Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

E DESTULĂ APĂ-N JUR ( II )


de esteu la: 01/06/2007 10:05:03
modificat la: 01/06/2007 10:59:49 arata originalul
rezumat: cazonă
taguri: Proza_scurta 
voteaza:

E DESTULĂ APĂ-N JUR ( II )


Brusc, Faluhin se trezeşte obligat să răspundă provocării. Să ia măsuri de reglare a situaţiei. Cel mai mare în grad din club se simte în inferioritate, atacat de autoritatea noastră, a celor cu şcoală militară. Chestia asta i-a fost întotdeauna un dezavantaj. Şi la Bucureşti, la unitatea de tancuri, şi aici. A migrat spre Baltă sperînd că va începe o viaţă nouă, numai că vorba înaintează ca frontul atmosferic. Povestea lui a ajuns şi la noi. Grade de ofiţer pentru nişte medalii olimpice, ca Hagi, ca Lăcătuş, ca toţi steliştii, ca miliţienii dinamovişti, ca aşa-zişii studenţi de la „Sportul Studenţesc”, cei de la „Universitatea” Clujului şi-a Craiovei, de la „Politehnica” Timişoarei şi-a Iaşiului. Ce ţară mare avem, ce ţară mică sîntem. Scăparea lui Faluhin este Montreal-ul. Undeva, dincolo de graniţe, aici nu-i loc destul. Cînd vine vorba de vremea lui, de tinereţe, de glorie, de călătorii, de iubire, de strălucire, aduce vorba de Canada, de Olimpiadă, centrul lui de greutate, de concurenţa cu Vasile Dîba. Toţi ştiu povestea lor, dar asta nu poate să ţină o mie de ani. Bătrîneţea învinge totul. Uitarea, divorţurile, reumatismul, măselele, scleroza, bolile pun stăpînire pe întreg trecutul. Dacă băieţii tot insistă să-l scoată la interval, va trebui să facă într-un fel să intre pe terenul lor şi să joace. Să dea lupta finală. După o suită de cinci piese pe roşu pe tăbliţa de remi deschide gura de foc şi răspunde:
Eu am avut două căsnicii şi-am fost în zeci de turnee, n-am avut nevoie de permisii ca să mă-ndrăgostesc! ceea ce aduce cu o punere la punct. Şi e frumos spus, cred eu. Cînd vrea el, arată că se poate şi pare să-l fi pus la punct pe vulpoiul Feodotov, care simte nevoia s-o dreagă:
Cum ziceaţi, dom’ locotenent, că e jocu’-ăla cu mimatu’?
E foarte bine, e foarte frumos aici. Parcă sîntem aduşi într-un experiment, să se vadă ce mai rămîne din noi. Nu-i rău, dacă te gîndeşti serios la posibilitatea asta. Te ajută să intri într-o competiţie închipuită, să laşi neajunsurile deoparte. Zic:
Se fac două echipe... una alege un cuvînt pe care unu’ din echipa cealaltă trebuie să-l mimeze coechipierilor... şi dacă ai lui ghicesc cuvîntul, au cîştigat... nu-i greu deloc...
Ar ieşi un spectacol de zile mari, cum e fiecare zi din Baltă. Nici nu vreau să mi-l închipui pe Feodotov scălîmbăindu-se. E deajuns de contorsionat, de la urechi pînă la şireturile bocancilor. Simpla lui prezenţă mimează din start eşecul.
Păi e imposibil, Dorule, aici sînt mai multe bisericuţe, n-ai cum să faci două echipe! revine Faluhin. Nu că simt nevoia să-ţi spun asta încă o dată, dar... aşa, ca să-ţi reamintesc.
Ştiţi ce-am visat azi-noapte? se bagă Americanu’, şi nu-i exclus să fi ieşit la interval doar ca să-l tragă pe Faluhin pe linie moartă. Dac-ar fi să-mi pun ultima dorinţă...
Feodotov:
Ce-i Americane, vrea să te bage careva la fund? Sau e chestia cu Cisnădia...
Americanu’: Eeee, nu, da’ zic şi eu aşa... dac-ar fi să-mi pun ultima dorinţă, ar fi să am din nou toate visele pe care le-am avut toată viaţa şi nu mi le-am adus aminte dimineaţa.
Mircea:
Americane, asta-i tare... tre’ să-ţi aducem un psiholog de ziua ta! Măcar de ziua ta, da’ mai e pîn’-atunci! Oricum, cu plodu’-ăsta nu prea o să mai ai somn.
Americanu’:
Asta da, de ziua mea, ar fi ceva, da’ de unde naiba iei un psiholog, te-ntreb şi eu?
Ţofel:
Bă, lu’ Americanu’ îi trebuie mai întîi o hipnoză...
Feodotov:
Şi-o stripteuză...
Ţofel:
E bună şi-asta, da’ hipnoza-i hipnoză... măcar pînă se face mare ăla micu’... am văzut eu nişte filme psihologice, aşa se face ca să-ţi aduci aminte ceva care-ai uitat... e garantat...
Mircea:
Cu ocazia asta vedem şi noi ce visează Americanu’ noaptea şi nu spune ziua. Te-a făcut de minţi copilu’, ai? N-aţi văzut, dimineaţa, ce bezmetic e... Să vezi de-acum încolo! Noroc că se duce pe Baltă, după steci, se mai trezeşte.
Feodotov:
Activitate productivă...
Ţofel:
Productivă pe naiba! L-ai văzut să stea cu undiţa-n mînă? Trage el de crăpuştean, cinstit, îşi beleşte mîinile?Poate cu undiţa-ailaltă... ha-ha-ha-ha-ha...
Americanu’:
E, mai e pîn’ la vară, la ziua mea... Dom’ locotenent, dumneavoastră ştiţi ce mai e nou pe la oraş... nu ştiţi un psihilog, aşa, ca chestie, că nu-i o idee rea?
Zic:
Nu prea... şi eu ştiu mai mult din cărţi, din filme...
Mircea:
Haideţi, dom’ locotenent, că filmele nu-s adevărate!
Zic:
Eeee, ştiu, da’ la noi nici nu prea ştiu dacă se practică hipnoza...
Americanu’:
E, nu zău?
Mircea:
Dom’ locotenent, da’ în cărţi ce zice, putem să asistăm şi noi, aşa, ca-ntre colegi...
Zic:
Păi... nu prea cred... e confidenţial...
Mircea:
Nasol! Aţi auzit? Da’ poate ne povesteşte dom’ doctor sau psiholog... ce-o fi...
Americanu’:
Poate o lasă măcar pe nevastă-mea... sau poate o duc pe ea la psiholog...
Ţofel:
Da’ ce, a intrat în depresie postnatală?
Feodotov:
Ho, Americane’, că încă n-aţi găsit psihologu’...
Americanu’:
Nu, da’ zic şi eu, n-ar fi o idee rea... Săraca nevastă-mea mă tot visează, în fiecare noapte aproape... îmi spune dimineaţa ce facem prin vis, pe unde mergem, ce vorbim, bălării... da’ eu, nimic... nu-mi aduc aminte nimic, nici un vis... măcar unul... şi nu-i pică bine deloc...
Feodotov:
Păi, na, femeile, să te ţină sub papuc şi-n somn... pară nu ştiai... ce, dacă Vera-i mai tînără nu ştie să te-ncalece?
Americanu’:
Zice că o-nşel, că visez, da’ mă visez cu altele şi nu vreau să-i spun... că măcar să o mint, să-i spun că o visez şi pe ea, o dată la o lună măcar...
Ţofel:
Şi de-asta-i venit la Portiţa?
Americanu’:
Păi să ştii că şi de-asta am venit! Ipate, ia vezi ce mai zice gînditoru’-ăla!
Nu ştiu cum a ajuns sticla lîngă mine. O apuc de gîtlej şi i-o dau lui Ipate, care i-o dă lui Faluhin, care i-o dă lui Ţofel, care i-o dă Americanului, care-nchină fericit:
Hai, să trăiţi şi azi! Totu-i să nu vină vreo furtună a dracului o dată cu frigu’! Şi-aşa-i destulă apă-n jur! De-acu’ o să am program de santină... prelungit... o să bag la lemne ca Berilă... viaţă de fochist... hai, noroc!
Dacă după retragere din activitatea competiţională, Faluhin şi Feodotov s-au reconvertit la coniac-canoe, cum se dau ei glumeţi, Americanu’ evoluează de cînd se ştie la sticlism. Şi e profesionist al poftei ăsteia de-a se lupta cu mintea, cu carnea neascultătoare, în fiecare dimineaţă. Se şi zice pîlnia pescarului şi e de la sine înţeles la ce bate. Gîtlejul trebuie ameţit bine cu tărie şi cu suspansul plutei pe suprafaţa apei. La Americanul nostru e mai simplu. Pentru el undiţa a fost întotdeauna o unealtă primitivă, de neînţeles. Singura şansă a pîlniei lui a rămas tăria. Setcile au făcut din pescuit supravieţuirea între malurile Bălţii. Undiţa e a turistului, e pliabilă, altceva. Setca e un mod de viaţă. Are zece metri, poate şi mai şi. Şi nu ai una singură. Plus că cere şi o barcă. Şi sticle cît cuprinde.
Jocurile au fluxul şi refluxul lor pe mese, mîinile se abat deasupra cărţilor, deasupra pieselor, precum vîntul. Leneş, aprig, după cum e norocul, după cum dă Domnul. Din amuţirea care-a pus laba pe discuţia despre psihologi şi futaiuri, Ţofel îl aduce iar la mal pe Americanu’-Tată:
Şi cum o să-l cheme, Americane’?
Păi, nu-ş’ ce să zic... mi-am adus aminte că lacurile-astea au nume de la lipovenii noştri... primii, cînd au venit...
Ai, nu zău?
Serios... Razim-Razin, Goloviţa-Goloviţîn... nu ştiu cu alealalte, Dranov, Sinoe... n-am verificat!
Eşti tare-Americane, nu mă aşteptam...
Eee, mai aveţi şi dumneavoastră cîte-o surpriză, dom’ căpitan, doar nu s-a terminat lumea...
Eee, nu... păi, aici nu-i un capăt de lume... şi-un petec de cer? Unde te crezi, pe Mississippi?
Acasă, dom’ căpitan... la cît am fost eu vaporean, peste tot sînt ca acasă... mai ales pe lacurile-astea...
Auzi, n-ai ambiţie dacă nu-i zici Sinoe...
Nu ştiu, mă mai gîndesc, v-am spus, nu ne-am hotărît...
Sinoe sau Noe... să mor eu, hai că am idei interesante, Americane! N-ai ambiţie dacă nu mă asculţi!
Nu ştiu, dom’ căpitan, poate-i zic şi Marea Neagră, cine ştie... oricum, e destulă apă-n jur, nu vă faceţi probleme...

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


aplauze - de Sancho Panza la: 01/06/2007 15:17:20
cea mai reusita din ultima serie reusita.
de parca am fost acolo, inconjurata de apa aceea multa, si-am auzit tot.
grozav stapanesti cuvintele, nu-ti misca nici unul in front...:)
#202119 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...