-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cum a fost cucerita Romania - fragmente


de Muresh la: 05/06/2007 18:05:12
rezumat: Istorie
taguri:
voteaza:


1328
Ben-Gal
Israel
ben_gal_2@yahoo.ca


Articole interesante si dureroase in acelasi timp.
Prezint fragmene. Articolul, in intregimea lui, poate fi gasit pe Google, dupa titlu, ca referenta.

SERATA DE ADIO S-A CONTRAMANDAT
sau "cum a fost cucerita Romania

Lovitura de stat de la 23 august 1944 i-a surprins pe germani, în ciuda faptului ca aparatul central civil si militar al Reichului, Hitler, personal, primisera în timp, pe cele mai diverse canale, numeroase informatii despre evolutiile politice din România

Misiunea militara si Legatia germana din Bucuresti n-au avut însa cunostinta despre planul concret privind rasturnarea guvernului Antonescu.

In acea zi de miercuri, 23 august 1944, când autorii loviturii de stat au trecut la executarea planului lor, serviciile de informatii si comandamentele germane receptionau doar "zvonuri din oras". Asa se si explica relativul calm din tabara germana, unde viata continua sa se desfasoare ca într-o zi obisnuita de razboi.

La scurt timp dupa aceea, din ordinul lui Hansen, a venit o masina si catre ora 19 m-a dus la Legatia germana, ....Generalul Hansen m-a luat imediat deoparte si mi-a explicat, pe scurt, urmatoarele: maresalul a fost chemat în cursul dupa-amiezii la rege, unde se pare ca s-a ajuns la discutii violente si regele a cerut încheierea imediata a armistitiului. Din ordinul regelui, maresalul a fost arestat.

(germanii s-au gindit la - n.a.) doua alternative:
Hansen si Tillisen erau pentru o retragere onorabila si o despartire loiala - atât cât se mai permitea în situatia care se crease. Acesti domni si-au dat seama, de fapt, ca trupele germane n-au reusit sa apere România de rusi si astfel una din ideile principale ale politicii maresalului [Antonescu] s-a prabusit. Totodata, ei stiau ca unitatile de interventie nu puteau schimba situatia.
Cealalta grupare se gândea în primul rând la petrolul românesc, fara de care nu am mai fi putut continua razboiul si de aceea cauta o solutie de a ramâne în România, în pofida situatiei create. Prin ce mijloace se putea realiza acest lucru, când frontul deja fusese spart, nu stia sa spuna nici unul dintre ei.

La 22 august, Iasul era pierdut, la 25 august au cazut Vaslui-Muise-Leova, iar diviziile germane care au aparat Tiraspolul si Chisinaul au fost încercuite. La 30 august, am pierdut bazinul petrolifer.



Friessner voia sa clarifice comanda unitatilor germane din România. I s-a spus ca, în afara unitatilor de interventie, armata dispunea de numai doua batalioane de aparare antiaeriana, aviatia militara nu dispunea de unitati de vânatoare, iar restul îl reprezenta o divizie de artilerie în jurul Ploiestiului.

In acele momente, se punea cu mare acuitate problema unei eventuale întelegeri cu românii pentru a înlesni retragerea trupelor germane. Se parea ca partea româna era dispusa sa accepte o interdictie a focului, dar totul a esuat datorita neîncrederii reciproce.

Jodl a transmis ordinul lui Hitler, care suna cam asa: 1. Ploiestiul si bazinul petrolifer sa fie pastrate cu orice pret; 2. Regele si camarila sa sa fie pusi sub arest; 3. Maresalul sau un alt filogerman sa fie numit conducator al statului; 4. Orice fel de tratative sau fraternizare cu românii sunt interzise.

Cu alte cuvinte, lupta împotriva românilor trebuia sa înceapa imediat.

In ziua de 24 dupa-amiaza, avioanele germane au bombardat Capitala, tintind evident si spre Palatul regal [pe care l-au si atins].
Românii au fost foarte revoltati de acest atac, ...

Corpul teritorial german Bucuresti, care se ridica la 40 000 de soldati, a început lupta pentru cucerirea Capitalei. Toata dupa-amiaza am vazut infanteria româna în formatiuni de lupta înaintând spre nord, pe ambele parti ale bulevardului Bratianu.

In dupa-amiaza aceleasi zile, s-a prezentat la Ambasador o delegatie de ofiteri români care mi-a comunicat ca orice rezistenta e lipsita de perspectiva si ca ar trebui sa ne predam. Bineînteles ca am refuzat. Dar eram prinsi în cursa - pe strada nu mai puteam iesi si nici nu mai exista vreo posibilitate sa rezolvam situatia.

Catre amiaza zilei de 25 august am observat ca doua tunuri antitanc au fost puse în pozitie în fata intrarii în sediul nostru si un pluton de infanterie se desfasurase în pozitie de lupta. In sfârsit, a aparut generalul comandant al trupelor teritoriale române si a cerut sa vorbeasca cu ofiterul german cu cea mai mare vechime în serviciu. Acesta era un colonel batrân, foarte înalt, care nu apartinea de noi, dar care înnoptase la Ambasador. S-au dus lungi tratative; între timp, noi ne faceam bagajele. Dupa un timp, colonelul german a fost rechemat, iar generalul român ne-a amenintat ca va da ordin sa se traga cu tunurile daca nu ne predam imediat. Deoarece nu aveam la noi decât pistoale, nu ne mai ramasese altceva de facut decât sa iesim în strada si am depus armele, lasându-ne escortati ca prizonieri. La aceasta scena, generalul român ne facea reprosuri din cauza bombardamentului [german asupra orasului], se apropie de noi.

Când rusii au înconjurat Legatia, Killinger a lichidat-o întâi pe secretara lui, cu care se spunea ca ar fi avut legaturi intime, apoi s-a împuscat.

Un general rus l-a scos pe Hansen din Legatie, i-a lasat sabia si gradele - s-a purtat, de fapt, foarte corect. Ce s-a întâmplat cu generalul Hansen în continuare nu stiu [a fost trimis în prizonierat în U.R.S.S., împreuna cu ceilalti prizonieri germani]...

Seful statului român, Antonescu, era o personalitate care impunea respect si teama. Generalul Hauffe l-a caracterizat odata ca pe un fel de amestec între batrânul Fritz (Friedrich II al Prusiei, 1740-1789) si Konrad von Hötzendorf. El însa nu avea adepti prea multi nici în rândul poporului, nici în cadrul armatei. Relatia sa cu tânarul si foarte retinutul rege a fost de la început umbrita din cauza atitudinii pe care o avusese fata de tatal sau, Carol II. Deviza lui Antonescu: "Regelui - toata cinstea si mie - toata puterea" n-a fost respectata în perioada urmatoare.

Dupa cum mi s-a plâns odata regina, maresalul se amesteca pâna si în problemele administrative ale Curtii regale. Fata de mania de reprezentare în domeniul actelor de binefacere a doamnei maresal, regina era pusa deseori într-o situatie dificila. Totusi, maresalul a fost recunoscut ca o necesitate politica de catre adversarii sai, mai mult sau mai putin hotarâti, ca o necesitate atâta timp cât ne-a surâs norocul razboiului. Maresalul a fost direct dependent de succesul razboiului german.

Intr-adevar, rasturnarea din august, cât si armistitiul au fost surprinzatoare pentru serviciile germane. Ministrul Killinger, în primul moment, ne-a anuntat stirea despre arestarea maresalului si încheierea armistitiului ca pe o gluma de prost gust...

Oricum s-ar pune problema, un lucru este cert si anume: fara înfrângerile noastre proprii pe toate fronturile, în special în Est, rasturnarea nu ar fi fost posibila.

Ideea ca nemtii îi apara [pe români] de invazia bolsevica nu mai era valabila, deoarece rusii ocupasera parti mari din România, noi pierdusem partida, iar legea actiunii era de partea cealalta.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


