Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Doamne vechi, doamne trecute ( IV )


de esteu la: 03/06/2007 17:58:10
rezumat: blocuri si mansarde
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Doamne vechi, doamne trecute ( IV )


Revin cu blocurile şi mansardele. Ăsta-i un titlu care ar rezuma o zi din viaţa mea. Este vorba de marţea sau miercurea care tocmai s-a scurs. Cu o zi înainte bătusem Bucureştiul pe picioare, slalomînd printre ambasade, cu rucsacul doldora de invitaţii pentru un concert la muzeu. Spre sfîrşitul traseului ajunsesem şi la ambasada Israelului, lîngă podul Dîmboviţei de la Unirea. O ambasadă într-un bloc. Era închis ziua aia şi de la poartă mi se recomandă o revenire, a doua zi. A doua zi dimineaţă mă opresc în faţa blocului, la scara de acces pentru ambasada, unde dau de jandarmi şi de o coloană de cetăţeni aparent bine intentionaţi. Am lasat la o parte bunele lor intenţii şi am dat să intru. Un jandarm care părea ceva mai curat la creier îmi inventariază scopurile în zonă, iar eu scot trei plicuri pentru diplomaţia israeliană, tipul întreabă din partea cui, mă rog, şi îndrept degetul spre colţul plicului unde era înscrisă sigla muzeului, după care îmi zice: Veniţi cu mine ! Mă plimbă vreo douăzeci de metri pînă aproape de trotuar, unde se foia un ochi de vultur în uniformă. Ca să intru în amănunt, ochiul vigilent, căruia mă predase jandarmul curăţel, era perfect extras dintr-un film cu agenţi Mossad. Un bun început de zi. Amintiţi-vă cel puţin trei filme cu asemenea creaturi, faceţi o sinteză şi veţi putea rezolva profilul individului: tuns extrem de scurt, îmbrăcat civil, bine clădit, adică nu un pachet riguros cu muşchi repede nevricoşi, doar o creatură care putea trece un individ bine hrănit, căruia îi place să facă jogging şi să privească spintecător acoperişurile clădirilor şi spre găurile în stratul de ozon. Jandarmul i s-a adresat pe scurt, iar creatura a bîiguit ceva într-o română stricată, semn că trimiterea la filmografie nu a fost gratuită. Fusesem admis. Jandarmul m-a readus la intrarea în bloc, am fost introdus la un filtru şi am aşteptat în rînd cu vreo trei doamne. Erau mulţi pasionaţi de pămînt sfînt în dimineaţa aia. Pentru cîteva clipe în categoria asta a trebuit să intru şi eu. Măcar aparent-statistic. A urmat dezvăluirea interiorului unui rucsac portocaliu, abia coborît de pe spinare. La percheziţie bodyguarzii au descoperit ziare, trei cărţi, o pungă în care coexistau trei sandvişuri cu brînză şi şuncă şi un măr, alte hîrtii multă vreme neglijate şi doua cuttere. Călăii au făcut ochii mari, au extras cutterele, le-au pus pe un raft la birou şi au continuat căutarea. Am putut trece, dar m-au trecut într-un caiet. Am scos acte, chei, mărunţiş şi am dat un ortodox Doamne-ajuta ! Apoi : am urcat pînă la 5 şi acolo am dat într-un hol care produce instantaneu claustrofobie. O strîmtoare extremă, un vagin de beton şi fier în fierbere. O tipa în faţa mea a scos dosarul cu acte, apoi trecerea printr-un alt filtru. Aparatul a piuit. Doamna de la filtru: Descălţaţi-vă şi luaţi papucii aceia ! Nişte papuci chinezeşti, albaştri, din complexul Niro. Aparatul n-a mai piuit. Vedeţi, zice doamna de la filtru. După alte detalii cerute, îmi vine rîndul şi îi zic că nu e nevoie să mă descalţ, mă temeam de vreo catastrofă, deşi era dimineaţă, nu apucasem să merg foarte mult, şi totuşi, ceva îmi spunea că e bine să predau plicurile fără mari complicaţii. Doamna de la filtru avea, am băgat de seamă, probleme cu încrederea în oameni, probabil trăia într-un permanent film cu spioni, aşa că a trebuit să scot din portofel acte peste acte, am prezentat buletinul şi legitimaţia de la muzeu şi, surpriza, legitimaţie fără fotografie. Am insistat, uitaţi datele, corespund, ştampila este mai mult decît serioasă… Eram pe cale să scot şi carnetul de student, dar aş fi intrat în alte probleme. Cu cîteva luni în urmă îl scăpasem în wc şi scrisul cu pixul era transformat într-o acuarelă blegoasă. Mi-am reprimat pornirea tocmai cînd doamna cu filtrul a cedat şi mi-a acordat un strop de încredere. Am coborît, am semnat într-un registru, mi-am recuperat cutterele şi eram treaz de-a binelea. Îmi puteam continua drumul spre muzeu fără să dorm în autobuz, deşi mai aveam nevoie de-o cafea.
Şi a urmat ziua. Scursă cu cele obişnuite, cu topirea frustrărilor adunate în ultimele 10 luni, cu ridicarea entuziasmului pe soclul aproape de neatins al adrenalinei. Pentru că-mi era mai la îndemînă, am zis că trebuie să ajung acasă, adică la mansarda de pe Cobălcescu. Trebuia să mă răcoresc repede sub duş, să mă împrospătez adică, apoi puteam să-mi reiau după-amiaza. Aveam dările plătite, nu-mi era teamă că mă voi întîlni cu cine ştie ce faţă aspră pe casa scării. Cum intru, privirea se duce că o sclavă spre avizier. Eram trecut restanţier, deşi plătisem cu două zile în urmă. Futu-i pizdele mă-sii! Hai, mă, chiar aşa e mizeria umană sau indolenţa... Încerc să uit şi îmi continuu urcuşul. Mă dezbrac, pun pe mine ceva sumar, dar fără urmă de senzualitate, apuc prosopul şi savoniera şi zdup, la baie. Acţionez robinetul, apa ţîşneşte, îmi aplic un strat conşistent de clăbuci, încep să-mi frec bine suprafeţele şi surpriza vine de la instalaţia cu apa caldă. Şuvoiul se opreşte. Mă năpustesc spre robinetul cu apa rece, mort şi ăsta. Băi, nene, ce-i asta ? Am stat aşa vreo 10 minute, un sfert de oră. Îmi venea să ies pe holul comun, să-mi mut goliciunea în cameră, dar nu, asta nu se putea. M-am îmbrăcat la loc, cu tricou şi pantaloni scurţi, şi în sfîrşit am ajuns în sălaş. Dau drumul şi la robineţii din cameră, dar ioc. Mă mut la bucătărie, la fel. Zic, n-are rost sa pierd timpul în aşteptări melancolico-săpunoase, şi deschid frigiderul, îmi triez opţiunile, aprind aragazul şi mă pun serios pe treabă. Între timp deschid din nou robinetul şi-l las aşa, să prind de veste cînd va veni apa. Trec repede pe prăjeli, salate, dar nu insist pe bucătăria românească în regim rapid, ar însemna să mă aţîţ. Am început să înfulec cu poftă, dar era o poftă ciudată. Cum naiba să fii cu totul dedicat minunii din farfurie cînd pe mine era stratul gros de săpun uscat. Mă mişcam închipuindu-mi că sînt o mumie sau o bucată de moaşte. Bineînţeles că simţeam cu se sparge crusta pe mine. Şi aud deodată glasul bolborosit al pereţilor. ‘R-ar a dracu’ de apă ruginită ! Acum, ce naiba să fac, să-mi întrerup masa ? Nu se face, neică, ia să aştepte şi apa, pînă s-o limpezi un pic termin şi eu păpica şi fac un duş cu burta plină, ca un nabab. Da, cînd am păşit în baia comună mă simţeam ca un nabab. Am zăbovit un sfert de oră. După desfătarea asta nesperată, revenit în cameră, aud discuţii pe hol. Ceva cu telefonul, chestii din-astea care pînă la urmă se lasă cu golirea buzunarelor dacă eşti la mijlocul distanţei între salarii. Crap uşa şi zăresc echipa care cu o săptămînă înainte băgase frica în proprietăreasa mea. De data asta muşteriii se conversau cu doamna Iolanda, iar doamna palierului nostru a tras repede un ţignal pentru că cea vizată era de fapt doamna Pătruşcă, cu o bătaie serioasă spre 80 de ani. Şi am auzit tîrşîitul papucilor pe hol. Doamna Iolanda a ocupat între timp wc-ul cu pofta proverbialei ei defecări, la fel de mult aşteptată ca şi baia mea. În cîteva secunde, uşa wc-ului s-a crăpat, aşa cum continua să fie şi uşa mea, şi îi aud glasul Iolandei: Dodico, notează număru’ nou p-o hîrtiuţă ceva, că altfel degeaba schimbă aştia numerele, apoi a tras uşa la loc, cu baba asta nu poţi să ai nicio încredere… şi a continuat să se tot descarce, fără a-şi întrerupe verbalizarea, orientîndu-se clar spre mine după ce mă văzuse prin uşa crăpată : Auziţi, nu ştiţi nişte numere de telefon de la taxiurile astea, fir-ar ale dreacu’, că n-am cu ce naiba să ajung la ora asta la spital?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


consolator... - de Sancho Panza la: 03/06/2007 18:29:18
...sa aflu ca nu-s singura care a avut o zi "mistho"! :)
#202587 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"că n-am cu ce naiba să ajung la ora asta la spital" - de cosmacpan la: 03/06/2007 22:33:12 Modificat la: 03/06/2007 22:34:06
urina-i la sticluta, copro sta in borcanel.......de scuipat si ragait m-oi descurca cum oi putea.........de unde le scoti soro? (cu Dodica vorbeam)
#202642 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: