Fantoma mea iubitã

Incerci sã ti pasul cu mine , incerci sã te ridici la nivelul meu spiritual sau poate doar te strãduiesti sa-ti menti pozitia sau statutu de om , agatindu-te de firul subtire ce tocmai il torci , in vederea obtineri motivatiilor actiunilor sau trãirilor tale , acum , in timpu in care citesti " textu " meu . Ai cistigat toleranta mea prea putin motivatã de vre-un interes , tolerez pentru-cã la rindu-mi sint inteles ori tolerat . Constiinta-ti artificialã mã dezgustã , nu stiu cit timp o voi mai putea privi . Totu depide de tãria-mi oferitã de valul energetic , ratiune , compasiune pentru ceea ce reprezint , dorinta pentru echilibru insignifiant ce-l ofer sistemului ori ecosistemului . Mã faci sã mã consider un nimeni sau un nimic in vastitatea ideilor . Sint obosit ! . Tu nu ! . De ce nu obosesti ? Probabil ai alte preocupãri , preocupãri ce nu-ti rapesc puterea cu care construiesti lumea ce trebuie moderatã in substratul civilizatiei sau orinduiri acesteia . Poate , daca ai asculta mai mult Beethoven , timpul tau s-ar reintoarce mai consistent , precum o spirala a timpului in care distanta dintre inceput si sfirsit este una singura , inglobata in dimensiuni mici sau chiar minuscule de marimea clipelor . Ma deranjeaza , putin , embargo-ul ideilor ce tocmai l-ai pus in fiinta ta . In rest , nu-ti reprosez nimic , pentru cã respiri acelasi aer cu mine , simti seva vieti asemeni mie , privesti acelasi cer asemeni mine , imi zimbesti si iti zimbesc sau ne intersectãm la fel cind ne privim . Vreau sa pling . Nu incerca sã mã linistesti . Noi doi sintem in consonanta fizicului sau a zimbetelor , nici-de-cum a ideilor . Am fi clone ! , daca s-ar ivi consonanta ideilor intre noi doi , astfel ar aparea paradoxul ce ar distruge lumea , si lucrul acesta este imposibil sau de ne-dorit . Consonanta trupului ne ajuta la construirea amalgamului de compromisuri necesare vietuiri . Acum , mã gindesc , ce limitata poate fi lumea noastrã cind nu constientizam acest aspect , ce inconstientã si plina de satisfactii poate fi viata noastrã cind nu percepem acest aspect . Am obosit . Vreau sã dorm , sã derulez prin viatã , sa rulez doar zimbetele sau risetele-mi savuroase . Vreau sa-mi fi vioara ce-mi cinta lent , in amurgu atipeli mele , atipealã ce se cheama viatã . Fi imposibilul ce l-am creat inconstient in mintea mea complexã . Te rog ! , transpune in dimensiunea mea , nimicul sau fantoma ce-o reprezinti pentru a-ti da un nume . Farã tine viata-mi este goala , fara tine nu exist decit asemeni corabiei ce pluteste in derivã , pregatitã de scufundare la fiecare val ce loveste furios si inconstient , datorita naturi sale , in care constiinta-i artificialã . Te iubesc de cind mã stiu , asta-i bizar , pentru ca nu te-am intilnit , si totusi , reprezinti ceea ce-mi doresc .