Alta - N.Stroe scrie: - de Muresh la: 05/06/2007 18:12:04
N. Stroe:
"A fost odată un cuplu comic de o extraordinară valoare muzicală, teatrală, artistică, un cuplu cum nici înainte, nici după n-am mai întâlnit – Stroe şi Vasilache. Mi-ar fi plăcut să le fac portretul ambilor, pentru că i-am iubit deopotrivă, i-am văzut jucând şi i-am aplaudat cu entuziasm, dar soarta a fost nedreaptă cu Vasilache, el a murit la primul bombardament din 4 aprilie 1944 în Cotroceni (eu stiam ca a murit in 1940 la cutremur - ben). N-am avut norocul să-l cunosc şi personal, am apreciat în schimb devotamentul lui Stroe de a-l face prezent în tot ce-a urmat, căci fără bunul lui prieten s-a considerat numai o jumătate din ce putea să fie, împreună cu Vasilache. N-am cunoscut o prietenie mai profundă, mai sinceră, mai entuziastă, dintre doi colegi, doi artişti şi două caractere la fel de puternice, dintre un evreu şi un român.
Îi sunt recunoscător lui Stroe pentru stima şi preţuirea cu care m-a onorat în timpul colaborării noastre.
Mă simt la rândul meu dator să-i dedic acest portret, acum când ar fi împlinit un secol de la naştere. Există în judeţul Bacău o comună mai răsărită, cu gară mare, numită Răcăciuni şi, lângă ea, un mic sătuleţ Găşteni. Aici, pe malul unei ape unde se scăldau gâştele satului, a venit pe lume Stroiţă, cel de-al doilea copil al familiei Benjamin Buium. Fratele cel mare, care va deveni ziarist şi scriitor, îşi va lua ca pseudonim chiar numele comunei Răcăciuni Isaiia. Familia se mută la Bucureşti şi micuţul Stroe urmează clasele primare la Şcoala Evanghelică. După terminarea liceului încearcă la Conservator şi chiar de două ori şi numai a treia oară are norocul să intre printre primii, iar când comisia l-a întrebat cum se numeşte, Maestrul Soreanu a sărit şi a răspuns în locul lui: ca pe mine Nicolae. Prin această stratagemă a vrut să ocolească spinoasa problemă a originii numelui Nacht Stroe. Aşa a devenit elevul marelui actor N. Soreanu, care mai şcolise, cu mult succes, pe George Vraca, Ion Finteşteanu, Alexandru Finţi şi alţii.
A fost un elev silitor, Maestrul Soreanu era încântat de el, studia repertoriul clasic, în special Burghezul gentilom de Moliére. Dintre colegii cei mai apropiaţi îi amintim pe Jean Victor Vojen, Haig Arterian, N.Gărdescu şi Mircea Eliade, acesta din urmă nu urma Conservatorul, dar venea la cursurile ţinute de Alice Voinescu „cu toţi aceştia formasem un fel de gaşcă de prieteni”, parcă îl aud pe Gărdescu cu vocea lui comică şi plină de ironie: „Mă! Voi vă bălăciţi în două bălţi. Fascişti şi comunişti! Unde-o fi ciubucul mai bun?” Haig Arterian zicea: „Cred că la noi vin mai repede fasciştii”. „Ba comuniştii!” zicea Mircea Eliade. Dar Gărdescu: „Păi nu vă spuneam eu că vă bălăciţi ca românii!”

