-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

O zi de februarie...


de Lady Allia la: 18/06/2007 11:29:40
rezumat: când sufletele s-au încăpăţânat să se închidă...ea s-a încăpăţânat să se nască!
taguri: proza 
voteaza:


Era o zi friguroasă de februarie. Aplicaţia era pe sfârşite când tânărul locotenent se trezi cu 65 de oameni – gradaţi şi soldaţi – urlând şi vomitând prin cortul militar. Toţi erau galben-verzui la faţă şi majoritatea deja leşinaseră. Se trezi aproape singur neştiind ce să facă. Cum naiba să îi urce în camionul militar şi „să fugă” cu ei până la cel mai apropiat spital militar? Dacă o să i se facă şi lui rău? Asta este...cineva tot trebuia să îi ducă, doar nu i-o lăsa să moară acolo ca nişte câini. Tot gândindu-se el acolo, apăru bucătarul. El nu mâncase.
– Gheorghe!
– Da să trăiţi!
– Lasă băi astea acuma! Hai să îi urcăm cumva în camion şi să fugim până la spital. Vezi că şi eu am mâncat. S-ar putea să mi se facă şi mie rău pe drum, dar cât pot am să conduc eu.
– Da să trăiţi!
– Iar începi mă? Eu mai am un pic şi mor lângă ăştia, iar tu mă iei cu „să trăiţi”. Urcă în maşină şi dacă mă vezi că mă fac şi eu galben atenţionează-mă să opresc. De acolo o să conduci tu.
– Da eu nu am carnet pe d’astea tovarăşe locotenent!
– Da le ştii conduce mă?
– Le ştiu dară! Conduceam în sat la CAP câteodată.
– Na, atunci cum conduceai acolo o să conduci şi aici. Ai înţeles mă?
– ‘Nţeles să trăiţi!
Locotenentul începu să râdă. Ce situaţie tâmpită, iar el se pricopsi cu Gheorghe care era de neschimbat.
– Gheorghe, hai acuma să îi urcăm în maşină. Nu ridica copertina să le intre mai mult aer.
Şi, cu Gheorghe al nostru îi urcă unul câte unul în maşină. Porniră. Poate cu voia lui D-zeu or şi ajunge cu bine în oraş.
Ca şi când nu ar fi fost deajuns aceea situaţie, drumul era greu. Zăpada şi poleiul îngreuna parcă şi mai mult situaţia. Deodată îşi aminti. Soţia lui era acasă şi trebuia să nască. Zâmbi! „Poate o vrea Cel de Sus să am şi eu băiat! Măcar atât, dacă tot e să fie...” gândi el. Faţa i se întristă şi deveni grav dintr-o dată.
– Vă e rău tovarăşe locotenent? întrebă Gheorghe.
– Nu! Viaţa măi Gheorghe...viaţa! Şi, da! Probabil nici bine nu îmi va fi de acum înainte, dar ce îşi face omu cu mâna lui se numeşte...
– Haha! Lucru manual...tovarăşe!
– Nu Gheorghe, nu! Se numeşte prostie şi doare ca un junghi că e a ta!
Dureros sau nu, locotenentul nu putea însă să nu se gândească acolo: „O să fie tată, iar el habar nu avea nici soţ să fie încă. Oare cum o fi? O să urască copilul ăla? Probabil că nu, sau probabil că îi va pune în cârcă şi ce nu îi aparţine. Măcar să fie băiat! Măcar să fie băiat! Dacă e fată nici nu merg să o văd! Dar, la urma urmei ce vină ar avea biata de ea dacă e fată? Nici una, numai că el nu vroia fată şi gata!”.
Tot gândindu-se la copil şi la nevastă, drumul i se păru mai uşor. La urma urmei vroia şi el ca orice om să îşi ţină copilu în braţe. Măcar atât şi apoi fie ce o fi!
Ajuns în faţa spitalului se întoarse către Gheorghe. Acesta era verde şi bombănea într-una.
– Dar ce ai mă? Nu ai zis că nu ai mâncat nimic???
– Nu am mâncat, dar am gustat din mâncare când am făcut-o! Am uitat...să trăiţi!
În spasme şi hohote de râs locotenentul se prăbuşi lângă maşină. Cerul era albastru senin, gândul îi era la soţie, la faptul că era primul lor copil, iar el nu putea să le fie alături. Lăsă o lacrimă! Poate prima şi ultima îm viaţa lui. Înainte să leşine mai apucă să zică:
– Să trăieşti şi tu Gheoghe să apuc să îţi dau un bobârnac cât tine de mare şi apoi să îţi mulţumesc!

