-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Doamne vechi, doamne trecute ( VI )


de esteu la: 06/06/2007 10:00:36
modificat la: 06/06/2007 10:03:22 arata originalul
rezumat: blocuri si mansarde
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Doamne vechi, doamne trecute ( VI )

VEŞNICIE ŞI POLITICĂ – aşa s-ar putea intitula numai o poveste gravă. Scurtă şi mai degrabă pentru copiii cei mari. O retrăiesc precum văd, a nu ştiu câta oară, un film vechi: splendoarea alb-negrului, reducţia la aparenţa care degonflează momentan subiectul. Discuţia cu „ţeava” mi-a adus la suprafaţă toate proprietăresele pe care le-am servit, cu chirii mai mici sau mai mari, ca pe nişte regi. Stau la serviciu, la birou. Nu rezolv cine ştie ce treburi grele. De fapt, mai cu seamă pierd timpul. Am o faţă obosită, cine mă priveşte observă deîndată cum creşte vizibilitatea cutelor obrazului meu neras, plictisit. Între timp sună telefonul. Proprietăreasa, alta. Aceeaşi discuţie, fir-ar a dracului de discuţie. Parcă mamele noastre au adus pe pământ plătitori, îndatoraţi, nu altceva. Cînd voi achita chiria şi dacă totul este în regulă, cu administratorul, cu vecinii. Discuţii care, în general, sînt menite să aducă linişte. Liniştea lor, de proprietari. Lucruri de înţeles, dar care nu mă pot opri din cursa fulminantă a nervilor de vară. Sunt situaţii când îmi place să fiu fructul desăvârşit al RESPECTULUI şi chiar sunt. O AMABILITATE precum o ciorbă lungă, interminabilă. Şi mă trezesc pălăvrăgind, dar ochiul format nu poate scăpa vicleşugul: mă prefac al naibii de monstruos, şi totul este pentru altarul lucrurilor care nu mă interesează nici cât negru sub unghie. Sunt fructul nedesăvârşit al COMPULSIUNII, asta e cea mai corectă propoziţie. Cuvintele proprietăresei se sparg pe fir, ajung la mine doar fărîme al căror răspuns este constant: „Da, înţeleg!” Mă roagă insistent: „Vreţi să vă uitaţi în debara dacă mai este grătarul ăla rabatabil?” Îi zic s-aştepte, mă duc să verific. O parte din lucruri le-am adus aici, la serviciu, într-o debara destul de încăpătoare. Revin şi-i zic: „Nu, nu e niciun grătar! Dar n-aţi vorbit cu fostul chiriaş? Poate l-a luat el... nu mai aveţi telefonul lui?” Îmi zice: „Nu, sigur nu l-a luat el, n-avea cum.” Acela a fost sigur un chiriaş model. Pot să bag mâna-n foc. N-avea cum să ia, nici din greşeală, un grătar rabatabil şi nimic altceva, pentru Dumnezeu! Respect, doamnelor şi domnilor, pentru asemenea exemplare, eu nu-s de teapa lor. Ridicaţi-vă în picioare, pe vârfuri. Aplaudaţi-i! Sunt sprijinul nostru, liantul, geniul în ei locuieşte, ei nu vor uita niciodată să se ţină de cuvânt. Urmează o pauză uşor descumpănitoare, după care vine o întrebare nouă: „Dar cărţile... mai sînt în bibliotecă?” Îi spun: „Da, sunt acolo, nu le-a luat nimeni.” Revine scurt: „Erau nişte agende medicale, nişte almanahuri...” Da, femeie a culturii generale: „Sunt, sunt acolo!” Şi ea, din nou, neîncrezătoare: „Şi cartea aia de economie politică?” Întreb: „Aia de dinainte de Revoluţie?” Când mă mutasem, primul lucru la care m-am încumetat a fost să i-au la rând tot ce conţinea scris: caiete, reviste, cărţi, almanahuri. Cartea de „Economie politică” îmi sărise în ochi, învăţasem după ea în toamna lui ’89, n-o puteam uita aşa uşor. Îmi zice: „Da, da, aia!” Îi spun: „Da, cum să nu, e acolo, n-are cine s-o ia. Oricum, nu mai foloseşte la nimic.” Întreabă: „Auziţi... Chiar voiam să vă întreb ceva, să vă zic... Ce credeţi, se mai întoarce comunismul?” Nu mă pricep să înapoiez cuvintele ei sparte, fărîme, care se pierdeau, se împotmoleau pe drum. În general, nu-i vorba numai de-ale ei. Sunt al naibii de ferm, mai ales când simt că-i vremea mea. Şi într-adevăr, aveam serviciul, trebuia să servesc replica genială, să stârnesc respectul unei întregi generaţii pierdute. Oftatul ei îmi părea că ascunde veşnicia unei lumi incapabilă. Să moară, să-şi accepte sfîrşitul, bîntuind sub teroarea unei alte lumi, invadată de culoare, de neînţeles. A tot lovit cu unghia în receptorul telefonului: „Alo, mă auziţi? Mai sunteţi acolo? Alooooo! Domnule Fisurache! Na, s-a-ntrerupt! Fir-aţi ai naibii cu telefoanele voastre!”
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


*** - de picky la: 06/06/2007 10:17:20
Unde dai si unde crapa!

Mi-am amintit de Camere mobilate a lu' Damian Stanoiu.
Nu e nici o legatura. Nu. Cam asa : apesi pe butonul de la masina de spalat si se aprinde veioza de pe balcon.
#203338 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky - de esteu la: 06/06/2007 10:23:34
bine ca doamna proprietara a ramas infipta in istoria recenta. sunt cazuri mai grave. se poate ajunge la cuvinte dacice, la Marea Tetis care ar fi ocupat o parte din teritoriul actual al tarisoarei noastre. sau bioenergii, chestii.
#203343 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...