După absolvire a fost angajat la Teatrul Mic – „Compania Elvira Popescu – Ion Iancovescu” unde joacă tot felul de roluri mute: picoli, servitori unde aveam ca parteneri o tavă şi o carte de vizită, anunţând pe mulţi conţi. Dar am prins şi un rol mare „Vicontele Langeais” din „Azais” de Louis Verneuil, piesă care s-a jucat de o sută de ori cu excelenta Leni Caler şi Ion Iancovescu. Vara însă jucam şi noi mici rolişoare la Parcul Oteteleşteanu, unde era locul marilor succese ale celor doi creatori de operetă Leonard şi V.Maximilian.
La un moment dat este nevoie de un pianist care să acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un băiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat că (de fapt) se numea Vasilache, dar îşi luase nume de scenă Bazil.
V. urmare I
#203162 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stroe si Vasilache - urmarea I - de Muresh la: 05/06/2007 18:13:57
...El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: xaxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, era mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. Era în 1931-1932.
Stăteam zile întregi la „gura clapelor” unde compuneam împreună melodii, cuplete şi făceam planuri de viitor. Toate acestea şi multe altele aveam să le aflu din cartea sa de amintiri intitulată sugestiv: „77 de ani în 200 pagini”, pe care mi-a trimis-o din Tel Aviv, în 1983, prin Florin Piersic şi Matei Alexandru, cu următoarea dedicaţie: „Lui Ion Focşa în amintirea colaborării noastre de la Piteşti cu piesa Acceleratul 402. Cu toată dragostea N. Stroe”. Şi tot din carte mai vreau să redau câteva amintiri, care au cimentat prietenia lor. „De multe ori – spune Stroe, ne adunam la familia lui Vasilache, la o sărmăluţă în foi de viţă, iar bătrânul Vasilache, mucalit de felul lui îi spunea fiului: „Ţi-am mai spus! Când un evreu se aruncă într-o fântână, aruncă-te după el că acolo e o afacere bună.” „Păi, tată, nu vezi, m-am şi aruncat”!
Se referea desigur la prima lor mare colaborare, care se dorea cartea lor de vizită, căci spectacolul muzical „Olimpiada veseliei” era de fapt debutul acestui cuplu. Închiriase grădina de vară „Volta Buzeşti” care avea un vad bun, împânzise Bucureştiul cu afişele lor atrăgătoare, iar numele „patronilor” erau scrise ceva mai apăsat: Cuplul Stroe şi Vasilache. Un text spumos, cu glume bune la care se râdea în hohote, iar în final, când apăreau cei doi, stârneau ropote de aplauze; amândoi tineri, frumoşi, foarte muzicali, melodiile uşor de reţinut, se căutau şi după lăsarea cortinei.
Acest prim succes le-a dat aripi şi se gândeau cum să facă să încerce şi la Radio, uşor de spus, greu de îndeplinit. Dar să-i dăm cuvântul lui Stroe: „Fratele meu, Isaiia Răcăciuni, era secretarul Fundaţiei Carol al II-lea şi conducea Editura Cultura Naţională şi lucra direct cu prof. Alex. Rosetti, la rugămintea noastră a obţinut de la profesor o scrisoare către prof. Gh. Mugur (tatăl regizorului şi dramaturgului Val Mugur şi bunicul regizorului Vlad Mugur) rugându-l să programeze într-o emisiune pe tinerii Stroe şi Vasilache, el fiind directorul programelor Radio. Ajunşi cu scrisoarea în faţa distinsului profesor, acesta ne-a spus că la şase seara când ar fi posibilă programarea, programul e foarte ocupat. Amândoi am sărit atunci: „Noi cântam şi la ora prânzului. Dar nu avem bani să vă plătim!” ne răspunde directorul. „Noi cântăm gratis! Am replicat!” „Bine! V-am programat duminică la ora două la prânz”.
Fericiţi de succesul nostru ne-am dus să-i mulţumim prof. Rosetti, acesta, care ascultase emisiunea, ne-a primit cu următoarele vorbe: „Voi sunteţi o pagină nouă în umorul românesc, atât în conţinut, cât şi în formă. Acesta a fost de fapt botezul nostru, iar refrenul găsit de Vasilache cu Alo, Alo, aici radio, Stroe şi Vasilache, lache, lache, lache, a făcut înconjurul Bucureştilor, eram strigaţi pe stradă, în tramvaie, peste tot cu lache, lache, lache. Tot atunci apelează la noi Alex. Giugaru, care avea o trupă de artişti la Cinematograful Marna unde juca în pauza dintre filme, să-i scriem o mică revistă. Am fost plătiţi împărăteşte, iar revista s-a numit: „Ori e Stan, ori e Bran”!

