-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

NEBUNARIU ( VII )


de esteu la: 18/06/2007 17:09:31
rezumat: PASAJUL ENGLEZ
taguri: Proza_scurta 
voteaza:

NEBUNARIU ( VII )


Şi mă luau alte gînduri. Mi-aduceam aminte de faimoasa constatare a doctorului Eugen Cristea, medicul clubului de fotbal Luceafãrul Bucureşti. Cînd pe Hagi, pe vremea aia junior, îl bãgaserã la un control medical, descoperiseră că băieţaşul avea nişte probleme cu respiraţia. Niciodatã n-o sã uit cã pasajul pe care l-am şi scris pe un poster cu Hagi: deşi avea o economie respiratorie în efort relativ bunã, cea cardiovascularã, slabã, iar puterea maximã aerobã la fel, adicã slabã, la Hagi se remarcã o adaptare defectuoasã la efort între frecvenţele cardiace de 132 si 156 de bãtãi pe minut, reprezentînd un gol de adaptare. Nefiind un jucãtor de travaliu, Hagi întrunea condiţiile unui caz oarecum particular, în care tulburãrile de vîrstã specifice adolescenţei jucau un rol important. Învãţasem ca un papagal un fragment din cartea aia cu fotbal. Cînd eram mai mic învãţasem sã-mi ţin respiraţia cînd mã uitam la posteru’ cu Hagi, şi mă emoţionam îngrozitor. Posteru’ cu Hagi era singurul lucru care nu-mi fusese interzis în copilărie. Îl priveam şi-mi ţineam respiraţia. Parcã începeam sã tremur şi nu mai aveam aer. Poate din cauza asta am şi picat la examenul de admitere la SRI.
În fine… În momentul ăsta e ora 22.23 şi staţia de metrou nu este chiar pustie. Mi-au venit în minte toate, precum un film celebru, care-a tocit creierii lumii întregi. Într-un fel, fiecare individ e lumea întreagă. Cred că la fel e şi cu sfîrşitul lumii. Moare gagiu’, s-a dus şi lumea. Aşa că frînele sînt la purtător, ca să zic aşa. Trenurile întîrzie, iar lumea se tot strînge. Înăuntru e cald. Încep să fac ture lungi de 14 paşi, cu întoarceri la stînga-mprejur. Au trecut deja 6 minute şi trenul încă nu dă nici un semn c-ar vrea să se-apropie. Evident că n-o să mă arunc în faţa metroului. Nu de-asta m-au năpădit deodată toate întîmplările. Nu-s decît nişte zgîrieturi, nimic mai mult.
Cu siguranţă, între turele pe care le tot fac pe peron există o competiţie, de vreme ce au ajuns la numărul 42. Un record personal. În ultimile minute, alţi indivizi, în loc să stea locului, îşi alungă plictiseala imitîndu-mă. După încă 6 minute jumate, cei ce facem ture de-a lungul şinelor de tren, de plăcere sau din plictiseală, sîntem vreo 17.
Unul singur, cu o geacă de piele neagră, îşi face mersul de seară perpendicular pe cele două peroane, adică de-a latul. Pare cel mai interesant. Mă fixează ca pe un străin, un aducător de curiozitate. Adevărul este că am un aer uşor scandinav. Drumurile noastre se intersectează în diferite puncte ale pavimentului pe care într-un moment de inspiraţie decid să le numesc importante. La fel se întîmplă şi cu privirile. După alte 8 minute, încă 12 persoane încep să facă ture în staţia de metrou. Probabil că ne vom transforma într-un furnicar. Îmi place mişcarea, dar ceea ce se-ntîmplă acum pare a deveni un fenomen de masă. Mă-ntreb ce-o fi în capul lor.
Curînd voi avea senzaţia că în încercarea de a scrie un roman de dragoste îmi voi transforma încet-încet viaţa. Pentru a atenua şocul formulez un chestionar pentru o noapte liniştită:

a. De ce uneori este nevoie de cuvinte ?
b. Nu era oare mai bine dacă piesa asta, cu nu ştiu cîte plimbări tîmpite pe peronul de la metrou, era una de balet ?
c. Ce i-aş putea mărturisi tipului care mă ia drept scandinav ?
d. Părul meu blond şi ochii mei albaştri oare au vreo vină în povestea asta ?
e. De ce trebuie să calculez timpul pînă cînd va sosi trenul ?

Întrebările-astea i le-aş pune tipului cu geacă. Gîndesc că răspunsurile vor fi probleme cu detaliile. Bineînţeles că va avea de ales între Norvegia, Suedia, Finlanda şi Danemarca. Poate că de-asta se frămîntă. Nici nu pare să-şi numere paşii. Acum, toţi ceilalţi şi-au întrerupt turele pentru a-l urmări cum se chinuie să se ridice dintre şine, la doi metri sub nivelul pavimentului pe care noi suntem nişte statui care-l privesc rigid din bronzul îngheţat.
Pentru a doua oară în seara asta iau o decizie importantă: situaţia ne arată că suntem nemuritori pe soclul pe care am tot aşteptat trenul şi că nu trebuie să ne sinchisim de ceea ce este sub nivelul nostru. Tipul căzuse între linii la timp, la sosirea metroului în staţie. După tot tapajul nu s-a mai îmbarcat nimeni. AU zbughit-o cu toţii spre ieşire. Fiecare se ferea de declaraţii. Se nimerise cineva să arunce presupunerea că tipul s-ar fi sinucis fiind dezamăgit în dragoste
Eu am sosit acasă pe la 23.45. O senzaţie de frig n-a reuşit cîtuşi de puţin să-mi pătrundă trupul de bronz, călit la mii grade, făcut să reziste la orice. Am adormit liniştit, dar m-am trezit în miez de noapte, după un vis haute-couture. Eram într-un masiv muntos din Anglia şi mă pregăteam să strîng cortul şi bagajul imens din care romanele pe care le căram cu mine făceau cam 70% din greutate. Am deschis gura calului pe care-l aveam la dispoziţie şi i-am vîrît totul pe gîtlej. Animalul a coborît într-o mare trombă, cu burdihanul zrăngănindu-i şi aducîndu-l la o presiune psihică de neinvidiat. Nu a reuşit să se oprească politicos în staţiunea englezească de la poalele masivului. A călcat totul în picioare, ca o stihie. Într-un sfîrşit, autorităţile l-au potolit şi-au început să-l studieze, să-l apuce de undeva. Reacţia calului a fost neaşteptată. În loc de balegă a căcat un rucsăcel plin cu cărţi la vederea căruia englejii au dat pe spate fără vreun miros ucigător. L-au apucat, i-au deschis fermoarul şi-au scos mai multe romane în ediţii româneşti. Kundera – Ridicole iubiri, Tolstoi - Ana Karenina, Carver – Despre ce vorbim atunci cînd vorbim despre dragoste, Flaubert – Doamna Bovary, Roth – Complexul lui Portnoy şi McEwan – Durabila iubire. Unul dintre elementele intelectuale ale staţiunii s-a apropiat, a insistat să mai arunce cîte-o privire asupra lor, după care a debitat o nestemată din vacanţa mentală ce-l adusese acolo, la munte:
- În ce hal am ajuns! L-au tradus pe McEwan şi-n română...
Am adormit la loc, cu gîndul că a doua zi voi începe un roman de dragoste. Iar dacă nu va fi să iasă, voi trece pe povestiri poliţiste. Sau la una din categoriile inferioare.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...