..........................................................................

Acasă, tânara soţie îşi împacheta boceluţa plângând. Se gândea şi la soţul ei şi îi era teamă de ce va fi. O să nască! Auzise atâtea tâmpenii şi nebunii încât deja o luaseră toate frigurile amintindu-şi. Noroc cu mama ei. O femeie înţeleaptă şi blândă. Mereu avea o vorbă de încurajare şi plină de frumuseţe:
– Lasă mamă! Nu te mai îngrijora! Gândeşte-te la clipa în care o să ţii copilu în braţe şi ai să îi vezi prima dată ochii şi chipul! Roagă-te la Dumnezeu că El ne poate ajuta şi alina în clipele astea şi mare este dragostea Lui. O să treacă şi asta draga mamei! O să treacă!
Şi cu grijă, alinând-o cu vorbele şi cu mângâierile, o ajută să îşi facă băgăjelul pentru clipa cea mare. Zâmbea şi îşi privea fata! Era tare bucuroasă pentru ea şi îşi amintea toate bucuriile pe care le avusese de la ea şi de la celălalt copil al ei...un băiat.
– Ce tot zâmbeşti? Parcă te bucuri că o să nasc! Nici nu ştiu dacă îmi doresc copilu ăsta!
Bătrâna o privi şi ochii ei se umplură de lacrimi. Le şterse pe furiş şi se întorse la ea zâmbind larg:
– Cum mamă să nu îţi doreşti copilul? Ce gânduri mai sunt şi astea? Bineînţeles că îl doreşti, dar acum eşti speriată! Lasă...o să fie bine!
– Ba nu o să fie, mai ales dacă e fată! Mai bine nu îl făceam!
Sufletul viitoarei bunici se făcu mic de durere şi plânset ascuns. Pentru ea copilul acela era un cadou. Parcă ar fi vrut Dumnezeu să se nască numai pentru ea şi Mitru al ei. Mult îşi mai doriseră un nepot sau o nepoată de la fata lor. Îşi făcu cruce cu limba încet să alunge răul şi începu o rugăciune în gând pentru fata ei şi copil. Apoi sărutând-o pe frunte şi făcându-i semnul crucii îi zise lin:
– Măi fata mamei, acuma începi şi tu? Dar ce importanţa are că e fată sau e băiat? Sănătos să fie maică şi să vă bucuraţi de el! Parcă eu aş fi bucuroasă să fie fată. Ai avea şi tu o alinare la bătrâneţe.
Tânăra o privi rece. Ochii ei pătrunseră până în sufletul mamei. Mai, mai l-ar fi ars de ciudă şi răceală. Ar fi vrut să nu fie acolo cu ea. Mai bine era singură. Dar, femeia era acolo! Mereu era acolo!
Parcă nici viaţa şi nici Dumnezeu nu au vrut ca acel copil să se nască până nu a venit ea acolo! Copilul...nu se ştie pentru cine a fost sau ar trebui să fie cadou..., dar pentru ea singur a fost un cadou nepreţuit!
„Bietul suflet mic...”, gândea Jenica – aşa o chema pe bunică – „...să nu fie el dorit de părinţii lui! Nimeni parcă nu îl doreşte!” şi plângea cu năduf în batista ei veche în timp ce fiică-sa se pregătea să nască.
Primul scâncet al copilului a fost puternic!
Tânăra întrebă:
– Ce este?
Nimeni nu era pregătit să se nască acel copil... şi cu atât mai mult să fie şi fată..."risipă de material", cum obişnuia să se spună la ei în familie, dar asta a fost...!!!
– Este fetiţă, dar să ştiţi că este sănătoasă la prima vedere şi are tot ce trebuie să aibă! Mai ales plămâni, zise medicul zâmbind şi întinzându-i fetiţa!
– Da, măcar atâta, zise femeia cu tristeţe în glas privind către copilă. Lăsaţi, o să o ţin în braţe mai târziu!
Încă de la primul ţipăt copila s-a luptat sa existe...s-a luptat să se nască şi...spre fericirea bunicii ei...s-a născut!
Parcă ar fi vrut să arate că ea a vrut să se nască şi vrea să trăiască, să respire viaţa prin toţi porii sufletului ei şi să spună ceva!
Viaţa ei a fost o luptă de la început...doar pentru bunicii ei a fost o binecuvântare! Pentru ei nu a fost nevoită să se lupte să dovedească ceva! Ea singură era o dovadă pentru ei! O dovadă de bucurie şi fericire încă din clipa când au văzut-o prima oară! Pentru ei era important doar să existe, să zâmbească, să fie sănătoasă, să se joace, să doarmă liniştită! Pentru ei trebuia doar să trăiască şi să se bucure de acest lucru, iar copila...s-a bucurat, s-a bucurat de fiecare clipă chiar dacă clipele se încăpăţânau să nu fie frumoase.
În sufletul ei toate clipele au avut scuze...chiar şi clipa în care nu a fost dorită!



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


*** - de picky la: 18/06/2007 12:21:27
Pe loc repaus.
#207271 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:))))))) - de Lady Allia la: 18/06/2007 12:23:34

'nţeles să trăiţi! Permiteţi măcar să raportez? :))))
#207272 (raspuns la: #207271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 18/06/2007 12:27:44
Desigur. Da-n gând.
#207276 (raspuns la: #207272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bun - de Lady Allia la: 18/06/2007 12:30:53

să înţeleg că nu doriţi şi partea a doua? :D
#207279 (raspuns la: #207276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 18/06/2007 12:33:52
Nu, merci.
#207282 (raspuns la: #207279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
LA - de thebrightside la: 18/06/2007 13:42:02
Partea cu soldatii faina, cu mici retusuri. 'Aceea situatie' redundant. 'Drum greu', 'ingreuna' repetitie naspa.
Partea a doua devii tu insati - floricele, miere si suflet. Stilul asta nu place nici macar fanilor Sandrei Brown - la ea macar gasesc 5 minute de amor pasional din cand in cand.
Nu persevera in greseli ca in felul asta esti tu impotriva ta. Incearca sa tai din dulcegarii, astfel scrii doar pentru tine si n-are sens...

#207299 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Brighty.. - de Lady Allia la: 19/06/2007 09:37:28

s-ar putea sa ai dreptate. e aproape prima incercare de genul acesta. ce sa spun? intr-un fel foarte intim cunosc aceasta poveste si se bazeaza pe doua parti: rece-distanta (parintii si o parte din viata fetei) calda-foarte apropiata (bunicii). nu stiu cum as putea sa folosesc cuvinte gen cele folosite in discutia si monologul locotenentului in ceea ce priveste bunica. ea e altfel. e partea buna a povestii. nu stiu...
poate ma ajutati cu ceva sugestii :(
#207633 (raspuns la: #207299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de picky la: 19/06/2007 09:39:08
Imagineaza-ti ca bunica e Ghitza.
#207635 (raspuns la: #207633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de thebrightside la: 19/06/2007 10:33:51
Asta nu poci face. Evita cliseele, e cel mai important. Atata accent pui pe 'suflet', 'suflet'... de a-i zice ca-i apologia sufletului asta.

#207661 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...