Era acolo de multi ani si disparea incet-incet inecat de iarba si pamint. Dreptunghiul de beton fusese odata la vedere, curat si spalat de fiecare ploaie. Intr-o zi ea il privi si vazu ceva mai mult decit un simplu dreptunghi napadit de vreme. Lua o sapa si il curata cu grija, indepartind din toate colturile pamintul, iarba, frunzele. Riciia atenta mizeria, lasind sa se vada un petec de beton vechi, la nivelul pamintului, alaturi de trotuarul mai nou si mai inalt. "Se va aduna apa acolo," zise cineva. "Asta nu se intimpla si inainte?"
Dar de multi ani nu mai baga nimeni de seama ca se aduna apa in coltul respectiv. Acum si ea isi putu privi viata care devenise limpede, lumina patrunzind pina in fiecare ungher.