Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Apa vietii pentru domnul Jon


de Muresh la: 12/06/2007 07:04:03
modificat la: 12/06/2007 07:06:03 arata originalul
taguri:
voteaza:


Apa vietii pentru domnul Jon

Era seara. Mr. Jon Gatesong se intorcea obosit de la munca lui in Fabrica de Ambalaje ce apartinea fratilor Gere. Familia Gere venise de niciunde in urma cu vreo 80 de ani, stabilindu-se in GateVille, orasel care pe atunci numara doar vreo 3000 de oameni, majoritatea agricultori din tata in fiu.
De atunci oraselul devenise Capitala Districtului numarind 15.000 de locuitori. Mare parte din locuitori lucrau in chiar Fabrica domnilor Gere ai carui proeminent membru, era Primarul orasului.
Mr. Jon nu mai era in prima lui tinerete si incepuse munca lui in Fabrica la virsta cind alti copii, mai avantajati de soarta, se mai aflau, inca, pe bancile scolii din localitate. Nu avusese prea mult noroc Mr. Jon. Tatal sau murise in mina de carbuni cind micul Jon era in virsta de numai 10 ani. Doamna Gatesong ramanind singura cu cei patru copii dintre care Jon era virstnicul, se jurase ca neam de neamul ei nu va mai cobori in mina aceea blestemata. Asa fiind, Jon intrase la lucru in Fabrica, iar ea incepuse sa lucreze ca servitoare in casa familiei Gere.
Jon incepuse ca un fel de baiat de servici bun de toate, dar fiind harnic si mintos, inaintase cu timpul la pozitia de supraveghetor.
Burlac era Mr. Jon. Nicicind nu-si ridicare privirea spre domnisoarele de maritat din oraselul lui, a caror situatie materiala era mult mai buna ca a lui. Doar una fusese. Saraca si orfana ca si el. Draguta era si buna la suflet, dar dezamagita curind de Tanirul Jon sfiosul, se maritase cu macelarul orasului, um burtos vaduv cu zece ani mai in virsta ca ea.
Mai tarziu, cind situatia lui se imbunatatise, fusesera citeva care ii facusera anumite aluzii matrimoniale, dar Jon era prea ocupat sa asigure fratilor si mamei sale piinea de toate zilele. Nu ca nu ar fi avut destui bani si pentru o familie numai a lui, dar se obisnuise sa traga la jug pentru ai sai si inima si sufletul lui nu erau disponibile.
Duminicele se aseza pe o banca di parcul apropiat casei lor si se delecta privind jocurile copiilor. Copiii altora. Mult ar fi vrut sa aiba si el macar un copil, dar isi simtea sufletul sterp si gol si nu se simtea in stare sa-si asume raspunderea intemeierii unei familii.
Cu timpul nici nu ar mai fi avut cu cine, caci tinar nu mai era si domnisoare de virsta potrivita nu mai erau.
Si asa se perindau zilele de munca obositoare si plina de raspundere si noptile de somn adinc si fara vise.
Patru zeci si cinci ani avea. Mama lui nu mai lucra. Domnii Gere fusesera generosi si pensia ei era indestulatoare pentru modestele ei nevoi.
Fratii sai, trei avea, erau bine situati. Cel urmator domnului Jon era anterprenor la o mare interptindere de constructii din orasul invecinat. Se insurase in acel oras si acea o fetita de toata frumusetea si o sotie destoinica. Ceilalti doi frati intemeiasera o Companie de Transporturi si situatia lor financiara era multumitoare.
In viata lui Jon nimic nu se schimbase de multi ani si el nici nu se departase vreodata de casa lui mai mult de 50 de kilometrii. Nici nu ar fi avut nevoie, spunea. Iaca, doar si Jules Verne nu strabatuse vreodata tarile si locurile de care tot scrisese, decit in imaginatia lui.
Domnul Jon era un autodidact. In putinul lui timp liber devora cu mare sete de cunoastere cartile din biblioteca orasului. Incet citea si filtra cu bagare de seama in mintea lui cele citite. Mai erau si altii care vizitau biblioteca in dorinta de cunoastere, dar Jon nu era un cititor obisnuit. Cel putin, nu obisnuit comparativ cu putinii lui cunoscuti. Uneori o vizita pe batrina lui invatatoare din timpul Scolii Elementare si purtau discutii aprinse in legatura cu ceeace ar fi putut fi in lume, daca pricipiile marilor
ginditori ai omenirii ar fi fost implementate.
"Te risipesti," ii spunea batrina invatatoare,
"ai o minte analitica si o memorie de invidiat. Cu usurinta ti-ai putea lua Bacaulareatul si mai apoi, Domne ajuta ".
"Bacaulareatul pentru ce?", gindea Jon,
. “Doar nu-mi lipseste nimic nici acum”
Gresea Jon, dar inca nu stia asta.
Jon era bine cunoscut in vecinatatea sa si printre cei vreo suta cinci zeci de lucratori ai Fabricii, dar, desi era un pm prietenos si mocest, prieteni de suflet nu avea.
Intr-o seara, pe cind Jon era absorbit in lectura filosofiei lui Kant, o ciocanitura in usa il smulse din cugetare.
Era vecinul lui de peste drum. Venise cu baiatul lui, un licean tinar de vreo 17 ani. Pasami-te, vecinul si fiul lui venisera sa se sfatuiasca cu el daca merita ca baiatul sa invete la vreo Facultate si daca da, la care.
Dupa citeva intrebari, Jon ramasese uimit de vastele cunostinte ale liceanului si isi exprima parerea ca da, baiatul trebuie, musai, sa invete mai departe. "La ce Facultate?, la oricare".
Ceva legat de stiintele umanistice", mai adaugase.
Incetul cu incetul, numele lui ca om intelept facu inconjurul intregii regiuni. Incepusera sa vina la el oameni cu fel de fel de probleme. Litigii intre vecini, neintelegeri intre soti, intre mame, in special vaduve ale minei blestemate, care continua sa-si ceara obolul de victime si copiii lor, etc.
Intr-o buna zi venise la el in timpul lucrului, insusi domnul Gere.
" Domnule Gatesong, Am o rugaminte la dumneavoastra. In ultimii ani lucrurile au mers binisor si m-am gindit sa-mi largesc afacerile. La vreo doua sute de Kilometrii de aici, in orasul Riverside este de vinzare o fabrica ca a noastra. Pretul e acceptabil, dar fabrica este falimentara. Sa ma bag intr-o dandana nu vreau. Te rog sa pleci acolo si sa vezi cum si ce."
A doua zi, ras de dimineata, domnul Jon era in statia de autobus. Drumul trecea printr-un tinut cu ogoare bine intretinute si paduri seculare. Peste vreo doua ceasuri cobori in gara orasului Riverside. Un tinar simpatic se apropie de el intrebindu-l daca el este domnul Jon Gatesong si-l indruma spre o masina luxoasa parcata in apropiere.
“Domnul Steve Fairfield, proprietarul fabricii, va asteapta
Steve Fairfield il intimpina cu un zimbet pritenesc si-l invita in camera sa de lucru.
" Domnule Gatesong, am ajuns la o anumita virsta si vreau sa ma retrag din afaceri. Fiul meu nu vrea sa-mi preia fabrica si m-am gindit s-o vind. Dupa cum, probabil, stiti, fabrica nu-mi aduce castigurile asteptate. Virsta m-a facut cam lenes si oi fi slabit pre mult friele in ultimii ani. In afara de asta, ajung aici ambalaje ieftine din China si concurenta e crincena. Produsele noastre sunt mai trainice ca cele chinezesti, dar se pare ca producatorii autohtoni nu au nevoie de produse care sa tina multi ani, ci de produse ieftine pentru uz singular. Daca aveam energia necesara, ma reprofilam dupa cerintele pietii, dar n-a fost sa fie asa. Il cunosc si-l apreciez pe domnul Gere, desi nu ne-am intalnit niciodata si m-as bucura sa cadem la o invoiala. V-am rezervat un apartament in Hotelul cel mai bun de aici si va propun sa faceti tot ce este necesar pentru a-mi cunoaste afacerea."
Jon era cam obosit de drum si de neasteptata lui aventura si
hotari sa-si inceapa munca a doua zi.
Soferul, Tom era numele lui, il conduse la Hotel si-l ajuta sa se instaleze acolo.
Dupa o gustare frugala, Jon cobori pentu o plimbare in centrul orasului.
Riverside era un orasel de vreo 30.000 de locuitori cocotat pe povirnisul Muntelui Sunshine. Strazile drepte si stralucind de curatenie erau impodobite de pomi de tot soiul. Jon parasise orasul sau in timpul unei vere toride, dar aici aerul era curat si clima, sub influenta de altitudinei oraselului, era foarte placuta. Pravalii de toate felurile se insiruiau pina hit departe si Jon simtii cum o liniste, cu care nu era obisnuit, ii umple sufletul. Drumul lui trecea pe linga Biblioteca orasului si Jon se bucura de ocazia de a vedea ce fel de carti sunt acolo. Bibliotecara, o doamna placuta la infatisare de vreo 40 de ani isi facea de lucru cu o cartoteca. Absorbita de indeletnicirea ei, nu-l auzi si Jon astepta rabdator. Dupa vreo citeva minute, bibliotecara inchise cartoteca si il vazu.
Va rog sa ma scuzati".” spuse.”Ah, asteptati de mult?”
Nu va faceti griji, toate-s in regula ,
spuse Jon, simtind ca roseste la atentia bibliotecarei.
Sunteti nou venit aici, nu-i asa?
Da, am sosit acum vreo doua ceasuri din GateVille”
A, atunci dumnevoastra sunteti domnul Jon Gatesong, nu-I asa? Imi pare bine sa va cunosc. Eu sunt doamna Elsa Danehew, bibliotecara de aici. Din fericire oamenii de aici sunt cititori asidui, mai mare placerea sa-i servesc. Avem pina si un colocvium literar si discutam cele citite. Ba mai sunt si citiva care s-au incumetat sa se masoare cu arta scrisului. Stiti, asa, de placere. Deocamdata nu a iesit de aici vreun scriitor renumit, dar cele scrise de ei au mult suflet si tarie. Mai avem aici si un cerc de desen si altul de Arte Plastice. Ce fel de carti cautati?"
Jon era un om timid si retras, care cu greufacea legatura cu oameni striini, dar simplitatea bibliotecarei il facuse sa uite de timiditatea lui proverbiala.





comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


giordi - de Muresh la: 13/06/2007 14:49:52
Ai un "televizoru" care vogheste singur?
Spui ca ai RENUNTAT la Cafenea si de aia te-ai intors sub alt nume.
Parca schioapata ceva aici.
#205929 (raspuns la: #205764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Oooops, a disparut si - de Muresh la: 14/06/2007 05:23:37
mesajul brunetului!
#206157 (raspuns la: #205929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Jon aista e, oricum, un tempit, - de Muresh la: 16/06/2007 03:51:55
ca si ionel si mihaitza, asa ca ii las in traba lor.
Am sa-i trimit la agonie.
#206681 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...