Ne făceam visuri măreţe şi, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră.
La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinţi şi prinţese sau conţi şi contese şi alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană şi foarte aproape de realitate, despre doi şomeri care se numeau Bing şi Bang. Când scenariul a fost gata şi cei care l-au citit au fost încântaţi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, avema nevoie de cel puţin 350.000 lei, o mică avere în epocă. Tot prin fratele meu Isaiia am obţinut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Râmniceanu, care însă ne-a impus următorul final: şomerii cumpără un loz în final, care se dovedeşte a fi Lozul cel mare, devenind milionari. Loteria şi-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N. Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia şi nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cişmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov şi Ateneul Popular de pe strada Romană.
V. urmarea II
#203163 (raspuns la: #203162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stroe si Vasilache - urmarea II - de Muresh la: 05/06/2007 18:18:51
Urmarea II:
Cu banii câştigaţi ca vedete de film, în entuziasnul lor juvenil, dornici să cunoască lumea artistică a Europei, ajung după multe peripeţii la Berlin, dar n-au stat mult căci între timp venise la putere Hitler aşa că au făcut cale întoarsă. În schimb au avut mai mult noroc când au plecat la Paris cu nevestele (se căsătorise şi Vasilache cu pictoriţa Marcela Cordescu).
La rugămintea lor Tănase le-a dat o recomandare către marele impresar Mitti Goldin, de origine română cu care era bun prieten, iar acesta le-a facilitat un angajament pe timp de-o săptămână – ca probă la un renumit Cabaret din Paris. Ei aveau pregătit un număr special: doi turişti români veniţi cu nevestele, furaţi de atmosfera şi entuziasmul creat, se urcă amândoi pe scenă să cânte în mai multe limbi, făcând bineînţeles parodii muzicale. Când ajung la melodia rusească îşi scot fracurile, le aruncă la masa soţiilor, îşi scot cămăşile din pantaloni şi din bretele îşi fac cordoane la rubaşcă şi termină într-o căzăcească îndrăcită, în ropotele de aplauze.
Patronul încântat le oferă un angajament pe şase săptămâni, dar n-au putut să primească, pentru că aveau proiecte în ţară. S-au mulţumit cu succesul obţinut.
Reîntorşi de la Paris joacă la Teatrul Alhambra, unde obţin succes cu un scheci scris special de ei, pe baza experienţei pariziene, având-o parteneră pe celebra Sili Vasiliu (mama lui Ovid Teodorescu). În acest scheci lansează în duet fermecătoarea melodie Mi-a şoptit o viorea c-ai să-mi dai inima ta, Truli.
Spre toamnă şi-au deschis un teatru al lor, atât de mult visat. Au închiriat Sala Majestic, de sub Teatrul Comedia, unde au montat spectacolul muzical: „Majestic tic, tic eşti mic, dar şic!” În afara succesului nostru ca actori, cu spectacolul de la Majestic, ne-am afirmat ca autori de revistă. Marele C. Tănase însuşi ne-a solicitat să scriem pentru spectacolele lui de la Cărăbuş.
În 1937 „Dâmboviţa apă dulce...” a fost acoperită cu un planşeu de beton de la Piaţa Senatului până la Institutul Mina Minovici (Morgă). Era un mare eveniment în viaţa Capitalei, aşa că nici ei nu puteau rămâne indiferenţi, cu atât mai mult cu cât aveau în proiect realizarea unui grandios spectacol.
Cum scena de la Majestic era prea mică pentru ambiţiile lor artistice, au închiriat grădina de vară a Teatrului Nou, şi-au asigurat colaborarea unei noi vedete Lisette Verea şi a vechilor colaboratori Iordănescu, Bruno, Ion Antonescu-Cărăbuş şi a Lianei Mihăilescu, cea care s-a lansat în acest spectacol cu cântecul „Şi mai spune că nu m-ai uitat”. Ansamblul a fost completat cu încă câţiva balerini şi balerine. Printre ei strălucea tânărul şi talentatul Oleg Danovski. Spectacolul s-a numit „Bucureştiul râde, Bucureştiul cântă!”

Era perioada când „micul Paris” îşi permitea să mai râdă, să fie vesel cu plimbări în trăsuri elegante la şosea unde avea loc „bătălia cu flori”, era într-un fel „Heidelbergul de altădată!”
În 1938 sunt angajaţi amândoi la Tănase pentru cele mai mari turnee în Orient: Istambul, Beirut, Tel Aviv, Cairo şi Alexandria. În acea perioadă scriu comedia muzicală „Acceleratul 402” pe care o prezintă cu mare succes în premieră la grădina de vară Volta Buzeşti. Regia îi aparţine lui Stroe, distribuţia cuprinde nume sonore şi foarte atractive ca: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, Ionel Ţăranu, Virginica Popescu, Romeo Lăzărescu şi alţii. Succesul a fost aşa de mare încât s-a jucat toată vara.
Cum Teatrul Cărăbuş era în vacanţă Stroe şi Vasilache au fost angajaţi pentru un număr de spectacole la Cazinoul din Sinaia, fiind plătiţi cu o sumă frumuşică plus cazare, masă, deci fără griji. Trai neneacă pe banii Cazinoului, dar, din păcate, bucuria le-a fost curmată brusc. Iată ce relatează Stroe despre acest eveniment: „Pe 29 august 1940 a sosit de la Direcţia Generală a Teatrelor un ordin semnat de Ion Marin Sadoveanu, prin care se interzicea lui Stroe şi Vasilache să mai apară împreună şi în acelaşi timp îi interzicea lui Stroe să-şi mai exercite profesiunea. Dar eu eram o jumătate dintr-o firmă lansată. Aici a intervenit marele caracter a lui Vasilache care imediat a spus: „Noi jucăm împreună sau deloc.” O dată cu venirea legionarilor la putere sunt alungaţi din toate teatrele actorii evrei: N.Stroe, Alex.Finţi, Leny Caler, Beate Fredanov, Villy Ronea, Carol Kron, Maria Sandu, Alex. Marius, Moni Ghelerter şi W. Siegfried. Ei vor fi obligaţi să joace la Teatrul Baraşeum care avea două secţii: proză şi muzical.
V. urmarea Nr. III
#203166 (raspuns la: #203163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stroe si Vasilache - urmarea III - de Muresh la: 05/06/2007 18:20:21
Eu şi colegii mei eram nelipsiţi de la premierele lor, în semn de solidaritate, deşi nu înţelegeam pe deplin ce înseamnă aceasta, dar ne luam după maeştrii noştri; printre spectatorii de la premiere am recunoscut pe Lily şi N. Carandino, Mihai Ralea, Pamfil Şeicaru, Soare Z. Soare, N. Vlădoianu şi Bâzu Cantacuzino, eroul aviator.
La premiera cu „Corabia lui Stroe”, Vasilache i-a strigat din sală „Sunt alături de tine Stroiţă”. Tănase, care îl aprecia mult pe Stroe, a continuat să-i plătească regulat salariul şi să-i încredinţeze, pe ascuns, regia Revistelor şi, totodată, a consimţit înfiinţarea secţiei de comedii muzicale pe care le regiza tot Stroe. După succesul cu Acceleratul 402, au urmat: Firfirică, Cavaler gândac, Săracu Gică, Apartamentul 54, Un băiat de zahăr toate scrise în colaborare cu Vasilache, care era şi interpretul principal. Regia aparţinea lui Stroe, fără să apară pe afiş.
Un episod nostim s-a petrecut la premiera comediei muzicale: Firfirică, Eroul, interpretat strălucit de Vasilache, descoperă că îl înşală dulcineia şi află multe adevăruri. Scârbit de atâta făţărnicie şi prefecătorie, părăseşte vila. La plecare are un dialog cu propria lui conştiinţă: „Eu ascuns în cabina regizorului de culise” – spune Stroe – eram conştiinţa lui şi-i răspundeam la microfon când mă întreba Firfirică. „Crezi că o să fie bine, soro? Eu – sigur, nu fi trist Firfirică! Tu nu ştii cântecul Roata morii se-nvârteşte ţac, ţac, ţac? Spectatorii în sală mi-au recunoscut vocea şi au început să aplaude. Imediat un inspector de la Minister a urcat pe scenă să afle cine a vorbit, dar eu fugisem pe uşa din spate”.
Astfel, în ciuda tuturor interdicţiilor existente au jucat împreună. Stroe şi Vasilache. Dar, din păcate, n-au apucat să joace şi în libertate, cu câteva luni înainte de terminarea războiului o bombă ucigaşă l-a nimerit tocmai pe el, pe veselul şi talentatul Vasilache. Dacă pe el l-a distrus fizic, pe Stroe l-a distrus moral. A rămas ca un copil de pripas, mulţi ani a jucat de unul singur ţinându-l imaginar la braţ, pe Vasilache. Când s-a terminat războiul, a pus bazele unei asociaţii artistice împreună cu Nora Piacentini, Mircea Septilici şi Elly Roman. Iar sala de spectacole era în subsolul unui bar de noapte Atlantic de pe strada Academiei. Primul spectacol s-a şi numit Stroe în Atlantic. Teatrul a funcţionat până la etatizarea din 1948, după care a primit oferta Teatrului Savoy (actualul C. Tănase de astăzi) în calitate de director artistic şi primă vedetă.
În toamna lui 1970, am avut şansa să-l cunosc direct la lucru. Marele impresar Gaby Michailescu a propus Teatrului Davila montarea comediei muzicale Acceleratul 402 în regia lui N.Stroe. Am fost distribuit în rolul principal şi, lucrând zi de zi cu el, mi-am dat seama de calităţile lui regizorale, de fantezia, de puterea de muncă, de buna dispoziţie fără de care nu se poate realiza o comedie muzicală, iar succesul obţinut – peste 500 de reprezentaţii – a meritat munca depusă.
Am avut bucuria să descopăr la pag. 143 din cartea sa, următoarea însemnare: „În rolul creat de Birlic, apărea la Piteşti un actor excepţional Ion Focşa etc...”
Ca şi Tănase, Stroe va rămâne un pionier al revistei româneşti. La dispariţia lui din 28 iulie 1990, un poet din Israel i-a dedicat o frumoasă poezie:

Tu ne-ai înveselit o viaţă,/cerându-ne ca „să-ţi dăm voie”/ cu rugămintea ta glumeaţă:/Alo, alo, Aici e Stroe!//Până la urmă ai sosit/şi pe meleagurile sfinte:/te-am revăzut încărunţit/dar vesel tot ca înainte./Azi de pe scenă-ai dispărut,/De data aceasta dragă Stroe,/Ne-ai cam omis,/că n-ai cerut,/ca altă-dată... să-ţi dăm voie/Ştiai că toţi vor spune – Nu!/Pe scenă s-a voalat lumina/şi pentru prima oară tu,/cu mâna ta, ţi-ai tras cortina!/Te-ai dus în lumea neştiută,/în lung şi-nesfârşit turneu,/să joci pe-o scenă nevăzută,/ca să-l distrezi pe Dumnezeu".


#203169 (raspuns la: #203166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de M a o la: 05/06/2007 19:39:10
Ia-o si tu de la Glad, Gelu si Menumorut incoace, daca tot ai dat de istorie si iti comentezi singur copy -paste-urile. Poate o pui si de-un manual:)
#203200 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Buna ideie, chinezule! - de Muresh la: 05/06/2007 22:07:40
Buna ideie, chinezule!
#203242 (raspuns la: #203200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Capu' plecat, cica, sabia nu-l taie. - de Muresh la: 10/06/2007 13:07:19
Si inca cum il taie.
Fii plecat de ochii lumii, dar fii gata pentru tot ce e mai rau.
...
Si rusii au acaparat Basarabia...
Ba au mai luat ca bacsis si Bucovina si Herta si, mai apoi si Insula Serpilor... si mai apoi, de ce nu?, si libertatea de a face cum vrei tu, instaurind ciinescul comunism.
A spus Antonescu, "Hai la Hitler. cu el sa ne eliberam tot ce ni s-a luat"?.
A plecat romanul la razboi.
I s-a tot spus Antonescului ca cardasia cu adolf nu pute bine penca adolf va lua bataie, dar antonel spunea ca el stie mai bine.
Si Hiler...Ce, de soldatul roman avea el nevoie?
La petrolul Pravei rivnea el.
Si asa a cucerit Armata regiunile de mai sus.
Si o fi spus adolf:
"Bai antonescule. Doar n-ai sa ne lasi singuri acum. Onoarea ta de soldat nu-ti pemite".
Si anton a spus: "Da, stapina Hitler. Merg cu tine mai departe".
Si a spus soldatul roman:
"Da, maria ta anton, ai tai suntem".
Si mai ce?
Cimirire si cimpii pline de oase romane.
Ciunti ologi si schiopi.
Oameni distrusi sufleteste.
Si Basarabia, Bucovina, Hertza, ia-i de unde nu-s.
Dar mai apoi spune rusul:
"De ce sa nu faca romanii prizioneri o Divizie, ceva, si sa lute impotriva lui Hitler?."
"Buna ideie", spune romanul. Si hai la lupta a mare.
Etc.
#204740 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: