or scotocit peste tot, şi în fântână s-or uitat, unde am ascuns noi potcoava sub o cărămidă, dar ei n-or ştiut şi n-or găsit nimic; m-or pus să dau declaraţii...
- Si ce s-a întâmplat?
- Nimic. Pur şi simplu doctorul o dispărut. L-or căutat vreo câteva săptămâni şi nici o urmă de el sau să-l fi văzut careva. Io am luat potcoava şi am dus-o la un ţigan la Bichigi de mi-o făcut verighete pentru mine şi pentru Brigi – uite, asta e făcută din potcoavă - şi cercei la bunică-ta şi lănţisor de aur când s-o născut taică-tu, şi o cruce din lemn de trandafir îmbrăcat în aur pentru biserică. Preotul care era p-atunci o bănuit el ceva când i-am dus-o da’ n-o zis la nimeni nimic. Ne-am luat cal şi căruţă, mobilă în casă la bunică-ta, ce mai, toată familia noastră o primit ceva din potcoava de aur. I-am mulţumit la Dumnezeu şi asta o fost tot...
L-am privit pe unchiul meu, tulburat. Îmi venea greu să-i cred povestea asta care mă intriga, dacă nu aş fi văzut limpezimea din ochii lui mari şi serioşi. Se ridică încet de pe scaun şi se duse în sufrageria rece. Am auzit scârţâitul vitrinei de la bibliotecă. Probabil căuta vreo carte.
Se întoarse cu ceva ca o carte poştală în mână. Era o felicitare, învechită de timp, cu o potcoavă aurie pe copertă, sub o urare într-o limbă ilizibilă.
- Scrie “Noroc, sănătate şi multă fericire”. E în nemţeşte, zise Franzi. Uită-te şi înăuntru.
Am luat felicitarea şi am deschis-o. În interior, o mână sigură scrisese cu stiloul: “ Dumnezeu a pus o fărâmă de aur în fiecare lucru şi în fiecare fiinţă de pe această lume a Lui. Trebuie numai să ştii să te smereşti ca să o descoperi. Rămâneţi cu bine. M.”
- Doctorul, el a trimis-o! am exclamat, citind încă o dată mesajul din felicitare.
Trăieşte!
- Da, cel puţin acu’ 21 de ani când mi-a trimis asta, cred că trăia. M-am trezit într-o zi că m-au chemat la poştă să ridic un pachet. Erau aproape toate cărţile pe care le am acu’ în bibliotecă. N-am ştiut cine mi le-a trimis, atâta ştiu că pachetul venea de la Viena, pe numele meu. Dacă te uiţi, şi cărţile sunt toate de la o librărie ungurească din Viena. M-a luat miliţia la întrebări, s-or uitat în cutie prin câteva cărţi, da’ până la urmă mi-or dat voie să le iau acasă. Felicitarea era într-o carte, pe fundul cutiei.
Stăteam prostit, cu felicitarea în mână. Unchiul Franzi îşi aprinse o ţigară şi mă privi zâmbind, cu ochii lui mari.
- Se întâmplă şi minuni, măi băiatule...
Sorbi cu zgomot din paharul de vin şi începu să foşnească iar ziarele de pe masă.
Mintea mea era inundată de întrebări, dar n-am apucat să spun nimic. În curte se auzi un lătrat. Rexi, care se întorsese acasă, sărea cu labele pe poarta şubrezită, întâmpinând-o pe mătuşa ce intră în curte, strângându-şi pe umeri şalul mare şi negru. Câinele o urmă până pe treptele casei.
- Ce fac băieţii? întrebă Brigi, dându-şi jos şalul şi venind direct spre noi ca să strângă tacâmurile de pe masă. Apoi continuă imediat, fără să mai aştepte răspuns. S-o vezi, Franzi, pe Geta, ce mândreţe de fetiţă are, blonduţă ca grâul!
- I-am povestit la băiat de doctorul Mărgineanu şi de potcoavă, răspunse Franzi. Şi cum îi, bine sănătoasă a’ mică?
- Bine că i-ai împuiat copilului capul cu basmele tale, răspunse Brigita. Nici nu-i de mirare, după ce ai băut aproape o sticlă de vin. Îl privi cu dojană, dar şi cu o urmă de nelinişte parcă.
- Ce basme, Brigi? Basme sunt astea de le scriu comuniştii ăştia nenorociţi aicea. Uită-te şi tu, scriu lucuri pe care le copiază cuvânt cu cuvânt dintr-un ziar în altul şi de la o zi la alta. Şi în fiecare săptămână e la fel. Se repetă într-una, mă mir cât o să mai prostească lumea cu cioara lor vopsită. Uită-te şi tu, cât de tâmpit trebuie să fii ca să faci două ziare în care să scrii acelaşi lucru? Şi punctă cu creionul chimic în foaia de ziar.
- Franzi, ia mai pune-ţi lacăt la gură!
Mătuşa îi făcu un gest de las-o moartă şi apoi se aplecă spre mine, cu un ton conspirativ şi cu un zâmbet pe care l-am simiţit uşor stânjenit şi nenatural:
- Nu mai lua în seamă tot ce zice, s-a ameţit de la vin...

Afară se auzi un scâncet. Rexi se cerea în casă, la căldură. Îi era foame şi frig, poate. Seara se lăsa cu repeziciune iar eu trebuia să mă întorc la gară, după o duminică în care aflasem mai multe lucruri – alte multe lucruri de la unchiul Franzi, folositoare dacă nu la altceva, măcar ca să-ţi încălzeşti sufletul cu ele într-o seară rece de iarnă.


Am aflat că pe vremuri era la Marginea un doctor făcător de minuni, genul acela de înger pogorât din timp în timp printre oameni şi confundat prea des cu tot felul de impostori care subjugă mulţimile cu banii sau cu vorbele lor alunecoase. Am aflat că ruşii aveau o instalaţie care făcea oţet din brad dar că pentru asta trebuia să arunci în aer un cuptor cu fochişti şi cu Stahanov-ul şef de echipă cu tot. Am aflat că ziarele comuniste şi comuniştii în general erau plictisitori, repetitivi şi fără imaginaţie (graţie analizelor atente efectuate de creionul chimic al lui Franzi). Am aflat că familia noastră avea o legendă personală clădită pe o minune ascunsă cu grijă de comuniştii care încercau de o grămadă de vreme să scoată aurul din oameni. (Pesemne citiseră felicitarea fără ca Franzi să ştie şi se încăpăţânau să facă pe alchimiştii cu toată ţara asta şi cu Marginea ei). Am aflat că toate cărţile pe care le citeam aveau o anume legătură cu această minune, şi m-am simţit mândru şi le-am iubit şi i-am iubit şi pe unchiul Franzi şi pe mătuşa Brigita, într-un trecut de care mi-e acum sete...


Am băut o gură din sticla de apă minerală. Trenul gonea prin lumea de un alb orbitor şi mă durea puţin capul. Zăpada sclipea sub soarele cald. Aş fi vrut să închid ochii şi când îi deschid să văd primăvară afară. Să culeg flori de câmp şi să urc prin iarba proaspătă cărarea de pe dealul cimitirului, în aerul liniştit al Marginii.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (10):


*** - de picky la: 28/05/2007 13:06:52 Modificat la: 28/05/2007 14:49:45
Bunicica proza. Cursiva, desi pe alocuri, diluata.

Trei observatii minore, care n-au de-a face la calitatea scriiturii:
1. Wartburg-ul nu era posibil sa-i fie doctorului in anii '50. Fabricarea de asemenea automobile a inceput, cred, in '56. Importul lor a demarat in anii '60. Campania de colectivizare se incheiase atunci deja ('62). Cel putin etapa ei salbatica.
2. Spui, de fapt nenea Franzi zice, ca atelierul de covaci va prinde contur atunci cand comunistii vot fi mai putin cainosi. Doctorul se-ntoarce dupa un an si atelierul deja exista. Deci tot in anii '50. De-abia peste vreun deceniu, ciuma rosie va avea o diluare spre roz iar un asemenea atelier ar putea deveni.
3. Pachetele venite din strainatate se ridicau de la vama, in cladirea Garii de Nord din Timisoara. Exclus sa ajunga la posta din Marginea.

Repet, observatiile sunt doar pentru veridicitate si pentru o mai buna simtire-n epoca. De aia-i importanta documentarea.
#201025 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Aş fi vrut să închid ochii" - de cosmacpan la: 28/05/2007 14:22:04
dar parca poti?
revenind in gara, la frac si vioara, pe cand un alt tren? chiar si cu patru vagoane, cu ceva panze de paianjen prin cotloanele uitate si............
#201057 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky - de Realdo la: 28/05/2007 20:33:57
Iti multumesc pentru observatii. Nu sunt deloc minore, desi nu am avut nici un moment in vedere realitatea istorica, drept linie directoare a povestirii. Cateva explicatii:

1) Masina de care vorbesc, si a carei caroserie descompusa mai exista in anii coilariei mele era o IFA F9, de productie est-germana, imediat dupa razboi. Existau ca repere ale puterii si bunastarii vremurilor si cateva Wartburg-uri. Evident, intre cele doua marci, mult mai atractiva este Wartburg ca sonoritate.Asa ca...

2) Unchiul tatalui meu a fost fierar si tatal lui la fel, neintrerupt. Dupa colectivizare trebuia sa lucreze si la CAP si le-au fost "rechizitionate" uneltele. Dupa o vreme, fieraria de acasa, ca multe alte activitati lucrative ale mestesugarilor din vestul tarii au fost trecute cu vederea de autoritati. Poate ca lui Franzi nici nu i-a fost interzisa construirea atelierului propriu. Poate ca n-a avut bani si a dat vina pe comunisti.In definitiv, regimul a fost responsabil pentru stoparea cursului firesc (si liber) al vietilor tuturor oamenilor din acea perioada.

3) Pe asta chiar n-o stiam :). Si oricum, nu puteam sa-l trimit pe Franzi in Gara de Nord; s-ar fi speriat de violonistul ambulant pe care l-ar fi confundat poate cu doctorul M :)

Oricum, nu ma suprinde acuitatea observatiilor cu care ne-ai obisnuit deja. Multumesc si pentru aprecierile pe care le-ai lasat in primele parti.
#201118 (raspuns la: #201025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
realdo - de zaraza la: 28/05/2007 20:41:32
am citit cu mare placere si am asteptat cu nerabdare ultima parte!


zaraza
#201122 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iti raspunsesem - de Realdo la: 28/05/2007 20:49:07
pe comentariul tau la partea a treia :)
sper sa fi meritat asteptarea, dincolo de imperfectiuni.
#201127 (raspuns la: #201122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
niste observatii - de esteu la: 31/05/2007 23:07:28
aerul domestic de care spuneam in comentariul la primul fragment, observ, nu pare sa fie dinamitat, sau sa existe o intentie, de nimic. adica o intorsastura, nu gratuita, ci pentru ne da pe linga o surpriza, alte amanunte, descoperirea unei fatete ascunse a povestii. parca simt nevoia de asa cev. asta poate si pt ca intre narator si Franzi, la dialog ma refer, dar si la comentariile pe care naratorul le face, exista un exces de respect. cred ca face, pe undeva, previzibila povestea. rememorarea, acum, dupa 89, poate capata accente ideologizante in discursul cu care refiguram realitatea anilor 50-60. as vedea posibilitatea unui joc, pe ici pe colo, cu clisee ale vremii ( am vazut ca folostesti "imperios necesar"), fragmente din ziarele de-atunci, eventual o perspectiva, mai intarita, a celorlalti, comunistii. nu numai gyula.
m-as juca ceva mai mult pe povestea cu " alchimia", tocmai pentru a contrapune realitatii aleia. ma gindesc ca si titlul deconspira la un moment dat, intr-o anume forma, deznodamintul.
sint niste idei. ia-o ca pe o privire detasata, exprimata in urma unei lecturi placute.
#201909 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
niste raspunsuri - de Realdo la: 01/06/2007 17:12:54 Modificat la: 01/06/2007 17:13:29
Evident ca povestea putea fi ... altfel. Evident ca puteam spune (si) altceva. Pe de alta parte, oricand incercam sa vizitam o realitate trecuta, vom ideologiza intr-un fel sau altul discursul istoric, literar sau de orice alta natura.

E o poveste simpla, spusa de un om simplu intr-o seara de iarna. Interventia ulterioara a naratorului care repovesteste intamplarea nu trebuie sa "glazureze" prea mult desfasurarea faptelor. Nu crezi ca intruziunea eseistului ar fi fost un risc mai mare de ideologizare?

Oricum, ma bucur ca textul meu te-a imbiat la analiza, si la una destul de elaborata. Multumesc pentru vizita.
#202154 (raspuns la: #201909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
realdo - de lafemme la: 09/01/2008 10:47:09
ti-am cetit povestioara, si comentariile la ea... nu suntem perfecti, povestea ta poate nu e perfecta, dar te prinde asa de tare incat ramai cu ea pana la sfarsit... si te minunezi, si te simti bine... eu zic ca asta ar trebui sa faca o povestire, care nu se vrea pretentioasa si a ta e aproape...
hei, eu mi-am amintit de zorba... asa urmarind firul lasat de tine pe hartie ;)
#272739 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Honey in the Sunshine la: 08/02/2008 16:25:36
Am aflat că ziarele comuniste şi comuniştii în general erau plictisitori, repetitivi şi fără imaginaţie (graţie analizelor atente efectuate de creionul chimic al lui Franzi). Am aflat că familia noastră avea o legendă personală clădită pe o minune ascunsă cu grijă de comuniştii care încercau de o grămadă de vreme să scoată aurul din oameni.


...ascultam prefacerea unor lucruri importante, a unor lucruri mari care ţin de cine sunt şi de care e locul meu pe lume, chiar dacă vin dintr-un trecut la care n-am fost parte.

astea le pastrez:)
felicitari pentru premiu:)
#283433 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Gala la: 08/02/2008 23:05:47


Felicitari pentru premiu. Ma asteptam. Nu comentez textele tale, dar le apreciez si le citesc de fiecare data cu placere. M-as bucura daca te-as regasi intr-o librarie.
#283549 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...