-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Mai germani decit germanii.


de Muresh la: 11/06/2007 13:02:44
taguri:
voteaza:
Germanii din Romania intre nazism si stalinism de William TOTOK*
-----------

Romania mare nu a fost un paradis pentru minoritatea germana, dar nici minoritatea germana nu a fost un ingeras inocent, blind si totdeauna loial.(1) Desavirsirea unitatii statale in anul 1918 a insemnat pentru populatia majoritara, pe de o parte, o adevarata renastere nationala. Pe de alta parte, Regatul roman intregit era confruntat cu o mostenire multinationala nedorita, dar preluata o data cu integrarea celorlalte provincii romanesti, in primul rind a Ardealului, considerat un tinut ancestral si totodata un simbol al devenirii nationale. In vechiul Regat a existat o relativa omogenitate etnica in comparatie cu noile provincii, Transilvania, Banatul, Bucovina sau Basarabia. In Proclamatia de la Alba Iulia, adoptata cu ocazia marii adunari populare, au fost precizate, intre altele, principiile politicii fata de minoritatile nationale.
Astfel, in documentul amintit se poate citi urmatoarea fraza: „Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie, prin indivizi din sinul sau, si fiecare popor va primi drept de reprezentare in Corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor care il alcatuiesc“.
Politicienii romani au fagaduit atunci ca acest text de referinta, in care li se promiteau nationalitatilor largi drepturi lingvistice, culturale si administrative, va fi inclus in noua Lege fundamentala. Repetatele plingeri ale reprezentantilor minoritatii maghiare si nemultumirea crescinda a unor politicieni germani, care, de altfel, au sprijinit Unirea de la 1918, legate de faptul ca drepturile proclamate la Alba Iulia nu sint respectate in practica autoritatilor, au determinat puterile aliate sa insiste ca Romania sa includa in viitoarea Constitutie normele stabilite si legate de o politica minoritara liberala. Prin Acordul de la Paris (2), semnat de Romania la finele anului 1919, „guvernul roman se obliga sa asigure deplina protectie a vietii si a libertatii tuturor locuitorilor tarii, fara deosebire de nastere, de rasa sau de religie“ (3). Prin Articolul 8 al aceluiasi Tratat se interzicea orice fel de discriminare din pricina apartenentei la o anumita etnie.(4)
Una dintre conditiile pentru incheierea Tratatului de la Trianon, prin care s-a consfintit in plan international unitatea nationala a noului stat, a fost, deci, crearea unui cadru juridic acceptat de catre toate partile implicate, cu scopul dezamorsarii unor posibile conflicte interetnice. Acordul de la Paris a fost aspru criticat de numerosi politicieni romani intrucit, „sub forma tratatului minoritatilor, s-a incercat sa se slabeasca“ caracterul unitar national al statului roman, transformind Romania intr-o „noua nenorocita Austro-Ungarie“ (5).
Opiniile citate ii apartin lui Vintila I. Bratianu si au fost rostite cu prilejul dezbaterii legate de adoptarea Constitutiei din 1923. Promisiunea solemna a regelui Ferdinand facuta cu prilejul incoronarii, care sustinea ca Proclamatia de la Alba Iulia va fi respectata intocmai si ca toti cetatenii tarii se vor bucura de aceleasi drepturi, indiferent de nationalitatea lor, a fost ignorata de parlamentarii romani de la Bucuresti, opunindu-i treptat un nationalism nedisimulat, uneori chiar brutal si agresiv. Nimeni altul decit Octavian Goga, viitorul prim-ministru sub a carui egida s-au adoptat in 1937 primele legi antisemite, respingea vehement temerile minoritatilor legate de o eventuala ingradire a libertatilor lor, mai ales dupa experienta negativa pe care acestia au avut-o in urma reformei agrare din anul 1921.
„Sentimentul nostru obstesc refuza exagerarile si xenofobia“, scria Goga in stilul ipocrit tipic al politicianismului nationalist interbelic, fiindca n-au fost niciodata „o coarda speciala a psihologiei romanesti“. Dupa ce a respins „mult trimbitatele puncte de la Alba Iulia“, Goga articula intr-un mod cit se poate de limpede linia programatica fata de minoritati, adoptata de mai toate guvernele instalate la putere dupa primul razboi mondial.
In „marea adunare de la Alba Iulia, noi nu am vazut [...] niciodata altceva decit manifestarea istorica a romanismului din Ardeal pentru unirea cu Regatul, altceva nimic“. Transformarea asa-numitului „romanism“ in politica de stat era resimtita de minoritati ca un atac la identitatea lor nationala si ca o incercare nedisimulata de omogenizare etnica a societatii romanesti. Legile si reglementarile restrictive, sicanele birocratice si abuzurile xenofobe ale autoritatilor centrale si locale confirma aceste temeri exprimate de catre reprezentantii minoritatilor atit in Parlament, cit si in presa.
Presiunile de deznationalizare dirijata vizau invatamintul, presa, limba materna, biserica, obiceiurile si cultura traditionala minoritara, provocind o contraofensiva a grupurilor etnice. Intr-o scrisoare de protest a deputatilor germani din 21 noiembrie 1923, legata de „lipsa de tolerenta in politica de astazi fata de minoritati“, se face o comparatie intre masurile sovine antebelice adoptate de guvernul ungar si cele ale guvernului roman. Autorii protestului ajung la concluzia ca pina si „faimoasa lege de maghiarizare a contelui Apponyi din 1907, combatuta cu inversunare de toate popoarele minoritare si inclusiv de romanii ardeleni [...], este mai ingaduitoare decit ordinele Dlui Ministru al Instructiunii Publice“. Problemele abordate in aceasta scrisoare au devenit o prezenta constanta a dezbaterilor si polemicilor intre majoritari si minoritari, inasprind climatul interetnic. Iata doar citeva exemple:
1. Introducerea obligatorie in scolile minoritarilor a studierii istoriei si geografiei in limba de stat;
2. Interzicerea folosirii denumirilor geografice in limbile nationalitatilor sau folosirea altei limbi decit cea romana pentru inscriptii publice;
3. Folosirea exclusiva a limbii romane la examenul de bacalaureat;
4. Interzicerea unor serbari in limbile etniilor si aprobarea acestora doar ca actiuni bilingve;
5. Asa-numitele reciclari lingvistice ale personalului didactic minoritar (ca justificare pentru epurari si inlocuirea corpului didactic prin etnici romani).

Cresterea tensiunilor nationale si inasprirea atmosferei interetnice au facilitat aparitia unor grupari profasciste germane in Banat si in Transilvania. Fascizarea s-a produs in trei etape distincte:
1. 1918-1932 – faza fascizarii incipiente: domina factorii interni de influentare ideologica;
2. 1932-1940 – faza nivelarii spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung): echilibru intre factorii interni si externi;
3. 1940-1944 – faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist domina factorii externi.

Aceste faze se caracterizeaza printr-o radicalizare progresiva (sau, daca doriti, cumulativa) a unor segmente importante ale minoritatii germane din Romania, culminind cu acceptarea solutiilor ideologice si politice naziste propagate de conducerea celui de-al III-lea Reich prin intermediarii locali stabiliti in fruntea Partidului National-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului etnic german din Romania. Astfel se instaleaza o dictatura paralela in interiorul Romaniei. Acest system seamana cu cel instaurat in Germania, avind trasaturile unei dictaturi consensuale, pentru ca actiunile de rezistenta erau marginale. Existau doua forme de opozitie care se manifestau:
1) prin gesturi de respingere puternic personalizate (de exemplu, politicianul conservator Hans Otto Roth sau protestantul national-conservator Viktor Glondys, care aveau oarecare simpatii pentru evolutia situatiei din Germania nazista);
2) printr-o opozitie asumata din convingere si prin lupta din motive ideologice (de pilda, membrii ilegalisti ai PCR sau PSD, sindicalisti de stinga si reprezentanti ai bisericii romano-catolice).

Tulburatoarea constatare facuta de Hannah Arendt in Originile totalitarismului cu privire la „mentinerea autoritatii“ unor personaje autoritare si dictatoriale care s-au „bucurat de increderea maselor“ si de „sprijinul majoritatii populare“ se potriveste si comunitatii germane din Romania.(10)

1918-1932 – faza fascizarii incipiente
Dupa 1918 se declanseaza un proces de redefinire identitara a diferitelor grupuri regionale germane, supuse pina atunci politicii brutale de maghiarizare. In pofida unor rivalitati si a divizarii geografice, religioase si dialectale, cele doua grupuri distincte, svabii banateni catolici si sasii ardeleni lutherani-protestanti, incearca sa se adapteze noilor realitati politice romanesti, reliefind dubla lealitate a minoritatii. Cea fata de cultura si limba materna, reprezentata de Germania, si cea fata de tara adoptiva, reprezentata de Romania.
Faptul ca sasii s-au stabilit in urma cu 800 de ani in Ardeal, iar svabii de-abia in secolul al XVIII-lea a creat un decalaj cultural intre cele doua grupuri regionale care s-a manifestat prin afisarea unei superioritati transilvane, deseori sfidatoare, si prin etalarea pronuntata a constiintei de natiune civilizatoare in sud-estul Europei. Ultima componenta s-a indreptat mai ales impotriva celorlalte nationalitati considerate inferioare din punct de vedere cultural, social si economic – mai tirziu si rasial. La aceasta se adauga elementele de incompatibilitate religioasa existenta intre protestanti si catolici.
V. urmarea
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (10):


Germanii din Romania intre nazism si stalinism II - de Muresh la: 11/06/2007 13:07:03
II
Presiunile sustinute asupra institutiilor minoritatii germane, perceputa oricum de statul roman centralizat ca un bloc monolit, au accelerat omogenizarea interna a grupurilor regionale germane, creind premisele unor strategii de supravietuire etnica intr-un mediu national-politic similar celui din perioada administratiei maghiare.
Tinara elita banateana a incercat sa compenseze virtutile secundare ale sasilor prin accentuarea exagerata a etnicitatii. Cele mai semnificative dovezi in acest sens se gasesc in literatura si in publicistica vremii. Evaluarea mostenirii literare autohtone din Banat se face din perspectiva accentuarii dimensiunii militante a unor scrieri semnate de Adam M?ller-Guttenbrunn (1852-1923) – un autor nascut linga Timisoara, dar care si-a petrecut cea mai lunga perioada a vietii la Viena. Popularizarea masiva a acestor scrieri – nelipsite de excese nationaliste, pe alocuri antisemite si agresiv xenofobe – a pregatit terenul spiritual pentru deraierile de mai tirziu. In acelasi timp, M?ller-Guttenbrunn – declarat clasic al literaturii germane din Banat – a furnizat un anumit model de ideologie literara autohtonista, local-patriotica, inrudita cu ceea ce in Germania s-a numit Blut-und-Boden-Literatur – literatura singelui si a gliei. In Transilvania, unde a existat o traditie literara proprie cu mult mai veche, tinara generatie de autori s-a transformat rapid in avangarda spirituala a miscarii, din care au rasarit elementele radicale ale nazismului local.
La procesul de fascizare au mai contribuit si numerosi tineri care au studiat in Germania, unde au intretinut contacte intense cu grupurile national-conservatoare, protonaziste si apoi national-socialiste. Pe fundalul acestui complicat amalgam exploziv local, fostul ofiter sas din armata austro-ungara Fritz Fabritius a infiintat, in anul 1922, primul nucleu politic radical de dreapta german, grupat in jurul „gazetei de lupta pentru poporul care lucreaza cinstit“ („Kampfblatt f?r das ehrlich arbeitende Volk“), intitulata Selbsthilfe (Autoajutorare).
Pe prima pagina a publicatiei lui Fabritius se afla zvastica. Fabritius intretinea contacte cu unii lideri nazisti din Germania, ca de pilda Hitler sau seful formatiunilor paramilitare SA, R?hm. Semnificativa in acest context este incercarea teoreticianului principal al antisemitismului politic romanesc, A.C. Cuza, de a-l convinge in anul 1922 pe Fabritius sa se alature luptei impotriva evreilor.(11)

1932-1940 – faza nivelarii spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung) Ii spun nivelare voluntara fiindca procesul de conectare la ideologia totalitara nazista se deruleaza in conditiile unui sistem democratic – este adevarat, destul de precar – dar in nici un caz dictatorial.
In aceasta perioada se accentueaza tensiunile dintre elita politica democratica a germanilor din Romania si fortele extremiste. In anul 1932, Fabritius infiinteaza Miscarea national-socialista de autoajutorare a germanilor din Romania („Nationalsozialistische Selbsthilfebewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NSDR), prin unificarea si absorbtia unor asociatii si uniuni profasciste razlete. Atributul „national-socialist“ inclus in numele formatiunii este preluat de la organizatia lui Hitler, Partidul National-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP). Desi numele organizatiei lui Fabritius sugereaza evidente afinitati cu partidul nazist german, ea nu este un partid satelit. Programul partidului – care era o copie aproape fidela a celui nazist – cerea educarea tuturor germanilor din Romania in spiritul national-socialist. Structura organizatorica interna era tributara asa-numitului principiu al conducatorului (F?hrerprinzip). In analogie cu oficiosul nazist V?lkischer Beobachter (Observatorul rasial), Fabritius schimba, in 1932, si denumirea gazetei pe care o edita in Ostdeutscher Beobachter (Observatorul est-german). Consolidarea extremismului de dreapta romanesc a provocat reactii de respingere tot mai vehemente, venite din partea reprezentantilor partidelor democratice traditionale romanesti. Pentru a nu se expune unor presiuni suplimentare, in decembrie 1933 Fabritius a schimbat, din motive tactice, denumirea partidului in „Miscare nationala de reinnoire a germanilor din Romania“ („Nationale Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NEDR). Un an mai tirziu au fost interzise partidele extremiste, inclusiv organizatia lui Fabritius.

V III
#204991 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Muresh la: 11/06/2007 13:08:57
III
Venirea la putere a lui Hitler in Germania, in ianuarie 1933, a impulsionat fortele fasciste germane autohtone, stirnind, pe de alta parte, speranta multor etnici germani ca noul regim de la Berlin ii va sprijini impotriva tendintelor de deznationalizare ale autoritatilor romanesti. Aceasta speranta a fost impartasita inclusiv de politicienii germani democrati Hans Otto Roth (1890-1953) si Rudolf Brandsch (1880-1953), care erau adversary declarati ai fascistilor radicali din interiorul gruparii lui Fabritius si care doreau sa preia conducerea partidului.
Fiind un politician mai moderat, Fabritius nu s-a opus colaborarii politice cu reprezentantii democrati ai etnicilor germani care activau sub egida Uniunii Germanilor din Romania. Sub numele „Partidul Popular German“ („Deutsche Volkspartei“ – DVR), fractiunea radicala din interiorul organizatiei lui Fabritius a fondat, in 1935, o grupare fascista proprie, care a pus practic bazele organizatorice, ideologice si politice in vederea transformarii minoritatii intr-un apendice al celui de-al III-lea Reich. Pentru a aplana certurile dintre aripile rivale au intervenit reprezentantii Germaniei naziste, care in 1938 au ordonat unificarea gruparilor. Fabritius devine din nou seful absolut, purtind titlul de conducator al grupului etnic german din Romania. La numai un an dupa numire, el va fi inlocuit cu un activist mai docil fata de pretentiile Berlinului (Wolfgang Bruckner). In paralel cu aceste schimbari, influenta publica a organizatiei se consolideaza si numarul aderentilor creste.
Responsabilitatea politica si ideologica pentru ceea am numit faza nivelarii spirituale voluntare revine intr-o foarte mare masura unor intelectuali influenti, ziaristi, scriitori, cadre didactice si, bineinteles, activistilor de partid.
As aminti aici numai doi scriitori influenti care in acesti ani au contribuit la campania de influentare politica si ideologica a minoritatii germane. Primul este prozatorul Karl von M?ller (1886-1943), care in 1932 devine primul Gauleiter al Banatului si care a editat la Timisoara gazeta antisemita Der St?rmer. Gazeta a fost o imitatie a publicatiei omonime a nazistului german Julius Streicher, care, dupa razboi, a fost condamnat la moarte de catre tribunalul international de la N?rnberg. Celalalt este Heinrich Zillich (1898-1988), care in 1936 s-a stabilit definitiv in Germania, unde a fost promovat si, in repetate rinduri, premiat ca reprezentant de frunte al literaturii germane din strainatate. Ca membru al partidului nazist, Zillich se inroleaza in armata, unde raspunde de editarea unor carti destinate militarilor. Dupa razboi este supus „denazificarii“. Continua sa activeze ca scriitor si publicist, intretine contacte cu fostii scriitori de frunte din perioada hitlerista, participa la intruniri revizioniste si devine editorul principal al publicatiei S?dostdeutsche Vierteljahresbl?tter, care apare si astazi la M?nchen. Intre 1952-1963, Zillich a fost presedintele asociatiei sasilor din Germania, publicind in acelasi timp si-n presa radicala de dreapta.
Singura diferenta in scrierile literare si publicistice din perioada postbelica ale acestui autor consta in renuntarea la omagiile aduse sistemului national-socialist si lui Hitler personal. In rest, scrierile cuprind toate temele nationaliste dezbatute obsesiv si consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adauga acum relativizarile Holocaustului si atacurile la adresa democratiei vest-germane si americane.
Pentru a ilustra antisemitismul bolnavicios al lui Zillich, as cita doua scrisori. Prima dateaza din 1932 si i-a fost adresata scriitorului evreu-bucovinean de limba germana Alfred Margul-Sperber. Pe cea de-a doua a trimis-o in anul 1980 unui preot sas antifascist, regretatul Hans Holztr?ger, stabilit in R.F. Germania, care a criticat deschis politica revizionista a asociatiei sasilor si incercarile de ocultare a trecutului fascist.
Deoarece este vorba despre niste documente personale, ele au o semnificatie speciala si o credibilitate mai mare, dezvaluind, pe de o parte, dimensiunea reala a antisemitismului sau interiorizat, iar de cealalta parte, dezavuind asertiunile unor simpatizanti care neaga sau minimalizeaza aspectele xenofobe si anti-iudaice evidente, identificabile in operele literare si in publicistica lui Zillich.
#204992 (raspuns la: #204991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Muresh la: 11/06/2007 13:09:34
Argumentele principale pe care le evoca pentru a-si motiva resentimentele antisemite pornesc de la niste intimplari personale: participarea ca militar in Armata romana la suprimarea revolutiei bolsevice din Ungaria si prezenta la o petrecere din Berlinul anilor ’20, unde invitatii evrei au ironizat slujba religioasa lutherana. In jurul acestor doua intimplari evocate in cele doua epistole, scrise la o distanta de aproape 50 de ani, sint grupate mai toate argumentele antievreiesti intilnite si in literatura antisemita binecunoscuta. Pe linga nelipsita asertiune ca evreii ar provoca de fapt antisemitismul, mai apare si ecuatia evreu = comunist, precum si ideea ca evreii aspira la dominatia altor popoare, creind in acest scop o literatura si o ideologie antinationala si dizolvanta etc. etc.(12)

1940-1944 – faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist
Pe 27 septembrie 1940, in fruntea grupului etnic este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme dupa instalarea in fruntea comunitatii, Schmidt si ceilalti nazisti radicali infiinteaza, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul national-legionar roman al lui Antonescu acorda grupului etnic o larga autonomie, devenind personalitate juridica de stine statatoare. (13) Astfel, grupul etnic devine un soi de stat in stat, cu largi drepturi privind organizarea invatamintului, a presei si a vietii bisericesti.
Schmidt practica o politica de supunerea totala fata de Germania hitlerista, transformind partidul nazist autohton in instrumentul principal de conducere al grupului etnic. Obiectivul ideologic principal declarat al lui Andreas Schmidt consta in transformarea minoritatii intr-o masa de manevra. Pentru realizarea procesului de nivelare totalitara, partidul a imitat politica nazista, transformind, in primul rind, biserica evanghelica a sasilor din Transilvania, invatamintul in limba germana si presa in pepiniere ideologice.
Orice critica sau opozitie interna este sanctionata prin excludere din grupul etnic, prin teroare psihologica, prin atacuri huliganice. Pentru a infringe orice rezistenta din partea bisericii evanghelice a sasilor, in 1941 a fost demis episcopul Viktor Glondys (1882-1949) si inlocuit cu episcopul pro-nazist Wilhelm Staedel. (14) Acesta a sprijinit politica sinucigasa a lui Andreas Schmidt si inrolarea tinerilor in detasamentele SS-ului nazist. Pe de alta parte, episcopul Staedel a sustinut si crearea asa-numitei Uniuni de munca a Institutului pentru cercetarea influentei evreiesti asupra bisericii. In conformitate cu idei similare propagate, de pilda, de extremistul roman A.C. Cuza sau de ideologul nazismului Alfred Rosenberg, Institutul amintit propunea eliminarea Vechiului Testament din invatamintul religios, fiind considerat o emanatie a spiritului dizolvant iudaic.
Pentru a pune capat inrolarilor voluntare ilegale, concretizate in asa-numita Actiune a celor 1000, in 1943 Antonescu a semnat un acord cu Germania care permitea incadrarea a circa 70.000 de tineri germani in trupele Waffen-SS. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler“ – era formata in exclusivitate din tineri fanatizati germani din Romania. Numerosi germani din Romania au fost implicati si in crimele din lagarele de concentrare.
Astfel, dr. Victor Capesius din Sighisoara a fost farmacist la Auschwitz, iar dr. Fritz Klein, medic in acelasi lagar. Amindoi au fost condamnati dupa razboi, Capesius la inchisoare, Klein la moarte. (In 1981, Heinrich Zillich, pe care l-am pomenit mai sus, i-a dedicat lui Klein un articol in care l-a descris pe acest criminal de razboi ca pe o victima a justitiei invingatorilor.(15)
Odata cu prabusirea dictaturii lui Antonescu, la 23 august 1944, s-a sfirsit si regimul lui Andreas Schmidt. Incercarea sa de a determina minoritatea germana sa paraseasca Romania a reusit numai partial. In septembrie 1944, Schmidt se intoarce in Romania cu un comando de parasutisti format din sapte legionari romani pentru a organiza lupta contra noului regim de la Bucuresti.
Este capturat de trupele sovietice si condamnat. A murit intr-un lagar sovietic in anul 1948. Trupele naziste reusesc, pentru citeva zile, sa revina in zona de vest a Banatului, intrind in septembrie in orasul Jimbolia (unde exista un puternic nucleu social-democrat antinazist format din germani).
Administratia locala a fost preluata dupa 23 august de un primar social-democrat. Sapte antifascisti germani au fost asasinati pe data de 15 septembrie 1944, dupa ce trupele naziste au revenit impreuna cu elementele naziste locale. Elucidarea acestei crime a fost blocata cu succes de catre nazistii germani localnici fugiti in Germania.

#204993 (raspuns la: #204991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Muresh la: 11/06/2007 13:10:51
2. Imediat dupa prabusirea regimului antonescian, Roth adreseaza germanilor un apel, in care le cere minoritarilor sa nu paraseasca Romania. In mai multe memorii si articole programatice scrise in 1944-1945, Roth face un rechizitoriu aspru nazismului, condamnind politica de transformare a Grupului etnic german in coloana a cincea a Reichului.(16) In pofida acestei atitudini exprimate si inainte de 1944, el va fi arestat mai tirziu de catre autoritatile comuniste si va muri in anul 1953 intr-o inchisoare stalinista.(17)
Noile autoritati au ordonat internarea activistilor grupului etnic in lagarul de la Tirgu Jiu. Intreaga presa romaneasca a tematizat sprijinirea hitlerismului de catre populatia germana, evitind, in acelasi timp, sa dezbata participarea Armatei romane la „razboiul sfint“ sau crimele din Transnistria si Odessa. In aceasta atmosfera de diabolizare unilaterala, totusi nu s-a hotarit expulzarea totala a germanilor, asa cum s-a procedat mai tirziu in Cehoslovacia, de pilda. Ca masura de represalii, s-a dat curs cererilor sovietice de a trimite oameni in URSS, care sa participe la munca de reconstructie. In ianuarie 1945, autoritatile romane au participat activ la organizarea deportarilor, intocmind listele tuturor femeilor intre 18 si 30 de ani si a barbatilor intre 17 si 45 de ani.
Masura a fost pur etnica, deoarece nu fusesera scutiti nici antifascistii sau comunistii germani care nu colaborasera cu nazistii. Dintre cei aproximativ 70.000 de deportati in baza tezei aberante a vinovatiei colective au supravietuit doar jumatate.(18) In perioada acelui intermezzo pseudodemocratic al anilor 1945-1947, minoritatea germana fusese deposedata si exclusa de la reforma agrara din 1945. Terenuri agricole au primit numai acei foarte putini sateni care au refuzat sa cotizeze si sa se inscrie in grupul etnic german controlat de catre nazisti. Institutiile minoritatii au fost practic interzise. De aceasta masura au fost afectate in primul rind presa si invatamintul de stat (mai putin cel confesional al sasilor ardeleni). Pentru germani, prevederile legii minoritatilor nationale din 1945 nu aveau nici un efect, ei fiind lipsiti de drepturi civile si politice pina in 1949.
Pina si Organizatia Antihitlerista Germana din Banat, infiintata in 1944, a fost interzisa dupa un an de existenta.(19) Ulterior, s-a infiintat Comitetul Antifascist German, care a editat in 1949 si primul ziar central, cotidianul Neuer Weg. Treptat, s-au anulat masurile discriminatorii, s-a admis din nou invatamintul in limba materna si, in 1950, participarea la alegeri. Toate aceste masuri insa se inscriu in strategia de stalinizare a intregii societati romanesti. La implementarea stalinismului in rindurile minoritatii germane au participat numerosi intelectuali. Din simpatizanti ai nazismului, unii s-au transformat in sustinatori ai socialismului, alaturindu-se unor figuri sinistre de stalinisti notorii, ca de exemplu redactorul-sef al ziarului Neuer Weg, scriitorul proletcultist Anton Breitenhofer (1912-1989), publicistul Ernest Breitenstein, diplomatul si autorul amator Josef Puwak si ofiterul superior de securitate Martin Schnellbach. (20)
#204994 (raspuns la: #204991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Muresh la: 11/06/2007 13:11:27
Dupa reintoarcerea in 1949 a supravietuitorilor deportati in URSS, in 1951 au urmat dislocarile multor banateni (inclusiv germani) in Baragan, ceea ce a adincit prapastia existenta intre noul regim comunist si minoritari. In anii ’50 se agraveaza la nivelul memoriei colective sentimentele de frustrare, estompind, pe de alta parte, cauzele reale care au provocat razboiul dezastruos, sprijinit si de multi germani, ca de altfel si de romani.
Proportiile acestei martirologii colective s-au manifestat deschis in publicistica si literatura germanilor stabiliti in RFG prin reliefarea unilaterala a efectelor si prin suprimarea consecventa a cauzelor. Liderii organizatiilor germanilor stramutati in Germania – intre care si sus-amintitul Heinrich Zillich – erau identici cu cei care au contribuit la raspindirea national-socialismului, respectiv cei care au activat in cadrul grupului etnic fascist. Bineinteles ca aceste persoane compromise politic n-aveau nici un interes sa faciliteze o reconsiderare critica a trecutului, blocind si suprimind sistematic incercarile de prezentare obiectiva a istoriei minoritatii. (21)

3. Concluzii Acumularea unor frustrari nationale de-a lungul secolului trecut s-a accentuat in perioada comunismului prin nemultumiri de ordin economic. Reactia aproape unanima a minoritatii a fost exodul. Fenomenul s-a amplificat in perioada ceausista si a explodat dupa 1990, cind aproape intreaga comunitate germana a emigrat.

Lucrare prezentata in cadrul Seminarului international Minoritati, mosteniri culturale, civilizatie romaneasca contemporana (Bucuresti, 21-22 octombrie 2003)

............ 1. La redactarea textului de fata am folosit mai multe studii, eseuri si articole publicate in ultimii ani, in care am tematizat problematica minoritatilor etnice: Die Zw?nge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rum?nien (Presiunea amintirilor. Insemnari din Romania), Hamburg, 1988; Rum?nisierung. Die Nationalit?tenpolitik von 1918 bis 1990 (Romanizarea. Politica nationala intre 1918 si 1990), in Richard Wagner/Helmuth Frauendorfer (ed.); Der Sturz des Tyrannen. Rum?nien und das Ende einer Diktatur (Rasturnarea tiranului.
Romania si sfirsitul unei dictaturi), rororo-aktuell, Reinbek bei Hamburg, 1990, p. 102-135; Literatur und Personenkult in Rum?nien (Literatura si cultul personalitatii in Romania), in Nachruf auf die rum?niendeutsche Literatur (Necrolog pentru literatura germana din Romania), ed. Wilhelm Solms, Hitzerot Verlag, Marburg, 1990, p. 93-115; „Die Finger zu rostigen Krallen gebogen“. Heinrich Zillich und die Topographie der Verdr?ngung (Heinrich Zillich si topografia sublimarii), in Halbjahresschrift f?r s?dosteurop?ische Geschichte, Literatur und Politik sin continuare: HJSt, Anul 5, Nr. 1/1993, p. 57-72; Politische Prozesse als soziale Prophylaxe. Methodik stalinistischer Machtaus?bung (Procesele politice ca profilaxie sociala. Metodica exercitarii puterii staliniste), in HJS, Anul 5, Nr. 2/1993, p. 54-66; Situatia minoritatilor in Romania privita din perspectiva istorica, in William Totok, Aprecieri neretusate. Eseuri, articole si interviuri 1987-1994, Editura Universitatii „Al.I. Cuza“, Iasi, 1995, p. 144-154; Der nahtlose ?bergang? Rum?niendeutsche im Faschismus und Stalinismus (Trecere lina? Germanii din Romania in timpul fascismului si stalinismului), in HJS, Anul 7, Nr. 1a/1995, p. 16-39.
2. Cf. Elem?r Illy?s, Nationale Minderheiten in Rum?nien. Siebenb?rgen im Wandel (Minoritati nationale in Romania. Ardealul in schimbare), Wien, 1981, p. 97-98.
3. S?ndor T?th, Quo vadis, Romania? (Quo vadis Rum?nien?), New York-Budapesta, 1990, p. 158.
4. „Deosebirea de religie, credinta sau confesiune nu poate fi in dezavantajul nici unui cetatean roman, sub aspectul beneficierii de drepturi civice si politice, si anume: obtinerea posturilor, functiilor si demnitatilor publice sau practicarea diverselor profesii si mestesuguri. Nici un cetatean roman nu poate fi ingradit in privinta liberei folosiri a oricarei limbi in circulatia particulara sau economica, in viata religioasa, in publicitatea prin presa sau prin orice alte mijloace sau in adunari publice.
#204995 (raspuns la: #204991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Muresh la: 11/06/2007 13:12:00
Fara a afecta masurile luate de guvernul roman in stabilirea limbii oficiale, cetatenii de limba materna neromana vor beneficia de facilitari echitabile in privinta folosirii limbii proprii, fie oral, fie scris, in fata instantelor judecatoresti. [...] Minoritatilor trebuie sa li se asigure o parte echitabila in obtinerea si folosirea tuturor sumelor din bugetul de stat, bugetele comunale sau alte bugete, care se utilizeaza in scopuri educative, religioase sau de binefacere.“ Romania trebuie „sa acorde autonomie locala, sub controlul statului roman, colectivitatilor secuiesti si sasesti din Transilvania in problemele religioase si de invatamint“ – cf. S?ndor T?th, op. cit., p. 158.
5. Constitutia din 1923 in dezbaterea contemporanilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, p. 58.
6. Cf. William Totok, Rum?nisierung…, op. cit., p. 102-135.
7. Cf. studiului de referinta semnat de Mariana Hausleitner, Die Rum?nisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrum?niens 1918-1944 (Romanizarea Bucovinei. Impunerea pretentiei national-statale a Romaniei Mari 1918-1944), M?nchen, 2001.
8. Octavian Goga, Mustul care fierbe, Editura Scripta, Bucuresti, 1992, p. 245-246 (11927).
9. Klaus Popa (ed.), Die Rum?niendeutschen zwischen Demokratie und Diktatur. Der politische Nachlass von Hans Otto Roth 1919-1951 (Germanii din Romania intre dictatura si democratie), Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2003, p. 96-98.
10. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 404-405.
11. Johann B?hm, Die Deutschen in Rum?nien und die Weimarer Republik. 1919-1933 (Germanii din Romania si Republica de la Weimar. 1919-1933), Ippesheim, 1993, p. 269-294 si p. 195 s.u.
12. Scrisoarea catre Sperber a fost publicata integral in HJS, Anul 5, Nr. 1/1993, p. 57-72. Scrisoarea catre Holztr?ger se afla in arhiva autorului si poate fi consultata pe Internets Dossier Heinrich Zillich – 1898-1988t: http://home.t-online.de/home/totok/halbjaA1.htm.
13. Pentru detalii, vezi Johann B?hm, Die Gleichschaltung der Deutschen Volksgruppe in Rum?nien und das „Dritte Reich“. 1940-1944 (Nivelarea grupului etnic german din Romania si cel de-al III-lea Reich. 1940-1944), Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2003.
14. Cf. Johann B?hm, Dieter Braeg (ed.), D.Dr. Viktor Glondys, Tagebuch. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949 (Jurnal. Insemnari 1933-1949), AGK-Verlag, Dinklage, 1997.
15. Zillich, Ein Siebenb?rger Opfer der Siegerjustiz (Un ardelean – victima a justitiei invingatorilor), in S?dostdeutsche Vierteljahresbl?tter, Folge 1/1981, p. 46 s.u.
16. Cf. documentele din arhiva Roth publicate in Popa, op. cit., p. 401 s.u. 17. Hannelore Baier, Arestarea politicianului sas Hans Otto Roth in 1952, in Anuarul Institutului de cercetari socio-umane Sibiu, III, Editura Academiei Romane, 1996.
18. Georg Weber/Renate Weber-Schlenther, Die Deportation von Siebenb?rger Sachsen in die Sowjetunion. 1945-1949 (Deportarea sasilor ardeleni in Uniunea Sovietica. 1945-1949), 3 vol., K?ln-Weimar-Wien, 1995.
19. Cf. William Marin, Kurze Geschichte der Banater Deutschen. Mit besonderer Ber?cksichtigung ihrer Beziehungen zur rum?nischen Bev?lkerung und ihrer Einstellung zur Vereinigung von 1918 (Scurta istorie a germanilor banateni), Editura Facla, Timisoara, 1980, p. 103 si p. 191.
20. Inainte de a muri, la inceputul anilor ’80, Schnellbach si-a descoperit vocatia de scriitor, redactind impreuna cu Ioan Iancu o carte propagandistica despre lupta impotriva gherilelor anticomuniste din munti, Noroi si stele, Facla, Timisoara, 1978.
21. Vezi in acest sens dezvaluirile lui Hans Wolfram Hockl, care s-a distantat critic de bagatelizarile si falsificarile istorice practicate de concetatenii sai implicati direct in politica national-socialista. Hans Wolfram Hockl, Offene Karten. Dokumente zur Geschichte der Deutschen in Rum?nien 1930-1980 (Cu cartile deschise. Documente privind istoria germanilor din Romania 1930-1980), Linz 1980; id., Deutscher als die Deutschen. Dokumente und Studien ?ber NS-Engagement und Widerstand rum?niendeutscher Volkspolitiker (Mai germani decit germanii. Documente si studii despre angajamentul nazist si despre rezistenta unor politicieni germani din Romania), Linz, 1987. Pentru opozitia catolica, vezi Franz Kr?uter, Erinnerungen aus meiner christlich-demokratischen Dienstzeit (Amintiri din perioada activitatii mele crestin-democrate), Freiburg, 1967.




#204996 (raspuns la: #204991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Muresh - de Alexandros la: 11/06/2007 13:22:02
Cred ca e virusul copy-paste
In intentia ta altruista de a ne ajuta la desavarsirea culturii ori de depasire a recordului stabilit pe situl(saitul) lui pruteanu, sper ca nu vei copia si enciclopedia britanica aici. Observ ca ai foarte putine pareri proprii legate de tema postarilor tale.
Daca tot ai pus "romanul" asta aici spune-ne si ce ai inteles din toata treaba.
#204998 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Alexandros - de alex andra la: 11/06/2007 13:23:54
Nu-l mai intarata, please:)))
#204999 (raspuns la: #204998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros cel mic - de Muresh la: 11/06/2007 13:30:27
enciclopedia britanica ?
Se executa!
#205000 (raspuns la: #204998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Domnului Alexandros, cu respect, vraimont - de Muresh la: 16/06/2007 00:51:44
Domnule,
scrieti dv.:
"Observ ca ai foarte putine pareri proprii legate de tema postarilor tale".
= Nu e bine ca hirtia rabda tot si nu musca.
Fraza dv. este interesanta foarte.
Doar parerea/parerile mele sunt exprimate sau:
1. in mesajele scrise de mine personal, sau
2. daca de mesaje copiate este vorva, declar ca le postez penca sunt de acord cu comtinutul lor, nu-i asa --- "Axiomatic, Walter!", spusei io.
#206671 (raspuns la: #204998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: