Doamne vechi, doamne trecute ( V )

Doamne vechi, doamne trecute ( V )


Exista o insiruire de cifre care face sa mi se zburleasca parul pe maini. Sint atatea insiruiri posibile, si din infinitul asta un singura, in ultima perioada, ma sperie. Sapte cifre, numarul de telefon al doamnei Svetlana. Daca mi-as lua tulburarea la bani marunti, n-as gasi motive grase. Singuratatea propietaresei da iama in sufletul meu doritor de singuratate. Cind m-a sunat din nou, am inceput sa tremur. Un tremur de frica. Cred ca era si un soi de frica, da. Telefoanele, in general, ma sperie. Pentru ca nimeni nu ma suna pur si simplu. Pentru un salut, sa-mi spuna ce-a visat cu o noapte in urma. Anunturile telefonice sint de fiecare data grave. E drept, odata m-a sunat sa ma-ntrebe de o teava. O teava lunga, abandonata in bucatarioara mea. Ramasese de stabilit ce va face cu ea, s-o arunce sau s-o pastreze. Cind faci reparatii deseori esti ps in asemenea situatii. Doamna Svetlana e stringatoare, am bagat de seama. Sau ii e teama sa renunte la lucrurile care i-au populat imprejurimile. Probabil ii dau mai multa siguranta, o tin ancorata strasnic in propriu-i trecut. E de-nteles, n-o pot combate cu succes. Si chiar n-as avea de ce, poate doar daca teava aia m-ar incomoda cumva. Adevarul asta e. Teava aia ma enerva chiar. Am dus-o intr-o dimineata in curtea blocului, linga tomberoane. O fi vazut-o acolo, cine stie?
Prin teava aia a curs multa apa. Apa cu care a spalat rufe, si-a spalat mainile, picioarele, pieptul, capul, spatele, partile rusionase. Ma rusinez cind ma gindesc ca doamna Svetlana trebuie sa se spele in continuare la partile rusinoase. Batrinii imi par foarte abstracti. Niste extremitati ale noastre, tinerii. Prin teava aia a curs apa cu care a gatit, cu care si-a potolit setea. Cind am auzit intrbindu-ma: Aveti idee, teava aia lunga mai e la dumneavoastra? am dislocat din memorie expresia "teava" repartizata putulicilor noastre de copii. Ti-ai scos teava, ai? faceau aia mai mari rizind de noi. Si ca sa parem si noi depasindu-ne virsta, puneam in jurul tevustei matase de porumb. Asa aveam indrazneala sa urinam in rind cu cei atinsi deja de pubertate. Nu tin minte nici o teava, i-am zis. Am preferat sa elimin din start o discutie interminabila. Nu mai e sau n-a fost niciodata, asta era concluzia. Sigur nu e? a insistat doamna Svetlana. Garantat, i-am raspuns. Singura chestie care a ramas in camera goala, cind m-am mutat, a fost o carte... ceva gen "Examenul cito-vaginal hormonal"... Aaaa, dar de teava ziceti ca nu va aduceti aminte... Nu, sigur n-am vazut asa ceva. Bine, bine. Daca totusi dati de teava, anuntati-ma! si a-nchis.
Seara, cind am ajuns in mansarda mi-am amintit discutia si am inceput sa scormonesc printre rafturi cartea uitata in camera goala inainte de venirea mea. Poate ca nu-i a doamnei Svetlana. Am gasit-o undeva, era dosita, si rasfoind-o am dat de un fluturas care promova postul radio "Vocea Sperantei". Pe fluturas o eticheta portocalie pe care scria Mitruta si alte sapte cifre. O insiruire care nu-mi spunea nimic, nici o furnicatura, nici o teama. M-am gindit ca ar putea fi inlocuitorul perfect pentru doamna Svetlana. O femeie necunoscuta care ar putea fi accesata, un drum spre un vagin, asa cum promitea cartea a carei proprietate o pusesem pe seama doamnei Svetlana. Am insistat, am rasfoit, am strigat: O-la-ri-ooooo! Singuratatea cu care ma tot lupt in ultima vreme mi s-a parut dintr-o data ceva ce poate fi dat uitarii. Paginile erau incarcate cu termeni mai greu de decriptat: frotiu, epitelii receptoare, coloratie bazofila, dezoxicorticosteron, semne de degenerescenta nucleara. Pentru citeva clipe m-au bintuit imaginile unei femei cosmice. Macro sau micro, ceva nepalpabil, asa cum ni se-ntimpla cind ducem lipsa. Am hotarit ca-n seara aia sa ma adap din cartea cu coperte cartonate, aparuta in 1958, un an care le-a inregimentat atit pe doamna Svetlana cit si pe Mitruta, amestecindu-le, tulburindu-mi somnul. Dimineata aveam mintea imbicsita. Nici un vis. Am pus mina pe carte, am rasfoit-o din nou si am vazut iarasi imaginile stranii, mai degraba selenare, ale vaginului. Acolo unde se salasluieste, cu pretul unui timp mai scurt sau mai lung, ceea ce multi dintre noi, barbatii, numim DRAGOSTE.

FOTO
http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php/photo/63057/limit/last1

http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php/photo/63056/limit/last1

http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php/photo/63055/limit/last1