-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

ÎNTOARCEREA ( VI)


de esteu la: 14/06/2007 16:44:07
modificat la: 14/06/2007 16:46:30 arata originalul
rezumat: bătrînul meu
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Sub lumina strecurată în fosforescenţe zemos-tremurate, un solz strălucitor – meningele -, părea rupt de striaţiile fine care-l străbăteau circular, de simetriile vaporoase prin care trebuie să ţîşnească, orbitoare şi spiralată, halucinaţia. Plîngeam uniform. Îi atingeam scăfîrlia, pe margini, la intervale de cîteva clipe. Atingeam, de fapt, şuvoiul undelor – ceea ce mai era cu-adevărat viu –, straturi vechi, desene genetice, un somn continuu – carora li se spun lucruri imateriale – mai exact închipuirile noastre despre teoriile şi expresiile ştiinţifice ieşite iarăşi la iveală cu prilejul unei obişnuite operaţiuni chirurgicale – lobotomie.
Halucinaţia mea. Feţele desfundate din ceaţa amorţelii lui. O limpezire a vederii. Cum e asta? Picotesc, am capul plin. În jurul meu fulguie încet. Staza lui mă învăluie ca o iederă. Năluciri şi cuvinte disparate, fără sensuri pline. Mîna moale dă să scape cartea. Ies cuvintele aiurea, ele fulguie încet, cadaveric:

torent
nărăvit
hidoşenie
pavaj
preling
slinos
curmeziş
vinişoare
sidefiu
dărîmătură
cerbi
zimţi
veştejire
fad
învălătucit
bălăceşte
pînze
ecran
încins
nervură
teritoriu
straşnic
ciripit
limbă
tumefiat
geamăn
buhăit


pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză


Aş putea băga totul la cap. În cap. Capul meu neatins de instrumentarul de-aici. Mi-aş putea forţa memoria, închipuirile. Cînd obosesc, le scriu. Şi revin la suprafaţă. Mă întorc la zi. Orice scufundare merge spre bucuria adîncă a pipăirii nevăzutului. Sunt un învingător în faţa unui creier fructiform. Fiecare atingere comisă se numeşte muşcătură. Din hol – zgomote. Aici e sfînta goliciune. Penumbra deasă a unei împietriri abandonate. Afară de mine. Eu îi mai sunt în preajmă. Îl aud vag, cu vocea neîmbătrînită, noroc cu ţiganca de pe strada noastră, aveai cîteva luni, te-nmuiaseşi, ochii, buzele îţi căzuseră înăuntru, noroc că a venit ea, ţi-a adus vlaga înapoi, te-a-ntors. Că-mi va fi greu cu sănătatea. Că certuri şi necazuri în casă. Că unele lucruri se vor împlini, altele nu. Că şi că şi că şi iarăşi că. I-a spus multe ţiganca. Şi despre el, şi despre mine. Toate gîndurile-astea luate pe dos, cu asperităţile trase direct pe piele, pe memorie, pe nostalgie. Din întoarcerea lor plesnesc întrebări noi. Alt limbaj. CUVINTELE SUNT MAGIE – SĂ SPUI FĂRĂ SĂ SPUI. Chiar şi apa s-a pierdut în drum spre noi, nu doar povestea coerenta a trecutului. Nu mai e vorba de un simplu salon. E prea sus la noi, aici. Plămînii ne sunt nişte melci uscaţi, de-atîta sus. Aproape pietrificaţi. Unul dintre noi deţine ochiul. El spune tot adevărul. Ar trebui să mai furăm din zidurile camerei, să-i mai scădem înălţimea. În curînd, în căuşul camerei nu vor mai încăpea doi. Gemeni – imposibil. Bătrînul face minuni. Camera urcă, e ca un tunel vertical, precum gaura în care cablurile trag liftul ca pe un leagăn pentru adulţi. Ciudat leagăn, ciudaţi adulţi. Asta devine camera noastră, dintr-o dată. Lift-boy, îmi zice bătrînul meu. Lift the belly!, insistă bătrînul meu, apoi ridicarea şi plăcerea aia scurtă din vintre.


pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză pauză


Bătrînul meu coboară fulgerător, îşi lasă cuvintele desperecheate să cadă încet, să ningă în camera noastră înaltă, apoi urcă din nou, înfruntîndu-le, ca Superman, ca Buckaroo Banzai. Vocea lui de megafon conştiincios răsună de sus:

„Aşa cum se întîmpla de şaptezeci de ani încoace, dimineaţa o începu cocoşul de tablă ruginit şi uitat de toţi pe coama dinspre miazănoapte a acoperişului, făcîndu-l pe Augustin să se întoarcă pe partea cealaltă şi să-şi viseze în continuare viaţa pe care, în fiecare zi, treaz fiind, încerca să şi-o meşteşugească din tot felul de vorbe auzite la alţii sau culese de prin ziare ajunse din întîmplare şi în oraşul lui.”

Bătrîne, te-ai ţicnit. Ţiganca aia a ta ţi-a luat minţile, de-atunci, din vremea copilăriei mele. Coboară aici, pe duşumea. Nici eu nu sunt departe, departe de tine, de boala ta. Perorează iarăşi:

„Casa lui Augustin pare pierdută pe undeva prin oraş ca şi cum un cuvînt cheie este ascuns într-o carte cu multă dibăcie. Tot ce trebuie să faci e să-ţi iei inima-n dinţi...”

Gata. Îmi pun mîinile peste urechi. Gata. Asta-i o poveste din sutele pe care mi le-ai spus. Am capul doldora de înflorituri. Mi-e greaţă. Vreau cuvinte goale. Abstracţiuni. Bătrînul nu se lasă:

„Netrezindu-mă într-o bună dimineaţă, după aceeaşi noapte de vise zbuciumate, cînd răsucit covrig, cînd răsturnat pe spate, strîngeam în dinţi răcoarea, apoi o plimbam în gură, o scuipam sau o suflam peste lumînări aprinse...”

Nu mai vreau poezie. Nu mai vreau poezie. Nu mai vreau poezie. Nu poezia asta. Nu. Din Logica lui SN Vinogradov şi-a lui AF Cuzmin, cu:

«Să analizăm şi exemplul următor: „Sistemului capitalist nu-i este posibil să evite crizele”. În acest exemplu, subiectul logic („Sistemului capitalist”) este exprimat printr’o parte secundară a propoziţiei, iar predicatul logic, împreună cu copula negativă („nu-i este posibil să evite crizele”) este exprimat prin predicatul gramatical împreună cu o parte secundară a propoziţiei. Spre a găsi subiectul logic într’o judecată, trebue să punem întrebarea: care este obiectul judecăţii respective? În exemplul nostru a fost vorba de sistemul capitalist; prin urmare, acesta va fi subiectul logic al judecăţii respective, iar predicatul logic va fi tot restul judecăţii (în afară de copulă) adică tot ceeace se afirmă cu privire la obiectul judecăţii noastre.»

ai curs spre Kafka, incredibil cum de ţi-a picat în mînă, te-ai preschimbat, apoi, sporadic, ai dat în reprezentaţiile tale cu cuvinte plutitoare, fără ca nimic din toate astea să fi fost uitat pe deplin. Toate sunt aici, în cameră, între mine şi tine, cîtă vreme capul îmi pică pe spate, cu gura deschizîndu-mi-se ca la o lecţie de anatomopatologie, apoi privirea îmi ia foc din nou. Soarele, afară – noi, aici. Trebuie doar să deschid fereastra. Să intre aer. Aer. Să fie bine. Bine. Să se termine cu toate astea, o dată.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


esteu - de Cri Cri la: 15/06/2007 06:30:00
m-ai scapat de fobia "cuvinte-cuvinte-cuvinte", s-a spus/am mai auzit/citit/trait oricat de frumoase haine li s-ar pune.
Au revenit si rasucirile maiastre de sens de lipsa carora ma plangeam... pe la "Taxi Morgana", poate? Nu mai stiu. Nu pot spune ca le-am dus dorul groaznic la "Doamne vechi..." si "E destula apa...", doar fiindca nu-si cereau loc acolo, insa am gustat acele povestiri mai mult ca pe meniuri impuse, "Intoarcerile" imi dau senzatia ca ma pot razgandi si alege in timp si intre timpuri :)
#206453 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
gri gri - de esteu la: 15/06/2007 08:29:10 Modificat la: 15/06/2007 08:33:38
ai enumerat mai multe serii. "E destula apa-n jur" e de fapt un text din seria cazona. De fapt, seriile sint foarte diferite ca miza. La seria cazona va veni in continuare o combinata de jurnal de bord (al unei americance) cu o recuperare SF. Prin urmare, combinata asta ar trebui sa succeada unor texte cu picioarele pe pamint. Desi au si ele (toata seria cazona, care in folderele mele sint de trei-patru ori mai numeroasa) destula poezie, cred.
"Doamnele vechi" e o serie la care tin f mult. Nu e nicidecum incheiata. O sa mai revin pe parcurs, pt ca lucrez ca Jean Michel Jarre, la mai multe claviaturi, si uneori se impune o pauza. La "Doamne" miza ar fi istoria unui bloc care este revendicat de fostul proprietar. Dar nu numai. Apar povesti simple, proiectiile unor personaje asupra a ceea ce fac celelalte. Fragmentele din "Doamne" sint ritmate cu cele din "Taxi Morgana", ca tot ai adus vorba de el. Pe ala l-am postat asa, anul trecut, pt ca nu ma gindisem sa postez o serie. Fragmentele din "Taxi" sint de fapt iesirile in oras ale personajului care este sufocat in blocul cu femei in virsta, fara ocupatie, cu mintile duse aiurea. Eu sint fascinat de proiectul asta.
"Intoarcerile" sint mai mult joaca. Desi, se pare, chiar si joaca poate fi serioasa. De fapt recuperez niste texte mai vechi, care acum, cu forma lor de-atunci, ma ingretoseaza. Incerc sa le fac sa spuna totusi ceva. Ultimul, adica asta la coada caruia comentez, aduna bucatele de ici - de colo. E chiar o arheologie a incercarilor de proza de prin 1999 cind mi se intindeau dulceturi pe degete si pe cuvinte.
Sint lucruri diferite.
Si multumesc mult pt atentie.
#206464 (raspuns la: #206453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de Cri Cri la: 15/06/2007 19:49:52
"fobia" era generala, nu cu referire la ce scrii tu, sper ca nu a reiesit altceva
#206651 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...